Cine este şi mai ales de unde vine noul consilier al premierului Ungureanu – Marian Valentin Nidelea

Despre directorul Oficiului ORNISS se ştie că este ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe. La fel şi despre prietenul său, Marian Nidelea. Restul angajaţilor oficiului au un statut secret mai dihai decât bazele CIA de la Kogălniceanu. Din descrierile unor angajaţi mai curajoşi, cărora le-a ajuns cuţitul la os, ORNISS pare a fi construit după chipul şi asemănarea Serviciului de Informaţii Externe, plin de ofiţeri din vechea gardă a Securităţii, aleşi pe sprânceană. Traficul de influenţă şi nepotismul ORNISS sunt la ele acasă.

O sesizare referitoare la Marius Petrescu şi activităţile lui la conducerea instituţiei, dar şi despre alte cadre de nădejde ale instituţiei, a fost publicată în presa centrală. În mare, sesizarea se referă la unele abuzuri şi ilegalităţi comise sub directoratul profesorului Marius Petrescu.

Secretul demnitarului este HG 1400/2003, prin care Marius Petrescu primea moca de la bugetul statului peste 80000 de euro pentru o intervenţie chirurgicală ce putea fi făcută şi la Bucureşti.

După ce am primit la redacţia ziarului sesizarea referitoare la presupusele abuzuri din cadrul ORNISS, am încercat să obţin informaţii chiar de la directorul instituţiei, Marius Petrescu. A fost imposibil. Purtătoarea de cuvânt ORNISS, Irina Păcureţu, m-a trimis la cabinetul directorului. Tăcere. N-am obţinut nicio informaţie. Chiar şi obţinerea CV-ului secretarului de stat Marius Petrescu s-a dovedit a fi o aventură. Am primit de la Biroul de Relaţii cu Publicul o adresă demnă de o instituţie publică.

„Stimate domnule Ohanesian,

Referitor la solicitarea dumneavoastră adresată ORNISS în data de 6 februarie 2008 vă comunicăm faptul că informaţiile solicitate nu fac obiectul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Cu stimă,

Irina Păcureţu”

Ca urmare, am făcut publică scrisoarea primită la redacţia ziarului Zona Interzisă, în speranţa că autorităţile române se vor sesiza asupra abuzurilor semnalate. Dacă nu, poate chiar NATO, al cărei organism, NATO Office of Security (NOS), a contribuit din plin la formarea ORNISS, ca instituţie modernă, demnă de încrederea aliaţilor.

Ce a ajuns ORNISS ? Veţi citi în cele ce urmează.

Secretul lui Petrescu, HG 1400/2003

În 2003, demnitarul primea de la bugetul statului, prin hotărâre de guvern, zeci de mii de euro, pentru o intervenţie chirugicală, ce putea fi realizată la Bucureşti.

„De ce se teme Marius Petrescu? Unul dintre subiectele tabu pentru el: HG 1400/2003 ! În timp ce sistemul sanitar din România a fost şi este cel pe care îl ştim, în timp ce au existat şi există copii cu situaţii medicale grave şi condiţii financiare ce nu le permit tratamentul în străinătate, în timp ce exista liste de aşteptare şi se fac teledon-uri pentru a se strânge bani pentru intervenţii medicale în clinici din Europa; Marius Petrescu, în anul 2003, prin nenumărate intervenţii şi presiuni politice reuşeşte să se situeze deasupra tuturor în lista pentru rambursarea costului unei intervenţii chirurgicale în Belgia, şi obţine, prin hotărâre de guvern, peste 80.000 euro pentru aceasta. Se pare că e un act de corupţie prin faptul că operaţii de genul celei efectuate, din câte ştiu, se efectuau şi se efectuează şi în ţară; nu e o persoană defavorizată social sau cu posibilităţi financiare modeste cât timp deţine vilă, un Touareg, şi alte maşini prin curte; costul operaţiei, se pare, a fost mult mai mic”.

Nepotism şi STS

„Conducerea ORNISS e asigurată numai de el şi consideră instituţia publică un fel de SRL cu unic acţionar în persoana lui. Desigur, şi fiica lui lucrează la aceeaşi „firmă”. Nu are o poziţie importantă în „firmă”, fiind surclasată de „preferata” lui, care e un fel de adjunct, fiindu-i direct subordonată. Pe numele ei, Mioara Braboveanu, ocupă funcţia de şef Departament Juridic, Integrare Europeană şi Cooperare şi e ofiţer STS detaşat la ORNISS. În spatele titulaturii pompoase nu vă aşteptaţi să găsiţi o persoană care nu cunoaşte limbi străine !

