Cobasna, „Hiroshima” de pe Nistru

De ani întregi, depozitul de muniții de la Cobasna este descris drept o „Hiroshima” gata să explodeze în stânga Nistrului. Imaginea este puternică, ușor de reținut și aproape imposibil de verificat de către public. Tocmai de aceea a devenit utilă propagandei.

Cobasna nu este o invenție. Depozitul există, se află în afara controlului autorităților constituționale, este păzit de Grupul Operativ al Trupelor Ruse, iar accesul internațional este blocat după ultima vizită OSCE din 2006. Creat în perioada sovietică, complexul a rămas după 1991 sub control rusesc. Între 2001 și 2004, aproximativ 22.000 de tone de muniții au fost evacuate sau distruse, însă procesul a fost oprit. Astăzi, recentul raport al Serviciului de Informații și Securitate estimează că au rămas circa 14.000 de tone.

Manipularea începe când această cifră este prezentată ca și cum toate cele 14.000 de tone ar fi TNT. În realitate, cantitatea netă de exploziv este estimată la aproximativ 2.800 de tone. Restul îl reprezintă carcase, ambalaje și componente inerte, care nu pot detona. Această diferență schimbă radical amploarea și logica oricărui scenariu posibil de explozie.

Basme a la russe

Basmele catastrofice mai cere o minune imposibilă, și anume ca toate munițiile ar trebui să explodeze simultan, într-un singur punct. Complexul de la Cobasna nu este însă un bloc omogen. El cuprinde 42 de construcții de stocare, de suprafață, semiîngropate și subterane, amplasate la distanțe de aproximativ 80–200 de metri și separate prin baraje naturale sau artificiale. Compartimentarea nu elimină pericolul, dar limitează propagarea unei detonări în lanț.

Raportul estimează că un incident realist ar produce incendii, explozii succesive și proiectarea fragmentelor metalice, nu o deflagrație unică asemănătoare unei arme nucleare. Modelarea realizată cu instrumentele UN SaferGuard indică pagube majore într-o rază de până la doi kilometri, în principal în interiorul perimetrului militar. Relieful deluros, diferențele de altitudine și fâșiile forestiere ar contribui, potrivit studiului, la disiparea undei de șoc.

Principalul risc ar rămâne împrăștierea muniției, incendiile locale și poluarea aerului. Comparația cu exploziile produse la Balakliia, Ichnya, Vrbětice, Lovnidol sau Toropets susține această concluzie. Chiar și în depozite cu stocuri mult mai mari, detonările s-au succedat timp de ore sau zile. Niciunul dintre aceste cazuri nu a produs efectele unei bombe nucleare. Așadar, pericolul este serios, dar nu regional, instantaneu și apocaliptic, așa cum este prezentat propagandistic de Moscova.

Frica, transformată în garnizoană

Adevărata miză a mitului nu este fizica explozivilor, ci politica fricii. Dacă depozitul este prezentat drept o bombă imposibil de gestionat fără militarii ruși, atunci prezența acestora poate fi vândută drept garanție de securitate. Astfel, situația care generează problema, lipsa controlului constituțional, absența inspecțiilor și staționarea ilegală a trupelor ruse, este prezentată ca singura soluție posibilă.

Raportul avertizează că declarațiile alarmiste reapar atunci când Republica Moldova avansează în relația cu Uniunea Europeană. Cobasna devine astfel un instrument de intimidare și de blocare a deciziei politice. Frica trebuie să convingă Chișinăul și partenerii occidentali că orice schimbare ar putea declanșa dezastrul.

Studiul nu spune că depozitul este sigur. Munițiile sunt vechi, inventarul nu poate fi verificat independent, iar raportul se bazează pe date OSCE, imagini satelitare, surse deschise și informații operative, nu pe o inspecție recentă. De aceea, soluția nu este nici panica, nici nepăsarea, ci accesul internațional, inventarierea, evacuarea și distrugerea controlată a stocurilor sub monitorizare internațională și control civil.

„Hiroshima de la Cobasna” este un mit. Cobasna însă rămâne o problemă reală, care cere transparență și decizie, nu propagandă.