Concurs în PDL pentru înfiinţarea de muzee ale comunismului

Cotidianul.ro vă dezvăluie ce legături există între Elena Udrea şi controversatul om de afaceri Dinel Staicu (aflat acum în puşcărie) şi cum arată un muzeu al comunismului căutat de turiştii occidentali.

Baconschi nu renunţă la proiectul său

Propaganda PDL atinge culmi ale ilarităţii. În partid există trei sau patru proiecte de înfiinţare a unui muzeu al comunismului. Cei care îi criticau pe fundamentaliştii ţărănişti acum 10-12 ani cred acum că aceste iniţiative le vor mai spăla din păcate. Pe 23 august, Europa (mai puţin oficialităţile din România – sic!) a comemorat victimele stalinismului şi nazismului. Profitând de această dată, pe un blog apropiat de PDL, Teodor Baconschi a reiterat o declaraţie făcută cu ceva timp în urmă: „Am propus şi susţin cu toate puterile înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Dictaturii Comuniste la Bucureşti, care să se alăture memorialului de la Sighet şi, sper, altora care vor urma. Sunt convins că toate energiile anticomuniste vor sprijini acest proiect, care vine oricum destul de târziu. Îmi doresc ca într-un an sau doi să putem comemora victimele comunismului inaugurând, în capitala ţării, Muzeul Naţional al Dictaturii Comuniste”. Proiectul ministrului Baconschi este la mare concurenţă (de ochii lumii probabil) cu cel al lui Vladimir Tismăneanu, care trebuie să transpună în practică indicaţiile (mai nou) ale primului anticomunist al ţării, Traian Băsescu.

Elena Udrea, pe urmele lui… Dinel Staicu

Cu doar o săptămână înainte, Elena Udrea propunea un „Tur Ceauşescu”, o combinaţie între un muzeu al comunismului şi un traseu turistic, care să aibă drept obiective, printre altele, Palatul Parlamentului, cazarma de la Târgovişte unde au fost executaţi soţii Ceauşescu, localitatea Scorniceşti şi ruinele fostei închisori Doftana. Trecem peste noua mostră de incultură a blondei ministrese – Nicolae Ceauşescu nu a fost niciodată închis la Doftana -, dar nu putem să nu observăm că Elena Udrea calcă pe urmele controversatului Dinel Staicu, fost miliţian înainte de decembrie 1989. După cum se ştie, şi acesta a avut între 2001 şi 2002 un muzeu al comunismului, dedicat lui Ceauşescu, în localitatea doljeană Podari. Din lipsă de rentabilitate – în medie la „muzeul” (în fapt un kitsch în toată regula) lui Staicu veneau cam 5 turişti pe săptămână -, omul de afaceri oltean a decis ca „opera” sa să intre în conservare, iar în 2008 a vândut locul, transformată de noul proprietar în motel.

Paradoxal, Elena Udrea a devenit brusc „anticomunistă” la doar câteva zile după ce Roberta Anastase anunţa public că studiază posibilitatea înfiinţării unui muzeu al comunismului în subsolurile Palatului Parlamentului. Rămâne de văzut care dintre „divele” PDL va avea mai mult succes în depăşirea planului la anticomunism.

