Îi recunoşti uşor: nu ştiu să argumenteze, înjură gros şi comentează doar postările de pe un anume site. În jurul altui site sunt alţi mercenari, cu alte identităţi (pseudonime). Există şi site-uri fără comentatori ai postărilor de acolo.
Aşa e Universul.net, păstorit de cineva care a fost denunţat drept colaborator al SRI. Are configuraţie pentru comentarii, dar încă nu apar comentatorii. Ziare.com nu are configuraţie pentru comentarii. Contributors.ro nu merită a fi parazitat de comentatori mercenari din pricină că postările de acolo sunt analize pentru un public restrâns. În jurul site-ului Cotidianul.ro am identificat vreo 50 de mercenari.
Strategia lor pare a funcţiona aşa: dacă o postare neprietenoasă cu regimul Iohannis primeşte peste 50 de like-uri, intervenim noi. Fiecare dintre noi poate scrie două-trei postări cu pseudonime diferite, dar cel mai eficient este să ne certăm între noi, mercenarii, şi să acaparăm spaţiul dedicat comentariilor.
Cei care admiră ceva dau like-uri. Cei care urăsc mercenarial scriu comentarii. Uneori, printre mercenari, revoltaţi de mizeriile lor, intervin şi comentatorii neplătiţi de instituţiile diversiunii.
Ce cred aceste instituţii că au de câştigat din afacerea asta destul de costisitoare? Profitul are a fi ceva ce vrea să aibă natura intimidării? Cel mai probabil. Dar pe cine mai intimidezi când lucrezi cu aţă aşa de albă? În fond, aceste cohorte de mercenari aşteaptă ordine pentru altceva: mobilizarea unor proteste, de pildă. Ca să nu rămână fără obiectul muncii între două perioade protestatare, comentează zilnic postările ce li se par mai periculoase pentru regim.
Orice analiză de conţinut bine făcută îi poate identifica pe aceşti agenţi de diversiune. Nivelul intelectual al celor racolaţi pentru acest serviciu este jalnic. Uneori şi gramatica este imediat deconspiratoare.
Lucrurile au fost cât se poate de clare recent, după o anume postare a profesorului Andrei Marga. A avut sub 100 de like-uri şi aproape 200 de comentarii (evident, majoritatea negative, unele injurioase, câteva ameninţătoare).
Desigur că şi mercenarii scrisului se bucură de libertatea de expresie şi de conştiinţă. Sunt perfect liberi să-şi vândă conştiinţa cui o plăteşte corespunzător. Nu sunt mulţi plătitori. MAI, SRI, cine o mai fi…
Îmi aduc aminte ce revoltat era Andrei Pleşu, în urmă cu câţiva ani, că postările sale aveau parte de comentarii grosolane ca gâtul de porc. Nu avea obişnuinţa de a descrifra metodologiile securiste ale noilor vremi? Înainte vreme existau răspândacii de zvonuri. Acum, răspândacii se bat cu romanii pe net. Mai drept vorbind, actualii răspândaci apără, de cele mai multe ori, trădarea de ţară. Care dacă n-ar fi, nici mercenarii-agenţi-de-influenţă-şi-diversiune-comentatori-de-site-uri n-ar fi.
Cred ca ai dreptate, „unii cred ca sub protectia anonimatului” isi pot exprima „cultura sau incultura”, subordonarea sau libertatea de a-si spune pararea „pro sau contra” si pana la urma pare a fi ceva corect in privinta libertatii de exprimare, problema vine insa in momentul in care intelegi ca „ei, nu inteleg ce inseamna „libertatea de exprimare” pe care o transforma intrun dialog plin de obscenitati la adresa cuiva sau a ceva ce, ori nu inteleg, ori nu le place sau … au primit ordin sau si mai rau si-au vandut constiinta sau prostia pe bani !!!”. Dar, trebuie sa ne acomodam si cu „prostia si incultura dar si cu „ordnul de a murdari cu noroi ceea ce nu place autoritatii sau mediului politic. Se pare ca democratia secolului XXI este plina de TOT !!!.