Inamicii Rusiei ”nu-și ascund scopul de a administra Rusiei o înfrângere strategică, dar eu le spun direct că acestea sunt niște calcule iluzorii care nu pot fi făcute decât de cei care nu cunosc istoria Rusiei”, a spus Vladimir Putin, la Summitul BRICS de la Kazan, adăugând că războiul din Ucraina este un război prin procură.
Cu câteva zile înainte de discursul lui Putin de la Kazan, șeful serviciului federal de informații din Germania atrăgea atenția că Rusia ar putea ataca NATO până la finalul acestui deceniu, adică în termen de șase ani. Este ultima asemenea estimare, după multe analize și declarații ale oficialilor din statele NATO care fac referire la un orizont de 2 până la 7 ani până la un ataca decisiv al Rusiei asupra unui stat NATO, un atac cu atât mai probabil cu cât războiul din Ucraina se va încheia mai repede și fără o victorie a Kievului.
Și de o parte, și de cealaltă avem de-a face cu declarații care anunță un război.
O recentă dezbatere între profesorul John J. Mearsheimer si profesorul norvegian Glenn Diesen a adus în discuție o cauză a acestei situații periculoase: de mai bine de 30 de ani, în Europa s-a închegat o ideologie a unei păci liberale bazată pe reîmpărțirea Europei și militarizarea liniilor de demarcație, care trebuie să fie cât mai aproape de Rusia. Acesta a fost marele plan de pace, însă, privind retrospectiv, el nu a funcționat. Pe de altă parte, tot în ultimii 30 de ani a fost creată o clasă politică care consideră că Europa îi include pe toți (națiuni, minorități naționale, etnice, sexuale, religioase), cu excepția celei mai mari țări din Europa. Tot în acest interval de timp, SUA au reproșat că Europa nu plătește suficient pentru securitate, europenii s-au plâns că nu au suficientă autonomie. Acum, când Statele Unite semnalează că se îndreaptă spre Asia, bazele acestei relații încep să scârțâie. În loc ca dezbaterea în Europa să se axeze pe aceste aspect, tot ce auzim sunt sloganuri ale Războiului Rece, cu Moscova care vrea să invadeze Europa și că națiunile europene trebuie să fie solidare, dacă nu vor să vorbească limba rusa începând de anul viitor. Se pare că nu este momentul pragmatismului și raționalității în Europa.
”Este limpede că Vestul a cultivat o elită care are una și aceeași viziune asupra lumii, iar această viziune a creat marile probleme de astăzi. Decizia deschiderii NATO către Ucraina din 2008 a fost marea greșeală, iar Nicolas Sarkozy și Angela Markel au știut acest lucru. La acel moment, nu exista un procent foarte mare de ucraineni care să-și dorească aderarea la NATO. Decizia a fost forțată de SUA, de George W. Bush și Condoleezza Rice. Ei sunt principalii responsabili pentru această decizie catastrofală. Cred că mult din această situație dramatică se datorează faptului că am dezvoltat o anumită clasă politică și o anumită ideologie.
Iar administrația Biden poartă poate o parte și mai mare a responsabilității pentru acest război. Nu este o întâmplare că războiul a început la doar un an și o lună după venirea la putere a lui Joe Biden, care a refuzat să negocieze cu Rusia în decembrie 2021 și a crezut că poate obliga Moscova să accepte extinderea NATO în Ucraina. Consider că Vladimir Putin a dorit să evite un război cu Occidentul, știind cât de mare va fi prețul plătit de Rusia, dacă este să ne gândim doar viețile omenești pierdute și la la orașele pe care armata rusă le distruge acum și care vor trebui reconstruite ca parte a Rusiei. Vladimir Putin a intrat în negocieri pentru încetarea focului după nici o lună de război. Administrația Biden este responsabilă pentru izbucnirea, dar și pentru perpetuarea războiului, având în vedere că SUA i-au transmis președintelui Zelenski că Rusia poate fi înfrântă și că trebuie să se retragă din negocierile cu Moscova”, spune Mearsheimer.
”În analiza războiului din Ucraina sunt esențiale două aspecte. Primul este că europenii știau de la bun început că planul extinderii NATO în Ucraina va duce la un conflict cu Rusia. Este motivul pentru care liderii Franței și Germaniei s-a opus deschiderii porților Alianței, la Summitul de la București, în 2008. Angela Merkel și Nicolas Sarkozy nu au dorit ca NATO să se extindă în Ucraina, iar cancelarul german a spus că acest lucru va fi interpretat de Vladimir Putin ca o declarație de război. Este remarcabilă această poziție a Germaniei la momentul respectiv”.
Faptul că s-a ajuns la faza de conflict cu Rusia nu poate decât să arate că europenii nu acționează independent, câtă vreme Berlinul și Parisul au avut o cu totul altă poziție în privința Ucrainei. În opinia profesorului Mearsheimer acest lucru se datorează spaimei constante a europenilor de a nu-i aliena pe americani, de a nu-I vedea plecând din Europa – acesta este al doilea aspect esențial al războiului din Ucraina.
