CFR Călători: digitalizare pe hârtie, haos în Gara de Nord

CFR Călători, înfrânt în instanță. FACIAS a câștigat în instanță dreptul cetățenilor de a afla cum a reușit CFR Călători performanța de a plăti simultan pentru un sistem IT nou, nefuncțional, și pentru mentenanța celui vechi. Între timp, Gara de Nord arată ca un experiment social despre câtă mizerie, comerț agresiv și improvizație poate suporta un astfel de spațiu înainte să cedeze fizic și moral.

Când vine vorba despre digitalizare, CFR Călători pare să fi inventat un nou concept: digitalizarea fără digitalizare. Un fel de „upgrade imaginar”, în care tehnologia există doar în facturi, nu și în realitate.

FACIAS a fost nevoită să dea compania în judecată pentru a obține informații care, în mod normal, ar trebui să fie publice. Tribunalul București a decis: CFR trebuie să explice cum a ajuns să plătească dublu pentru un sistem IT care nu funcționează.

De unde a pornit totul

CFR Călători a lansat un proiect pentru un nou sistem informatic de emitere a biletelor. Licitația a fost câștigată de ASEE Solutions SRL   echipamentele au fost livrate, totul părea în regulă. Până când compania și-a dat seama că… nu are cine să instaleze sistemul. Nu exista contract pentru servicii tehnice. Nu exista integrare. Nu exista operaționalizare. Pe scurt: au cumpărat un sistem pe care nu-l putea porni nimeni.
Echipamentele au rămas nefolosite, dar chiria lunară a continuat să curgă. În paralel, mentenanța sistemului vechi expira, așa că CFR a plătit încă un an de suport pentru xSell, ca să nu blocheze complet vânzarea biletelor. Rezultatul? Două sisteme, două facturi, zero progres.
FACIAS a cerut detalii: costuri, stadii, date de predare, utilizare. CFR a răspuns cu un refuz abuziv. Instanța a răspuns cu o obligație fermă: transparență.

Gara de Nord – mai mult un bazar decât o gară

Dacă vi se pare că asta e cea mai mare problemă, vă înșelați. Trebuie doar să intrați în Gara de Nord. Decorul spune totul.
Mizeria este omniprezentă în ciuda faptului că, pe ici, pe colo, se văd niște ustensile de curățenie. Pereți decojiți, infiltrații urâte, cabluri atârnate la vedere, tavan mucegăit, podele crăpate și peticite cu bucăți de metal. Podelele sunt crăpate și peticite cu metal. Culmea, cea mai rezistentă pare vechea podea ca un mozaic turnată în urmă cu decenii. Totul arată ca o improvizație permanentă, ca o clădire care a fost lăsată să se degradeze până la limita rușinii.

În interior, comerțul a câștigat războiul. A cucerit spațiul. Farmacie, cafenele, săli de jocuri, patiserii, magazine de suvenire, chioșcuri cu jucării, rochițe, eșarfe sau bijuterii, articole religioase, exchange-uri.

Orice ți-ar trece prin cap că ai avea nevoie poți cumpăra de aici. Ai impresia că ai ajuns într-un mall ieftin, într-o piață de periferie, nu în cel mai mare nod feroviar al țării. Călătorii se strecoară printre magazine și tarabe ca niște intruși într-un spațiu care nu mai e al lor.

În Gara de Nord, mizeria și comerțul sufocant au înlocuit complet funcția de bază a unei gări. Deși există automate moderne de bilete,  oamenii înconvoiați stau la cozi la ghișee, în fața unor ferestre mici, cu afișe lipite peste afișe, într-o atmosferă de anii ’80 ai secolului trecut.

Ironia supremă: există automate de bilete, vizibile, dar, nu se știe dacă sunt funcționale. Tehnologia există și nu prea, dar oricum nu este folosită. Fie nu funcționează cum trebuie, fie oamenii nu au încredere în ea, fie nimeni nu s-a obosit să explice cum se folosește. Rezultatul e același: cozi, nervi, timp pierdut. Ai crede că automatele sunt acolo doar ca să demonstreze că progresul există. Există în mod clar, dar nu și aici.

Pe peroane, atmosfera e la fel de deprimantă. Tarabe improvizate, vânzători care mănâncă pe scaune de plastic, porumbei care se plimbă nestingheriți printre bagaje. Trenuri noi și trenuri vechi vin și pleacă, dar infrastructura rămâne aceeași: murdară, neîngrijită, ignorată.
Panourile electronice afișează câteva plecări și sosiri, dar se vede clar că anii de glorie ai transportului feroviar s-au dus demult. Peisajul nu are nicio legătură cu ideea de transport civilizat. Toaletele? Contra cost, desigur. Pentru că nimic nu spune „capitală europeană” ca un afiș murdar care îți explică unde găsești un W.C. non-stop, dacă ai noroc și un bilet de tren.

Porumbeii, singurii fericiți. N-au nevoie de trenuri

Pe peroane, porumbeii sunt mai relaxați decât pasagerii. Normal, ei nu au nevoie de trenuri ca să ajungă unde au nevoie. Vânzătorii mănâncă pe scaune de plastic. Trenurile vin și pleacă într-un decor care arată ca un film cu buget redus.
Gara de Nord a devenit de câțiva ani un simbol al nepăsării. Un loc în care comerțul a învins confortul, iar mizeria nu are bilet de dus. Un spațiu în care călătorii pare că sunt tolerați, nu respectați. Și în care, din când în când, la boxe se aude leșinat Glasul roților de tren.