Ei bine, se mai întâmplă şi erori ! Chiar dacă ştie doar limba maternă şi limba engleză anul I de studiu (pe la început), Mioara Braboveanu îl însoţeşte permanent pe Mircea Petrescu în toate deplasările peste hotare. Deplasările sunt extrem de numeroase. Pentru a vă face o idee, M.B. este plecată o săptămână la fiecare 3 săptămâni. Adică, o periodicitate de o săptămână în exterior în delegaţie, două în RO, la serviciu. Se pare că nu participă la şedinţe, atunci când se află în delegaţie. Scopul deplasării e cu totul altul. Are un puternic accent financiar, iar mecanismul şi detaliile o să vi le prezint mai târziu.

Angajaţii ORNISS, în proporţie de aprox. 50%, cumuleaza salariul cu pensia. ORNISS este, de fapt, un cimitir al ofiţerilor pensionaţi din serviciile secrete comuniste şi actuale, şi din armată, care doresc să-şi rotunjească veniturile cu un salariu lunar (dintre cele mai mari din sistemul bugetar) la care se mai adaugă şi sporuri de neconfidenţialite. În cimitir întâlnim chiar şi spioni ai regimului comunist ce activau în ţări ce azi ne sunt aliate ! Cu ajutorul lor şi a relaţiilor lor personale, Mircea Petrescu îşi menţine poziţia şi în zilele noastre deşi, se ştie, a fost un apropiat al lui Adrian Năstase. Restul angajaţilor sunt: fiii şi nepoţii diverşilor ofiţeri activi din sistemul actual; detaşaţi de la serviciile secrete (pentru a da credibilitate SRL-ului); cel puţin 5 familii de fini de cununie ai lui MP; alţi câţiva (puţini !) civili nevinovaţi şi inofensivi nimeriţi din greşeală pe acolo. Nimeni nu a susţinut examen pentru ocuparea postului dar toţi au lucrarea de examen la dosar ! La cererea şefului”.

Ofrande de la angajaţi

„Angajaţii ORNISS, toţi au scris, cu mâna lor, şi au semnat, dar n-au datat, o demisie pe care Mircea Petrescu să o poată folosi când individul nu mai ascultă de stăpân! Unii chiar cred în astfel de hârtii… În total 125 de suflete, conform OUG 153/2002, ce cotizează moral şi material pentru prosperitatea şi bunăstarea lui M.P. şi a familiei sale mărite. Da, se cotizează şi material la firmă! Lunar aproape toţi angajaţii (excepţiile le numeri pe o mână) dau deoparte aprox. 10% din venitul lor net, pe care îl returnează prin interpuşi (se pare, şeful departamentului financiar) conducerii supreme ca o ofrandă adusă bunăstării oferite de câştigurile grase pentru munca zero.

O instituţie cât un minister care are un aşa de neînsemnat obiect de activitate încât nimeni nu se gândeşte că s-ar putea întâmpla şi nereguli acolo… Nereguli se petrec dar, cele financiare se acoperă repede cu un raport de inspecţie al Curţii de Conturi care certifică drept OK sumele cheltuite deşi inspectorii nici nu ştiu unde e clădirea ORNISS dar soţia preşedintelui Curţii e, întâmplător, angajată la ORNISS (E doar un exemplu, ar trebui verificat. S-ar putea să fie adevărat), iar cele profesionale rămân nedescoperite că nu are cine să le dea importanţă în ţara asta”.

Medicii specialişti spun că „insuficienţa mitrală severă prin prolaps şi ruptură de cordaje” de care suferea Marius Petrescu se putea trata cu succes în România, o eventuală operaţie în clinicile de specialitate din străinătate costând maximum 20.000 de euro.

Guvernul României

Hotărâre nr. 1400 din 04/12/2003

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 05/12/2003

privind acordarea unui ajutor

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţie, republicată, ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, ale art. 5 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 366/2001, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 374/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. – (1) Se aprobă acordarea unui ajutor în sumă de 85.365 euro, pentru efectuarea tratamentului chirurgical în străinătate, domnului Petrescu Marius, în vârstă de 47 de ani, domiciliat în municipiul Bucureşti, aleea Parva nr. 5, bl. D23B, sc. E, et. 4, ap. 49, sectorul 6.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) va fi suportată din bugetul de stat, după cum urmează:

▪ Ministerul Sănătăţii va aloca suma de 13.658 euro;

▪ Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va aloca suma de 71.707 euro.