”Cred că europenii își doresc mai mult decât orice să țină Statele Unite în Europa, deoarece ei cred că SUA sunt factorul pacificator, că NATO este un instrument minunat de a menține pacea în Europa. Iar, într-o perioadă în care China este în ascensiune și Statele Unite vorbesc despre pivotarea spre Asia, europenii au spaima că America s-ar putea retrage de pe continentul lor. Prin urmare, dacă americanii doresc ceva, europenii au tendința de a se supune imediat și cred că asta s-a întâmplat în aprilie 2008 și asta se întâmplă și în momentul de față. Europenii urmăresc o politică care, în mod clar, nu este in interesul lor doar pentru a fi pe placul Statelor Unite”.
După secole în care au fost regii pe tabla de șah a lumii, europenii se trezesc cu statutul de pioni ai unei alte puteri și își dau seama că alianțele nu sunt neapărat organizații în care toate țările au aceleași interese și viziuni. În anii 1990, George Kennan a atras atenția asupra lipsei a ceea ce el numea ”imaginație politică”, lucru care împiedică crearea unei noi arhitecturi de securitate în Europa. Europenii nu pot gândi în afara paradigmei că Statele Unite trebuie să-i conducă. Acesta duce la decizii aparent iraționale și la situații bizare într-o perioadă precum cea de față, în care se afirmă tot mai mult o ordine mondiala multipolară, în care prosperitatea economică și securitatea sunt obiective ce pot fi atinse prin relații cu mai multe centre de putere, nu doar cu unul singur. Asta ar presupune mai multă autonomie în politica externă. Or, europenii fac exact opusul, retrăgându-se sub umbrela SUA, deși America este mai puțin prosperă, deși America aplica legi precum cea împotriva inflației, care atrage companiile europene în SUA și contribuie la dezindustrializarea Europei. Liderii europeni se identifică tot mai mult prin alianța cu America, deși aceiași lideri europeni susțin că Donald Trump, potențialul viitor președinte al SUA, este o replică a lui Adolf Hitler, deși liderii europeni susțin că Elon Musk, un susținător al lui Trump, dorește să distrugă democrația liberală. În ciuda acestor contradicții, Europa nu caută să-și diversifice relațiile cu lumea. Si nici sa trateze in mod pragmatic si rațional alegerile prezidențiale din SUA.
În contextul dependenței majore de Statele Unite, indusă de clasa politică și ideologia post-Război Rece, alegerile americane sunt cele mai importante alegeri pentru Europa. Va fi un scrutin foarte strâns, cu un rezultat aproape imposibil de estimat, dat fiind sistemul de vot majoritar într-un singur tur care se aplică nu numai la nivel de stat, ci și de district electoral – orice mica variație din partea electoratului poate schimba rezultatul. În aceste condiții de incertitudine, fie că vorbim despre state sau companii, importante nu mai sunt predicțiile, ci pregătirile pentru cel mai rău scenariu. Având în vedere ideologia elitelor europene, acest worst case scenario este victoria lui Donald Trump. Or, europenii par absolut nepregătiți pentru un asemenea rezultat, fără vreo strategie pentru războiul din Ucraina.
Importanța prezenței SUA și NATO in Europa este dată de rivalitățile dintre marile puteri europene – Marea Britanie, Germania si Franța, spune Mearsheimer. ”Câtă vreme există un pacificator (sub forma prezentei americane), putem vorbi despre Europa ca despre un singur stat. Însă sub această pojghiță sunt clivaje care ar ieși a suprafață dacă dispare pacificatorul. Asta ar face foarte dificilă gestionarea situației din Ucraina, ar fi mult mai greu de menținut pacea în Europa. Cred că acesta este motivul pentru care americanii vor să reducă Europa la o singură persoană, iar europenii sunt gata să facă orice vor americanii, chiar dacă nu este neapărat în interesul lor”.
”Cred că o mare problemă în viitor va fi comerțul dintre UE și China. Economiile europene, în special Germania, sunt într-o situație dificilă și relațiile economice cu Rusia vor fi reduse pe termen mediu cel puțin. Prin urmare, europenii ar trebui să fie foarte interesați de comerțul cu China. Americanii nu-și doresc așa ceva, în special când vine vorba despre tehnologiile de ultimă oră. Prin urmare, vor fi multe presiuni din partea SUA pentru ca Europa să nu facă comerț cu China. Pe de altă parte, este firesc ca europenii să fie interesați de relația cu China, care nu este o amenințare de securitate la adresa Europei. Va fi interesant de văzut cum va evolua în timp aceasta situație”, mai spune John J. Mearsheimer.
@tibi1:
Nu o va face niciodata. El este Marele preot in Templul propagandei ruse care este Cotidianul.