Cum își va putea impune Corina Crețu ideile, în măsura în care le are, și autoritatea în cadrul Politicii Regionale? Dar Elzbieta Bienkowska, noul comisar polonez pentru Transport? Sau Neven Mimica, comisarul croat pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare? Cu toții vor avea de făcut față unui aparat birocratic colosal, în care posturile cheie sunt deținute de funcționari cvasinamovibili care aparțin ”vechii Europe”.
Mandarinii europeni
Derk-Jan Eppink, un olandez care a lucrat ani buni la Comisia Europeană, îi numește pe aceștia, într-o deja celebră carte, drept ”mandarini europeni”. ”Sunt oficialii de rang înalt din instituțiile europene. Mandarinii sunt memoria colectivă a Comisiei. Ei știu totul, știu cum merg lucrurile, stiu cum să facă lucrurile. Și tot ei sunt forța care rămâne. Un comisar are un mandat de cinci ani, dar mandarinii sunt de cursă lungă și e nevoie de un comisar puternic pentru a avea influență asupra lor”, spunea Eppink într-un interviu pentru Deutsche Welle.
”În mod normal, unui comisar îi trebuie doi ani să înțeleagă despre ce e vorba. În acest interval, mandarinii preiau controlul și îl mențin. Comisarul mai are trei ani să preia inițiativa, foarte puțin timp.” Eppink arată că noii comisari sunt inamicii principali ai mandarinilor, care încearcă să-i supraîncarce cu lucruri inutile, pentru a obține spațiu de manevră. ”Mandarinii au multe modalități de a-l ține pe comisar deoparte: volum mare de muncă, legislație complexă, discursuri prăfuite pe care nimeni nu le ascultă. Un mod de a evita asta este ca la Bruxelles să fie trimiși cei mai buni oameni de către guvernele lor. De regulă însă, liderii își păstrează oamenii cei mai buni și ofera Bruxelles-ul ca un cadou unui bun prieten sau cuiva de care vor să scape. În felul acesta nu vor apărea comisari puternici”.
A trimis Victor Ponta la Bruxelles un bun prieten sau pe cineva de care dorea să scape? Sau a trimis cel mai bun om pe care îl avea?
Cine conduce, de fapt, Comisia
”Crema” mandarinilor este formată din directorii generali și directorii generali adjuncți din Comisie, oameni care au în spate zeci de comisari, decenii de activitate și de frustrări. Ei, cei care controlează cu adevărat malaxorul Comisiei, vin din vechile staste membre. În Comisia Barroso II, directorii generali erau: 4 italieni, 5 francezi, 3 germani, 5 britanici, 3 italieni, 2 belgieni, 2 spanioli, un suedez, un irlandez, un danez, un grec, un asutriac și doar un lituanian și un polonez.
Directorii generali adjuncți sunt: 5 germani, 3 francezi, 3 olandezi, 3 spanioli, 2 italieni, 2 autrieci, 2 finlandezi, 2 unguri, un grec și doar câte unul din Bulgaria, România (Dumitru Mihail, la Agricultură – un eurocrat despre care se poate spune că are și va avea mai multă influență decât fostul comisar Dacian Cioloș), Slovenia, Cehia, Malta, Letonia și Cipru.
Cu câțiva dintre acești mandarini va avea de dat piept și poate de dus lupte în culise noul comisar român. Iată cine sunt ei.
Corina Crețu și ”strategul taciturn” din Germania
Walter Deffaa, director general la DG REGIO, est cel care a trimis, în aprilie anul acesta, o scrisoare guvernului Ungariei, în care anunța că nu vor fi transferate fondurile pentru cercetare și dezvoltare pentru proiectele pe care Budapesta le-a trimis Comsiei în decembrie 2013. Erau specificate probleme tehnice, însă cele politice sunt mult mai mari. Se poate cel puțin specula că Deffaa a acționat ca urmare a orientării politicii guvernului Viktor Orban către Rusia, suspendarea plăților fiind doar un avertisment.
European Voice a publicat un portret al directorului general Walter Deffaa, pe care l-a numit ”strategul taciturn”. ”Nu este un om care să facă valuri (…) dar este însărcinat cu unul dintre cele mai mari departamente ale Comisiei și supervizează o bună parte din bugetul UE”, scria European Voice.
Propulsat de o combinație între relații și noroc
Modul în care Deffaa a ajuns la directoratul Politică Regională este simptomatic pentru cum se face politică la Bruxelles. După retragerea predecesorului său, germanul Dirk Ahner (se vede că Germania vrea să controleze bugetul uriaș al Politicii Regionale), a fost dorit în fruntea directoratului un asutriac. Însă regulile Comsiei interzic ca directorul general sa fie de aceeași naționalitate cu comisarul de resort (pe atunci austriacul Johannes Hahn). Astfel, s-a făcut o rocadă și germanul Deffaa a fost parașutat la Politică Regională. Domeniul îi era familiar, pentru că în perioada 1997-1999 fusese director financiar la departamentul politicii regionale. ”A fost propulsat de o combinație între relații, noroc și abilitățile sale subestimate”, scrie European Voice.
Cine este Deffaa? S-a născut în Ludwigshafen, în 1951, iar în timpul gimnaziului și liceului a fost pasionat de literatura clasică. Cunoaște bine greaca veche. S-a orientat însă către studii economice, la Universitatea din Tubingen. A fost consilier al cancelarului social-democrat Helmut Schmidt. Când se părea că va avea o carieră strălucită în guvernul federal, coaliția s-a prăbușit, în 1982. Social-democrat cu state vechi, Deffaa decide să nu rămână la Bonn și alege Comisia Europeană. Aici a lucrat în cabinetele a trei comisari – toți germani. În timpul comisarului pentru Politică Regională Monika Wulf Mathies a fost șef de cabinet și a fost implicat până peste cap în stabilirea bugetului UE pentru 2000-2006. Apoi a devenit director pentru buget în Comisia Europeană. Mai târziu, se ocupă de departamentul de audit al Comisiei.
