În urmă cu o lună, am văzut la B1 TV o dezbatere moderată de Silviu Mănăstire, unde îi avea ca invitați pe generalul Degeratu și pe expertul militar Ion Petrescu, în care se discuta, în contextul în care România se înzestrează cu rachete Patriot, pericolul unui conflict militar iminent cu Federația Rusă. Am rămas șocat de superficialitatea cu care tratează presa de la București problematica unui conflict cu Rusia și mi-a rămas în minte întrebarea lui Mănăstire pentru invitații săi, și anume de la ce-ar putea porni acesta. Vreau să îi răspund domnului Mănăstire. Rusia nu are nevoie de un război cu România, sub nicio formă, niciodată. Și nu pentru că am fi țară membră NATO, sau pentru că am avea sisteme Patriot, sau multiple escadrile de F16. Federația Rusă nu va ataca România pentru că aceasta a pierdut de mult războiul informațional cu „imperiul răului“ de la Est. Vă propun, în cele ce urmează, un amplu exercițiu de imaginație, ca să înțelegeți de ce afirm asta. Ne aflăm în luna mai a anului 2018.
La Chișinău se apropie campania electorală pentru noua lege a uninominalului mixt. Toate formațiunile politice sunt în febra alegerilor și, de curând, Traian Băsescu și-a redobândit cetățenia moldovenească (de fapt, i-a dat-o Plahotniuc, pentru că are nevoie ca PUN-ul să rupă de la opoziție). Sandu Tănase umblă pe la televiziuni, atât din Moldova, cât și din România, explicând cum statul moldovean a eșuat, uitând că tocmai el a fost președintele Curții Constituționale care s-a făcut preș în fața lui Plahotniuc. Tot acum, la Chișinău, există un sediu al Centrului pentru Combaterea și Prevenirea Conflictelor al profesorului Iulian Chifu, finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. Dumnealui stă în biroul închiriat cu 16.000 euro pe an și privește la 10 TV, televiziune finanțată tot din bani publici românești, iar la București, toți soroșiștii, în frunte cu Sabina Fati și Sorin Ioniță, sapă când la Maia, când la Năstase, doar să nu candideze împreună.
Acest mecanism a existat și în 2016, când oligarhul Plahotniuc nu voia un candidat unic al opoziției, pentru că asta îi încurca planul de a-l duce pe Marian Lupu în turul doi și a-l transforma în președintele-marionetă al său. Mergem și mai departe cu exercițiul, în ziua de duminică, 18 noiembrie 2018, când în toată Republica Moldova se organizează alegeri parlamentare. Iarna bate la ușă, iar frigul de la mijlocul lunii noiembrie alungă oamenii de la secțiile de votare, însă nu este nici foarte aproape de sărbătorile de iarnă, încât moldovenii să vină acasă și, ferească Dumnezeu, să meargă la vot! În această zi, capitala Moldovei este înțesată de caruri de transmisie live de la București. Toată România este conectată la alegerile din țara vecină.
Șocul va veni dimineață, pe 19, când se va contura dezastrul roșu de la Chișinău. La scorul politic, PSRM-ul va avea aproximativ 40%. Partidul DA al lui Andrei Năstase – undeva la 11 sau 12%. Partidul Maiei Sandu, PAS, va avea soarta USR-ului de la noi, cu mare greu reușind să treacă pragul. Băsescu și Renato Usatîi vor ocupa ultimele două locuri. Astfel că luni, 19 noiembrie 2018, la Chișinău se cristalizează un parlament cu următoarea configurație – PAS-ul Maiei Sandu cu 7 mandate, Partidul Demnitate și Adevăr cu vreo 11 parlamentari, Băsescu și alți trei unioniști vor intra în parlament alături de alți cinci parlamentari din Partidul Nostru al lui Renato Usatîi. Partidul lui Vlad Plahotniuc va reuși să ducă în parlament 10 oameni, iar PSRM-ul își va adjudeca majoritatea absolută, cu 64 de mandate, din care 21 câștigate la votul de listă, iar 43 – din celebrele colegii uninominale. Cu o rapiditate foarte mare, exact ca în cazul validării alegerii lui Dodon în defavoarea Maiei Sandu, Curtea Constituțională a Republicii Moldova va confirma noul legislativ de la Chișinău și, în următoarele două-trei zile, Moldova va avea un guvern condus de Zinaida Greceanîi și format, în totalitate, din ruși. Acesta este momentul în care se va schimba radical relația Republicii Moldova cu România, pentru că Igor Dodon va lua cei șase parlamentari ai Partidului Nostru (mai găsește vreo patru și la PDM) și va schimba, în jumătate de oră, Constituția statului, astfel încât țara sa să nu recunoască decât o singură cetățenie, așijderea ca în Constituția Federației Ruse. Guvernul va obliga toți cetățenii Republicii Moldova să se conformeze Constituției și, într-un termen de 30 de zile, să renunțe la unul dintre pașapoarte – românesc sau moldovenesc.
