Consultări despre nimic

20/06/2011

Am fost şi sunt o adeptă a dialogului politic permanent, de bună-credinţă, dintre şeful statului, partide politice şi societatea civilă. Am protestat faţă de modul în care s-a achitat de îndatoririle sale constituţionale presedintele Traian Băsescu. De şapte ani de zile acest dialog este practic o formă fără fond şi a avut drept scop mimarea democraţiei. De şapte ani de zile presedintele a ignorat cu sistem propunerile venite din partea opoziţiei, oricare a fost ea în tot acest timp.

Nu puţini spun că acest lucru a fost posibil pentru că preşedintele României se simţea intangibil, se situa permanent pe poziţii de forţă, pentru că partidele erau slabe şi nu i se puteau opune, dar mai ales pentru că avea „poporul” de partea sa. Dar acum, după tot ce s-a întâmplat de când guvernează ţara, folosindu-se fără scrupule de marionetele din guvernul condus de Emil Boc, şi după suferinţele provocate românilor de proasta sa guvernare, se mai poate situa pe poziţii de forţă şi mâine, la întâlnirea cu liderii partidelor politice parlamentare?

Să nu uităm că vine după  două eşecuri de proporţii: Curtea Constituţională i-a respins principalele modificări cuprinse în proiectul de Revizuire a Constituţiei, proiect personal, care viza să-i confere mai multă putere şi să o slăbească pe aceea a Justiţiei şi a Legislativului, iar „regionalizarea”, proiect aruncat pe piaţă fără o minimă pregătire, fără un singur studiu de fezabilitate, a fost respins atât de USL, cât şi de UDMR.

Practic mâine, la întâlnirea cu partidele parlamentare Traian Băsescu nu are ce pune în discuţie: trebuie să refacă proiectul de modificare a Constituţiei, iar în materie de regionalizare se va lovi de împotrivirea tuturor, chiar dacă cei din PDL sunt laşi şi nu îndrăznesc să protesteze public faţă de această aventură periculoasă.

PDL încearcă, pe ultima sută  de metri, să-i cumpere pe cei din UDMR cu „Statutul Minorităţilor Naţionale”, care este mult mai periculos decât orice altă  concesie făcută UDMR, pentru că se consfinţesc drepturile colective, lucru inacceptabil pentru România, dar şi pentru alte state membre ale UE, pentru că se creează un precedent.

Cred că UDMR a ratat un bun moment pentru a ieşi din actuala coaliţie guvernamentală. Şi asta în condiţiile în care nu mai este un secret faptul că Traian Băsescu vrea distrugerea UDMR. Faptul că maghiarii rămân la guvernare arată că, de fapt, nu-i deranjează prea tare „regionalizarea”, ceea ce ne spune şi că există un troc deja consumat, iar muşchii pe care şi-i arată domnul Kelemen Hunor sunt pentru galerie, pentru impresie artistică.

Mă îndoiesc că serveşte la ceva faptul că PSD, PNL şi PC se duc la Cotroceni. Traian Băsescu NU vrea să audă ce au de spus cele trei partide. Nu îl interesează. Pur şi simplu nu mai putea anula întâlnirea, pentru că ar fi recunoscut eşecurile de săptămâna trecută. Nu ştiu ce e mai bine: să te acuze că nu te duci la Cotroceni sau să te acuze că nu vrei să ţii cont de voinţa poporului? Pentru că asta va face mâine, după consultări, Traian Băsescu: va ieşi pe televiziuni şi va spune că el vrea să reformeze statul, dar că „socialiştii” nu-l lasă.

Viaţa politică este dominată  de confruntare, neîncredere, lipsă de respect, dar mai ales de o luptă surdă, care şi-a pierdut sensul şi raţiunea. Reconstrucţia încrederii între partide, şi a încrederii cetăţenilor în partide, nu va fi posibilă câtă vreme Traian Băsescu rămâne la Cotroceni. Pe aşa ceva nu se poate construi nimic. Şi fără o clasă politică puternică şi responsabilă, profesionalizată, reforma statului este un nonsens. Traian Băsescu a făcut tot ce a putut pentru a o discredita, pentru a o face odioasă în ochii cetăţenilor. Acum începe să culeagă roadele acestui mod iresponsabil de a exercita puterea. Şi în loc să facă un bine românilor, le-a făcut un mare rău. Dar nu-i pasă, pentru că dacă i-ar păsa nu ar arunca pe piaţă astfel de absurdităţi precum „regionalizarea”.

Dacă vrea să ajungă la putere, USL trebuie să demonstreze, prin fapte, că îi pasă. Şi această participare la „dialogul” de la Cotroceni este un mod de a spune că celor trei partide le pasă de români. În rest, nu e nimic de aşteptat de la consultările de mâine. Motivele sunt expuse mai sus. Aş vrea să mă înşel, dar nu cred că am norocul ăsta…

http://corinacretu.wordpress.com/