Deffaa este căsătorit, are doi copii, este pasionat de golf și cântă la pian. ”Nici climatul economic, nici cel politic nu este favorabil, dar sunt șanse ca Deffaa să continue să zâmbească și să urce în ierarhie”, scria European Voice în 2012, când germanul a venit la Politica Regională.
Directorii generali adjuncți de la DG REGIO
În directoratul Politică Regională, Corina Crețu se va întâlni cu îndârjitul Normunds Popens. El este directorul general adjunct care a criticat destul de neelegant guvernul PSD al lui Victor Ponta pentru lipsa de viziune și priorități în strategia de utilizare a fondurilor UE. Se întâmpla în aprilie 2013. ’’Propunerile Romaniei sunt inadecvate, premature si nu indeplinesc conditiile minime de calitate si credibilitate si, in consecinta, nu permit un dialog eficient’’, se arata in criticile adresate de letonul Normunds Popens. În cele din urmă, problema de comunicare cu acest ”mandarin” s-a rezolvat.
Corina Crețu se va întâlni apoi cu britanicul Nicholas Martyn, director general-adjunct. Este un absolvent de Cambridge care lucrează la Comisia Europeană din 1988, iar din 2000 lucrează doar la DG REGIO. De la începutul carierei sale de eurocrat a lucrat pe partea de audit. Este interesant de văzut cum va reuși comisarul român să se impună în fata lui Martyn, care lucrează la Comisie cam din perioada în care Corina Crețu era studentă și urma să lucreze ca economist stagiar la Întreprinderea de Maşini Unelte din Blaj.
Mai este interesant cum va aborda Corina Crețu relatia cu Anton Schrag, responsabilul pentru România al Directora¬tului General pentru Politici Regionale. Întâmplător sau nu, Schrag este tot german. Lucrează la Comisie din 1995, iar la DG REGIO din 1999. Din 2011 se ocupă de relația cu România.
Va fi adevărata mână dreaptă a lui Juncker prietenă cu Monica Macovei?
Extrem de important va fi pe cine va alege Jean-Claude Juncker să conducă întregul aparat birocratic al Comisiei. Cine va fi viitorul secretar general al Comsiei Europene este important măcar dacă stăm să trecem în revistă câteva din ”isprăvile” ce privesc România ale actualului deținător al postului, britanică Catherine Day.
”Nu știu dacă cei care au urmărit anunțul completului de judecată referitor la Dosarul Zambaccian, realizat – bănuiesc – după prelungi deliberari, spre orele 16, au remarcat faptul că în acea zi, vineri 30 martie, era prezentă la București domana Catherine Day, secretar general al Comisiei Europene, persoana care, în fapt, coordonează de la Bruxelles “monitorizarea” pe justiție (MCV)”, scria Adrian Năstase, pe blogul sau, în aprilie 2012.
Apoi, despre modul în care ”atotputernica” Catherine Day făcea și desfăcea lucrurile prin justiția din România (inclusiv cu atacuri la adresa fostului ministru al Justiției Mona Pivniceru), cu sprijinul prietenei sale Monica Macovei puteți citi aici tot o opinie a lui Adrian Năstase.
Iar despre o acţiune de o rapiditate fără precedent, bazată pe probe foarte fragile şi sincronizată perfect cu lobbyul marilor producători, calendarul votării unei noi legi împotriva tutunului şi al alegerilor europene din 2014 și despre rolului Catherinei Day, puteți citi aici.
Britanica Catherine Day a fost secretar general al Comsiei începând din 2005. Este foarte interesant pentru cine va opta noul președinte Jean-Claude Juncker, căci succesorul lui Day va avea cel puțin la fel de multă putere.
O lume mică în care se luptă doar pentru promovare
Aceștia sunt oamenii care, pe lângă guvernele marilor economii europene, conduc cu adevărat Comisia, cea în care se pare că o întreagă țară se mândrește că europarlamanetara Corina Crețu a obținut un portofoliu destinat ”lumii bune”.
Mandarinii europeni vor lupta, înainte de toate pentru salariile lor uriașe (apropiate de cei 20.000 de euro pe care îi câștigă un comisar, la care se adaugă numeroase beneficii și scutiri de taxe), si pentru promovări, si pentru pensii într-o Europă în care asigurările sociale încep să dispară de facto.
”60-70% din timpul petrecut de ei la Comisie se pierde în lupte intestine. O unitate împotriva alteia, un directorat general împotriva altuia, un comisar împotriva altuia. Se pierde multă energie în sistem și oamenii, când vin acasă după o zi de muncă, o săptămână sau la finalul carierei, se întreabă ”Ce a trebuit să demonstrez pentru toate astea”. Uneori este vorba de foarte puțină substanță. Comisia este o lume mică, iar când ești acolo, aceea este lumea ta. Este vorba doar de ierarhie, de carieră și promovare. Cu cât arăți mai bine, cu atât arată directoratul tău general mai bine, cu atât ai șanse mai mari de a obține o poziție mai bună în viitor”, este o concluzie trasă de Derk-Jan Eppink.
Atât timp cât acesta este principiul de bază al funcționării Comisiei, nu trebuie să mire o situație în care un mic funcționar, aflat poate chiar la debut de carieră, încearcă să obțină promovări chiar cu riscul de a aduce deservicii țării al carei pașaport îl poartă în buzunar.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.