Astfel, estimez că, în prima săptămână a lunii decembrie 2018, aproape un milion de români din Republica Moldova vor fi chemați la comisariatul de poliție pentru a preda unul dintre pașapoarte. În scenariul pe care vi l-am propus, tot în acea perioadă, în mod obligatoriu, unioniștii vor fi scoși în afara legii și, mai mult ca sigur, obscura televiziune unionistă de la Chișinău, 10 TV, va fi închisă cu mascații. Aceste două măsuri vor provoca un val de nemulțumire ce va transforma Piața Marii Adunări Naționale într-un mare tumult de proteste. Instituțiile din spatele unioniștilor vor încerca forțarea unui nou 7 aprilie, uitând că Dodon nu este Voronin și, spre deosebire de înaintașul său, acesta are o comunicare directă cu țarul Putin.
Astfel, în primele zile ale lunii decembrie 2018, pe fondul emoțiilor create de manifestările Marii Uniri de la București, în capitala Moldovei va începe un mare război civil. Tinerii unioniști naivi, folosiți până acum în politică, vor fi trimiși acum în linia întâi a unui război pentru unire. Va fi vărsare de sânge la Chișinău, dar asta nu va conta foarte mult la București. Că vor fi 5, că vor fi 30 de miei sacrificați pe altarul unionismului, nu va conta. Protestele vor continua, mai mult sau mai puțin violent. Comunitatea Internațională va sări în sprijinul cetățenilor moldoveni și se va pune problema trimiterii trupelor de menținere a păcii în regiune. Asta va fi privită la Chișinău ca o tentativă a Occidentului de a duce în formă mascată soldați români pe teritoriul Moldovei.
5 decembrie 2018. Este miercuri, ora 22.40. Într-un bar din Bălți, Renato Usatîi, împreună cu vreo zece tineri ai Partidului Nostru, priveşte ultima etapă din Champions League. Este pauză și Usatîi le explică tinerilor membri de partid care este pericolul ca România să intervină în Moldova, convingându-i pe aceștia că este momentul să acționeze. Astfel, Usatîi și ucenicii săi urcă în Range Rover-ul acestuia, unde îi așteaptă zece kalașnikoave încărcate, și pornesc spre Mărculești. În jurul orei 23.00, încep asaltul asupra aeroportului internațional, aflat la șase km de Bălți, iar undeva după miezul nopții, acesta cedează și cade în mâinile separatistului Usatîi. Comandantul unității militare de la Bălți nu rezistă presiunii psihice și se alătură separatiștilor și, până dimineață, tancurile și blindatele din subordinea sa ocupă abiznaia (centura ocolitoare a orașului), iar la ora 8.00, în fața câtorva mii de locuitori ai Bălțiului (în majoritate covârșitoare ruși), Renato Usatîi proclamă Republica Separatistă Bălți. Tot în această dimineață, editorul de știri de la Digi 24 îl sună pe profesorul Chifu, care se află la un luxos hotel din Chișinău, și îi cere acestuia o părere cu privire la situația din Bălți. Deranjat de telefonul matinal, expertul în politici regionale refuză să răspundă, motivându-și gestul prin faptul că el nu are un contract cu instituția media din România. În zilele care urmează, și alte provincii își cer autonomia. Una dintre ele e Taraclia, unde bulgarii își declară independența față de Moldova. Același lucru se întâmplă și în Găgăuzia. În preajma sărbătorilor de iarnă a anului 2018, Moldova este scufundată în conflicte etnice, iar Dodon, aflat în dificultate, solicită sprijinul lui Putin. În câteva ore, contingente de soldați ruși pornesc din Transnistria, pentru a ocupa Chișinăul, iar de aici, toată povestea se va desfășura după scenariul deja cunoscut al altor state din fosta URSS, unde Rusia a intervenit ca un mare pacificator. Știu că vouă, în România, acesta nu vă pare un scenariu dramatic. Însă odată rezolvată problema Republicii Moldova, Putin își va concentra energia și efortul pentru a-și ajuta aliatul de nădejde din Vestul României, Ungaria. Așadar, exercițiul meu de imaginație are și o continuare care va putea pune pe gânduri.
14 martie 2019. Ora 21.40. Autocarul care circulă pe ruta Chișinău – Cluj tocmai a intrat în Vama Albița. În el se află 8-9 tineri moldoveni, deținători, acum, doar ai cetățeniei române și vorbitori doar de limbă rusă, care merg la Târgu Mureș, unde îi așteaptă alți câțiva zeci de camarazi și câteva mitraliere. Ei se duc să sărbătorească Ziua Ungurilor de Pretutindeni și, totodată, ziua în care începe sfârșitul României pe care o știm noi astăzi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.