Punctul cel mai fierbinte de pe harta lumii în previziunile pentru anul 2021 nu era Afganistanul. Președintele Donald Trump și-a dorit să încheie ”războiul fără sfârșit” al Americii de aici și semnase, peste capul guvernului marionetă de la Kabul, un acord cu talibanii. Apoi, Joe Biden promisese în campania electorală că va retrage trupele SUA din Afganistan.
Punctul fierbinte al anului 2021 era Taiwanul – un posibil conflict între SUA și China pentru aceasta insulă.
China: abandonarea aliaților este o constantă în istoria americană
Imediat după ocuparea Kabulului de către talibani, armata chineză a început să desfășoare un exercițiu militar în apropierea Taiwanului, cu participarea aviației de vânătoare, a avioanelor antisubmarine, a navelor de război. Tot atunci, portavocea puterii de la Beijing, Global Times, a publicat un editorial care avertiza guvernul Taiwanului că trebuie să se trezească la realitate și să ia în calcul posibilitatea că, în cazul unui război, SUA nu va interveni pentru apărarea insulei, așa cum au făcut-o și în Afganistan.
Global Times a venit cu mai multe exemple în argumentarea acestui scenariu. Primul ține de abandonarea Vietnamului de Sud de către Statele Unite, căderea Saigonului și evacuarea cetățenilor americani. ”Apoi, în 2019, trupele americane s-au retras din nordul Siriei și i-au abandonat pe aliații lor, kurzii. Unii istorici arată că abandonarea aliaților pentru protejarea intereselor SUA este o constantă în istoria americană”, scrie Global Times. ”Este firesc ca un parior să se retragă din joc și să-și limiteze din pagubă, în momentul în care miza nu-l mai atrage. Așa a fost cu colonialismul și așa se întâmplă și cu expedițiile americane moderne, alimentate de oportunism, nu de necesitate. Având în vedere istoria factuală, oare soarta Taiwanului ar putea fi diferită?”.
”Faptul că Wshingtonul a abandonat regimul de la Kabul i-a șocat pe unii din Asia, în special Taiwanul”, scrie Global Times. ”Guvernul taiwanez trebuie să aibă mintea limpede, iar forțele secesioniste ar trebui să se trezească din reverie” și să învețe din ceea ce s-a petrecut în Afganistan, scrie oficiosul din China. ”Ar trebui să înțeleagă că, odată ce va începe un război în Strâmtoarea Taiwan, apărarea insulei se va prăbuși în câteva ore și armata SUA nu va veni în ajutor. Drept urmare, autoritățile se vor preda, iar unii înalți oficiali ar putea fugi pe calea aerului”.
Casa Alba: tensiunile din estul Asiei ”sunt o situație fundamental diferită” de cea din Afganistan
Casa Albă a reacționat la editorialul publicat de Global Times. Marți, Jake Sullivan, consilierul pentru Securitate al președintelui Biden, a spus: ”Credem că angajamentele noastre față de aliați au fost și sunt sacrosante”. Sullivan s-a referit atât la alianța cu Israelul, cât și la Taiwan. ”Credem că angajamentul nostru față de Taiwan și Israel rămâne la fel de puternic ca și până acum”.
”Suntem alături de partenerii noștri din întreaga lume care sunt suspuși propagandei Rusiei și Chinei. Și vom continua să ne susținem aceste declarații prin fapte”, a spus Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe.
În 1972, consiliat de Henry Kissinger, președintele Nixon a recunoscut politica ”o singură China” a regimului de la Beijing. Istoria decisese deja că China era China continentală, cea mare, și nu Taiwanul. ”SUA recunosc că toți chinezii de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan formează o singură China și că Taiwanul este parte din China. SUA nu contestă aceasta poziție”. In 1979, presedintele Jimmy Carter a întrerupt relațiile cu Taiwanul și a recunoscut Republica Populară Chineză. Carter a anulat tratatul de Securitate SUA-Republica China (Taiwan). Din acel moment, SUA nu mai erau obligate să se implice într-un război iscat de problemele din Taiwan. Tratatul a fost înlocuit de Legea Relațiilor cu Taiwanul, care nu mai oferă garanția unei intervenții militare americane în sprijinul insulei, ci doar obligă SUA să ”mențină capacitatea” de a rezista oricărei recurgeri la forță din partea unui terț. Asta a însemnat, vreme de decenii, o mulțime de contracte militare pentru înarmarea Taiwanului. Însă absența unei clauze de apărare colectivă rămâne o realitate.
