Continuatorii lui Victor Babeș

Articol scris de Oana Panait, muzeograf – Muzeul Victor Babeș-Muzeul Municipiului București

Pentru a surprinde spiritul vremii, chiar pe meleaguri bănățene, redăm o parte din articolul „A murit savantul prof. dr. V. Babeș” publicat pe pagina a doua de ziarul „Voința Banatului”, la 24 octombrie 1926: „Luni noaptea la ora 2 jum. a murit de angină pectorală la institutul său profesorul dr. Victor Babeș, în vârstă de 72 de ani. Știința medicală română pierde un savant cu reputație mondială căci descoperirile profesorului Babeș au trecut de mult peste granițele țării noastre“. Sfârșitul unui om activ, implicat mereu cu o energie inepuizabilă a fost resimțit și de marele Nicolae Iorga, neîntrecutul portretist de „oameni cari au fost“ : „Vinerea trecută încă dr. Babeș asista la ședințele Academiei Române, al cării președinte voise, ceruse să fie în ultima sesiune. Un atac de anghină de piept l-a luat luni dimineață”.

Istoricul care avea atâtea rezerve față de bătrânul Vincențiu, declinându-și competența în domeniul profesat de Victor Babeș, nu ezită să-l numească pe acesta „mare învățat” și „binefăcător al omenirii”: ”Rolul pe care l-a avut în știința medicală acest septuagenar, rămas cu spiritul tânăr și vioi până în ultima clipă a vieții lui, îl vor spune alții cu competință. În lumea întreagă el era cunoscut, nu numai ca un mare învățat, ci, prin urmările practice ale descoperirilor sale, ca un binefăcător al omenirii.”

Componenta patriotică a caracterului acestui ilustru întemeietor de școală este și ea clar punctată: « Chemat în România, el părăsise, acum patru decenii, o strălucită situație în Ungaria, și de atunci a rămas legat prin toată munca sa de țara al cărei prestigiu l-a înălțat.››

La sfârșitul acestui sumar dar edificator portret, istoricul indică atitudinea pe care întreaga societate românească ar trebui să o manifeste în memoria savantului Victor Babeș: « Oricine prețuiește intelectualitatea activă lucrând pentru folosul și mândria unei societăți întregi, se va descoperi înaintea acestui mormânt››.

Într-adevăr, după ce omul de știință părăsește arena socială, semnele recunoașterii apar în variate forme. Ca cel dintâi act de recunoștință, savantul care viu nu mai avea loc în încăperile Institutului (a fost scos forțat la pensie) va avea locul de veci în curtea acelui așezământ de cercetare. Un bust al lui Victor Babeș, datorat sculptorului Corneliu Medrea, străjuie intrarea în clădirea instituției în care savantul a obținut rezultate excepționale vreme de aproape patru decenii.

După informațiile pe care le avem de la profesorul Sabin Ionel, ultimul membru al familiei Babeș care a pus piciorul în satul de obârșie a neamului lor a fost dr. Vincent Babeș. Faptul s-a întâmplat în anul 1974 cu ocazia aniversării organizate la împlinirea a 120 de ani de la nașterea savantului Victor Babeș. Cu acel prilej, strănepotul lui Victor Babeș a citit o informare cuprinsă în două pagini dactilografiate, intitulată „Continuatorii lui Victor Babeș”.

Trebuie spus că dr. Vincent Babeș lucra la Institutul de Virusologie „Șt. S. Nicolau” din București (Acad. Șt. S. Nicolau, întemeietorul școlii românești de inframicrobiologie, a fost unul dintre medicii formați la școala lui Victor Babeș). Iată mesajul cu care Vincent Babeș a venit la Hodoni în anul 1974: „În plăcuta obligație de a cinsti alături de D-voastră memoria lui Victor Babeș, ocazionată de aniversarea de astăzi, aș dori să spun câteva cuvinte despre continuatorii lui Victor Babeș.” Cu ocazia altei sărbători similare, prof. O. Bujwid de la Facultatea de Medicină din Cracovia a spus: „Numele marelui savant Victor Babeș este de neuitat, nu numai pentru cei care l-au cunoscut; el rămâne viu ca acelea ale lui Pasteur și Robert Koch, ca mari oameni de geniu. Întreaga omenire datorează mult acestui savant.”

Dacă numele lui Victor Babeș este de neuitat, acest lucru se datorește în primul rând imensei sale opere științifice. Dacă aportul pe care l-a adus savantul român prin cercetările sale este fundamental, deopotrivă de însemnată este și permanenta preocupare pe care a avut-o Victor Babeș pentru a transmite cunoștințele și experiența sa celor pe care i-a ales să continue căile deschise de el. Pe elevii lui Victor Babeș îi unesc unele trăsături comune și anume cele pe care le găsim la magistrul lor: gândire materialistă, entuziasmul și pasiunea de muncă, simțul critic, spiritul novator. Prin aceste calități, discipolii lui V. Babeș, evoluând pe drumurile indicate de magistrul lor, au reușit să afirme medicina românească și să impună realizările ei peste hotare. Mă voi limita a-i cita doar pe cei mai reprezentativi: Gh. Marinescu, C.I. Parhon, C-tin Levaditi, Șt. S. Nicolau, Șt. G. Nicolau, P. Riegler, M. Manicatide, Aurel A. Babeș. Ultimul menționat vă este poate mai puțin cunoscut, dar lui îi aparține o metodă de diagnostic precoce a cancerului folosită în prezent pe toate meridianele globului (Testul Babeș-Papanicolau-inventatorii testului au fost Aurel A. Babeș (1886-1961), profesor la Facultatea de Medicină din București și medicul grec Giorgios Papanicolau (1883-1962). Se pare că românul a avut prioritatea descoperirii dar grecul a brevetat testul în America).

Discipolii lui Victor Babeș sunt savanți de renume mondial, purtători de titluri academice și premii internaționale.

Fiul savantului, diplomatul Mircea Babeș, cu deosebită pasiune și emoționantă dragoste filială și-a dedicat ultimii ani ai vieții afirmării priorității lui Victor Babeș în unele descoperiri, care pe nedrept au fost atribuite altora, reeditării unora dintre lucrările științifice ale savantului, publicării unei biografii, și desfășurării unei susținute activități în vederea popularizării întregii opere a lui Victor Babeș.

Această scurtă expunere și-a atins scopul dacă a reușit să constituie o dovadă asupra faptului că opera lui V. Babeș continuă în prezent și poate și în viitor. Temelia pusă de el cu mulți ani în urmă rodește în oamenii de știință de azi și va continua să rodească și în aceia dintre cei tineri prezenți care vor urca drumul cunoașterii adevărului, drumul științei.”

Cuvintele acestea emoționante rostite de strănepotul lui Victor Babeș sunt cu atât mai importante pentru cei care urmăresc descendența familiei Babeș și îndeosebi activitatea celui mai ilustru membru din familie, marele savant Victor Babeș. Din păcate, strănepotul lui Babeș, doctorul Vincent Babeș, deși a fost căsătorit de două ori, nu a avut copii.

Sursă bibliografică: Sabin Ionel, „Hodoni. Istorie și cultură”, Editura Politehnică, Timișoara, 2018, p. 303-311

Sursă foto: Colecția Muzeului Victor Babeș

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.