Deficitul balanţei comerciale în perioada ianuarie-noiembrie 2020 a fost de 16.433,8 milioane euro, mai mare cu 908,7 milioane euro decât cel înregistrat în intervalul similar din 2019, ca urmare a scăderii exporturilor într-un ritm mai puternic decât cel al importurilor. Conform Institutului Național de Statistică, în perioada 1.I-30.XI 2020, exporturile au însumat 57.102,6 milioane euro, iar importurile au însumat 73.536,4 milioane euro.
Exporturile au scăzut cu 11,0%, iar importurile au scăzut cu 7,7%, comparativ cu perioada 1.I-30.XI 2019. Aceste date arată că producția internă nu poate să susțină cererea și drept urmare românii cumpără foarte mult din străinătate. În felul acesta, iese valută foarte multă din țară pentru că noi răsplătim munca altora. Atunci când importurile depășesc exporturile, cererea de valută a unei țări în ceea ce privește comerțul internațional este mai mică. Reducerea cererii pentru o monedă face ca aceasta să fie mai puțin valoroasă pe piețele internaționale.
În timp ce balanțele comerciale afectează în mare măsură fluctuațiile monedelor în majoritatea cazurilor, există câțiva factori la care naţiunile pot apela si gestiona corespunzător pentru a atenua efectele balanței comerciale negative.
În perioada 1.I-30.XI 2020, ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor sunt deţinute de grupele de produse: maşini şi echipamente de transport (48,4% la export şi 37,0% la import) şi alte produse manufacturate (30,4% atât la export cât şi la import).
Valoarea schimburilor intra-UE27 de bunuri în perioada 1.I-30.XI 2020 a fost de 42235,3 milioane euro la expedieri şi de 54120,8 milioane euro la introduceri, reprezentând 74,0% din total exporturi şi 73,6% din total importuri. Valoarea schimburilor extra-UE27 de bunuri în perioada 1.I-30.XI 2020 a fost de 14867,3 milioane euro la exporturi şi de 19415,6 milioane euro la importuri, reprezentând 26,0% din total exporturi şi 26,4% din total importuri.
“ Aceste date arată că producția internă nu poate să susțină cererea și drept urmare românii cumpără foarte mult din străinătate”. Minunată concluzie. Deci am închis, dărâmat și arat locul unde au au fost uzine, mineit, metalurgice, feroasă și neferoasă, uzine siderurgice , petrochimie, îngrășăminte, termocentrale, fabrici de stofe, textile, fibre, pantofi, fabrici de conserve, patiserie, fabrici de săpun și detergenți, tot ce a este necesar unei țări pentru traiul de zi cu zi pentru dezvoltare pentru independență. Acum ne mirăm și ne plângem că producția internă nu poate asigura… Și culmea în loc să existe ca la UE planuri și bugete cincinale prin care să reconstruim uzinele și fabricile necesare consumului intern, restrângându-ne o vreme le cheltuieli, ne împrumutăm ca apucații spre a susține prin importuri producția străinilor.