Japonia are îngrijorări similare, deși are un tratat de Securitate cu SUA care garantează intervenția militară americană. Guvernul de la Tokyo a vrut însă să se asigure că acest tratat va acoperi și insulele revendicate de China, Senkaku. Administrația Biden a dat satisfacție guvernului nipon.
Se va întâmpla la fel și cu Taiwanul? Vor garanta SUA o intervenție militară și intrarea în conflict deschis cu China pentru a apăra această insulă, unul dintre marii producători de semiconductoare și înaltă tehnologie, de care Beijingul depinde și acum?
Consilierul pentru Securitate Jake Sullivan spune doar că tensiunile din estul Asiei ”sunt o situație fundamental diferită” de cea din Afganistan. Afirmarea tot mai puternică a Dialogului Cvadrilateral de Securitate (India, SUA, Japonia, Australia), QUAD, un soi de ”NATO al Asiei”, pare să susțină cele spuse de consilierul președintelui Biden. Exercițiile Malabar (începute în anii 1992, cu participarea Indiei și SUA) au loc in acest an în largul insulei Guam, nu în apropierea Indiei, cu participarea tuturor membrilor QUAD. Comunicatele oficiale arată că Guam se află nu în Pacific, ci în Indo-Pacific, un concept nou lansat de Japonia și îmbrățișat de Statele Unite, un mesaj transmis Chinei privind extinderea alianțelor americane, care câștiga un actor important, prin renunțarea treptată a Indiei la tradiționala sa nealiniere.
În plus, aliați europeni ai SUA precum Marea Britanie, Franța și Germania au trimis sau urmează să trimită în această vara nave militare în Marea Chinei de Sud, spre indignarea Biejingului. Distrugătorul britanic HMS Defender a ajuns în Marea Chinei de Sud, după ce a testat reacția Rusiei, intrând în apele teritoriale ale Crimeii anexate de Federația Rusă. Apoi, distrugătorul a facut joncțiune cu nave franceze, japoneze, indiene, australiene si americane, în apropierea Mării Chinei de Sud. Marina militară germană a programat prima incursiune după 20 de ani în zona numită acum Indo-Pacific, cu o oprire programată la Shanghai a unei fregate. Majoritatea analiștilor se îndoiesc că nava germană va primi permisiune să ancoreze în vreun port chinez, dacă întregul traseu nu va fi aprobat de Beijing. Guvernul vrea să arate că regulile în aceasta regiune sunt stabilite de China, nu de o țară europeană, fie ea și marele partener comercial Germania.
Retragerea dezordonată a SUA din Afganistan a afectat în mod evident imaginea celei mai mari puteri. Până și Armin Laschet, succesorul Angelei Merkel în fruntea CDU și potențial cancelar al Germaniei începând din această toamnă, a spus că a fost ”cel mai mare dezastru suferit de NATO de la înființarea sa”.
Retragerea din Afganistan vine cu două lecții, cu două condiții puse de SUA aliaților pentru a primi sprijin american – ”Condițiile lui Biden”. Prima condiție este identificată de Gavin Barwell, șef de cabinet al fostului premier britanic Theresa May: ”Lecția pentru europeni este limpede. Indiferent de președinte, este puțin probabil ca SUA să mai ofere același sprijin în zonele în care nu au interese fundamentale”. A doua condiție este: ”Vei lupta de partea SUA?”. Prezența, fie ea și simbolică, a Franței, Marii Britanii, Germaniei, Indiei în zonele revendicate de China în Asia de Est arată că aceste țări încep să priceapă această a doua condiție a lui Biden.
care semneaza ”deeper” 19:47.