(3) Ajutorul se va acorda în lei şi va fi suportat atât din bugetul Ministerului Sănătăţii, prin Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, cât şi din bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti, la cursul de schimb valutar al Băncii Naţionale a României din ziua lucrătoare precedentă efectuării deschiderii de credite bugetare.

(4) Suma aprobată din bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru efectuarea tratamentului medical în străinătate va fi transferată de către Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, la solicitarea acesteia.

Art. 2. – Fundamentarea sumei solicitate şi justificarea celei utilizate pentru efectuarea tratamentului medical în străinătate revin Ministerului Sănătăţii, prin Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, care va efectua plata şi va certifica documentele financiar-contabile prezentate de furnizorul de servicii medicale din străinătate.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:
───────────────
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Elena Dumitru
Ministrul sănătăţii,
Ovidiu Brânzan
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu

Bucureşti, 4 decembrie 2003.

Nr. 1.400.

Despre loialitate, credibilitate şi onestitate cu Marius Petrescu

Fragmente dintr-un interviu acordat de Marius Petrescu, publicat pe site-ul oficial ORNISS

„În privinţa modului de protejare a informaţiilor NATO, se poate pronunţa Oficiul de Securitate al NATO (NOS), organism responsabil pentru problematica de securitate a Alianţei, care, prin experţii săi, recunoscuţi pentru experienţa şi profesionalismul lor, realizează, pe lângă consiliere, şi evaluarea progreselor României în aplicarea standardelor de protecţie a informaţiilor clasificate. Vă rog să mă credeţi că ideea de compromis nu face parte din politica NOS, lucru de care s-au convins, de altfel, unele dintre statele candidate la aderare, situaţie despre care a relatat inclusiv publicaţia dumneavoastră. În momentul de faţă, putem afirma cu certitudine că, în România, sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate este operaţional, ceea ce face ca, pentru etapa în care ne aflăm, securitatea informaţiilor NATO să fie asigurată la un nivel apreciat de către NOS ca fiind corespunzător cerinţelor Alianţei.

Orice „scurgere” de informaţii clasificate, chiar şi naţionale, fără a mai vorbi de cele ale NATO, trebuie descurajată şi combătută prin aplicarea cu toată fermitatea a măsurilor de protecţie prevăzute în standardele naţionale; cei care s-ar implica într-o asemenea acţiune şi-ar asuma, pe lângă răspunderea legală inevitabilă, o imensă responsabilitate morală, prin gravele prejudicii pe care le-ar aduce credibilităţii României, afectând chiar perspectivele noastre de integrare în spaţiul euro-atlantic. Totuşi, revin, dincolo de contextul internaţional, dincolo de orice fel de sancţiuni, este evident că şi România are suficiente informaţii a căror diseminare necontrolată îi poate aduce grave prejudicii. Poate un cetăţean onest să rămână indiferent într-o asemenea situaţie? Eu cred că nu; soluţia adevărată este de ajuta pe aceşti oameni să cunoască şi să înţeleagă măsurile de securitate a informaţiilor şi sensul lor, iar răspunsul lor conştient, adecvat şi de bună credinţă va fi cea mai bună şi eficace protecţie.

• De ce a fost nevoie de un „jandarm”, precum ORNISS, pentru secretele naţionale şi ale NATO?

Întrebarea dumneavoastră mă surprinde, deoarece pare a restrânge sfera de activitate a ORNISS, ceea ce mă obligă să aduc clarificările necesare, asumându-mi, încă o dată, riscul unui răspuns mai amplu. Mai întâi de toate, trebuie să precizez că soluţia de realizare a unui Sistem naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, complex şi coerent, axat pe o autoritate naţională de securitate viabilă şi eficientă, este complet nouă şi a apărut ca rezultat al deciziei ferme a României de aderare la NATO, pentru a răspunde cerinţelor de securitate ale acesteia. Prin Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, din considerente de natură logică şi pragmatică, filosofia NATO în domeniu a fost aplicată şi la protecţia informaţiilor naţionale clasificate, realizându-se astfel şi o abordare unitară a problematicii specifice. Mai mult, în cazul concret al ţării noastre, o autoritate naţională de securitate, atribut cu care este învestit ORNISS, pe baza autonomiei şi autorităţii conferite de statutul legal, poate asigura echidistanţa, obiectivitatea şi credibilitatea necesare în adoptarea şi aplicarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, în respectul deplin al legilor, al drepturilor omului şi al libertăţilor cetăţeneşti; nu trebuie să uităm că acest lucru se produce într-un context în care exerciţiul democratic nu a eliminat pe deplin suspiciunile şi temerile, fiind încă nevoie de timp pentru a readuce ideea de securitate pe un palier al normalităţii sociale.