Ce spune un cercetător al abuzurilor fostului regim

Marius Oprea, fostul şef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, scrie următoarele în ultimul număr din „Observatorul Cultural”: „Un muzeu al represiunii comuniste există, după cum se ştie, de mulţi ani, la Sighet. Un Memorial impresionant, excelent amenajat, care tinde să prezinte, într-o manieră aproape exhaustivă, caracterul represiv, criminal şi ilegitim al comunismului (ca să citez celebrul Raport Tismăneanu), ceea ce s-a întîmplat cu noi în ultimii cincizeci de ani ai mileniului trecut. Din păcate pentru Traian Băsescu şi PDL, el nu este în nici un fel sub tutela lor fiind creat exclusiv prin eforturile a două personalităţi, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, care şi-au dăruit eforturile din ultimele două decenii acestui proiect, beneficiind de sprijinul Consiliului Europei. Sprijinul Statului a fost de-a dreptul insignifiant. Aş spune că, la nivel oficial, Statul are un singur aport – încasează banii de pe biletele miilor de vizitatori care, cu toată depărtarea de Bucureşti, îi trec pragul lunar. Singurul păcat al acestui Memorial, pentru a nu mai fi nevoie de un muzeu la Bucureşti, este că nu îl are preşedinte de onoare pe Vladimir Tismăneanu sau că nu funcţionează «în cadrul» Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Asta mă face să cred că este vorba doar de o iniţiativă de «politică culturală» de partid şi de stat, de reconfiscare a unei teme la care mulţi români au rămas sensibili. Chiar dacă înfiinţarea unui muzeu al comunismului la Bucureşti este una dintre recomandările Raportului Tismăneanu, pînă acum nu s-a întreprins nimic în acest sens. De ce tocmai acum, cu ce bani? De ce într-un loc nou, şi nu la Fortul Jilava, un loc cu totul potrivit pentru aşa ceva, o închisoare celebră în memoria celor care ştiu cîte ceva despre comunism şi pe care Direcţia Penitenciarelor ar ceda-o cu dragă inimă? La prima întrebare, ar trebui să răspundă iniţiatorii acestui proiect SF. La cea de-a doua, aş putea să răspund chiar eu: există deja un proiect, al Fundaţiei Memoria, prin care se urmăreşte preluarea Fortului 13 Jilava şi transformarea lui în muzeu. Iniţiativa regretatului Banu Rădulescu nu îi lasă, nici de astă dată, întîietate lui Vladimir Tismăneanu”.

Cum scot ungurii bani frumoşi din simbolurile comunismului

Toate „proiectele” PDL au şanse infime de a atrage turişti străini. Un muzeu al simbolurilor comunismului ar atrage cu siguranţă turiştii străini care vin în România. Ungaria s-a mişcat foarte repede în acest sens. În Budapesta există din 1993 „Memento Park”, un muzeu în aer liber al statuilor mamut din epoca comunistă a Ungariei. Pe diferite alei tematice pot fi văzute statuile lui Lenin, Marx, ale oficialilor comunişti maghiari, ansambluri reprezentând soldaţii Armatei Roşii etc., statui care până în 1989 tronau pe marile bulevarde ale capitalei Ungariei sau ale altor oraşe din ţara vecină. Memento Park este vizitat în medie de 6-700 de turişti zilnic şi are un succes mult mai mare chiar decât „Terro Haza” (Casa Terorii), un muzeu al dictaturii fasciste şi al dictaturii comuniste. „Muzeul nostru este vizitat în proporţie de 90% de străini, cei mai mulţi fiind din Marea Britanie, Olanda, Belgia şi Franţa. Ei sunt de toate vârstele. De regulă un tur al întregului parc durează în jur de 40 de minute, dar sunt şi turişti, în special cei care nu vin organizaţi în grupuri, care stau mai mult. Toţi se minunează când privesc aceste statui uriaşe. Unii dintre ei nu au crezut niciodată că propaganda comunistă a ţinut să se facă astfel cunoscută, prin simboluri şi monumente uriaşe. Pe vizitatorii străini îi interesează foarte mult simbolurile fostului regim, şi mai puţin ce au făcut politicienii epocii respective sau ce s-a întâmplat în cutare an sau perioadă. Turiştii fac zeci de fotografii aici, după care merg la magazinul de suvenire alocat parcului. Suntem foarte mulţumiţi de încasările care se fac şi cred că sculptorii care au făcut aceste statui nu au bănuit că adevăratul succes al operei lor va fi înregistrat după căderea comunismului. Probabil că ei nici nu întrezăreau că regimul comunist va cădea vreodată”, a declarat zilele trecute pentru reporterul cotidianul.ro un custode al muzeului. Mai trebuie menţionat că tot în legătură cu trecutul, inclusiv perioada comunistă, în Ungaria mai există o serie de muzee tematice, cum ar fi Muzeul căilor ferate, Muzeul tramvaielor, Muzeul radioului etc. Şi acestea scot bani frumoşi de pe urma turiştilor străini şi chiar a celor autohtoni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.