• Păziţi Alianţa de foştii securişti? Există vreo recomandare dinspre Bruxelles în acest sens?

R.: În general, NATO este deosebit de exigentă faţă de calitatea personalului care primeşte acces la informaţiile sale clasificate, pentru care trebuie să existe suficiente garanţii privind loialitatea, credibilitatea şi onestitatea. Problema celor care au acţionat în cadrul fostei Securităţi ca poliţie politică nu poate să nu-i intereseze pe responsabilii Alianţei, chiar şi numai pentru faptul că activitatea acestora ridică îndreptăţite semne de întrebare privind tocmai loialitatea, credibilitatea şi onestitatea lor. Din acest punct de vedere, Alianţa nu a formulat cerinţe exprese pentru România, altele decât cele stabilite în standarde. Este, de fapt, problema ţării noastre ca, printr-o analiză responsabilă, să adopte cea mai potrivită atitudine, ceea ce constituie o adevărată probă a asumării statutului de membru loial al NATO.

• Cum s-a selectat personalul care lucrează în ORNISS?

Ca opţiune fundamentală de politică organizaţională în managementul resurselor umane, ORNISS, ţinând cont, atât de noutatea problematicii, cât şi de cerinţele specifice ale acesteia, a optat pentru o soluţie în care se regăseşte un nucleu de persoane cu experienţă alături de tineri cu calităţi şi cu o perspectivă deosebită. La baza selecţiei personalului a stat principiul bivalenţei, potrivit căruia ORNISS foloseşte personal specializat al cărui profesionalism este demonstrat prin concurs şi a cărui loialitate este verificată prin proceduri specifice. Din acest punct de vedere, legea impune ca întregul personal ORNISS, implicat direct în activitatea specifică unei autorităţi naţionale de securitate, să fie verificat şi să deţină certificate de securitate corespunzătoare. Mai mult, nimeni din personalul ORNISS nu este şi nu a fost angajat politic. Acest fapt a permis instituţiei să beneficieze de sprijinul deplin al factorilor politici responsabili, fără a se înregistra nici o imixtiune de natură politică.”

Nidelea, umbra profesorului de la ORNISS

Marian Valentin Nidelea a fost ofiţer de rachete antiaeriene în cadrul Ministerului Apărării şi a activat sub comanda generalului Tătaru, şeful Brigăzii de Rachete AA Neva. Echipamentele deosebit de performante au fost livrate pe tavă, după ’90, în Israel, exact ca şi rachetele operativ-tactice tip SCUD. Se pare că după ce a urmat câteva cursuri de informatică, Nedelea s-ar fi remarcat în domeniul IT. Surse din cadrul serviciilor secrete relatează că generalul Constantin Rotaru, fost secretar de stat, l-a cerut pe Valentin Nidelea la SIE, la intervenţia fostului şef SRI Radu Timofte. Generalul MAp Dan Zaharia, şef al lui Nidelea la acea dată, nu ar fi fost de acord cu transferul ofiţerului, prea mulţi ofiţeri buni transferându-se din cadrul armatei.

„Ce domne’, de ce să-mi ia SIE toţi oamenii buni ?”, ar fi spus Zaharia. Până la urmă, Nidelea a fost nevoit să ceară trecerea în rezervă din Armată, apoi a fost reîncadrat la Serviciul de Informaţii Externe. Presa a scris despre Nidelea că a fost webmaster la ANCESIAC (Agenţia Naţională de de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice). A fost coleg acolo cu Marius Petrescu, actualul şef ORNISS. Marian Valentin Nidelea a lucrat în subordinea lui Marius Petrescu până în 2003 la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. A fost numit în 2003 consilier al premierului Adrian Năstase pentru probleme de siguranţă naţională. ORNISS a refuzat să confirme sau să infirme dacă Nidelea mai este sau nu angajatul instituţiei.

Fragmentul face parte din volumul I „Puterea din umbră” publicat la editura Junimea în 2009, de Eduard Ovidiu Ohanesian.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.