Asistent medical cu postliceală sau cu facultate? Președintele Ordinului Asistenților: trendul este pentru pregătirea universitară/ Schimbarea care ar trebui să se întâmple până în 2030

„Avem în sistem asistenți medicali cu multă experiență care au terminat școală post liceală, care sunt respectați și importanți în echipele din care fac parte. De asemenea ar trebui să ne gândim, trendul internațional este pentru pregătirea universitară. 

De altfel, și prin PNRR era un punct care spunea că până în anul 2030 toată pregătirea asistenților medicali va fi cumva transpusă spre zona universitară. 

Depinde de ce resursă financiară am sau de cât de bine pot să-mi asigur nivelul de trai pe perioada unor astfel de studii. Și sistemul postliceal este foarte bun, este adevărat că la momentul ăsta constatăm o scădere a nivelului de educație dar este cumva un trend general pe educație.

Dar ar fi foarte important să avem posibilitatea ca ulterior să ne dezvoltăm cariera și să avem acces la studiile universitare pentru a ne continua pregătirea, este important să avem bacalaureat pentru că altfel nu vom putea trece la nivel universitar, din punctul meu de vedere vom asista la o schimbare de paradigmă și foarte mulți tineri, deja de acum acced studiile universitare în acest domeniu și eu sunt foarte fericită că se întâmplă lucrul acesta”. 

Studii universitare după post liceală. Cei care doresc să-și completeze studiile post liceale pot accesa studiile universitare. Ei ar putea să nu facă 4 ani, atât cât fac cei care au accesat direct facultatea, ci un număr mai mic de ani. Există deschidere din partea universităților pentru aceaastă posibilitate, spune Carmen Mazilu. Un an nu este de ajuns, ci doi, în opinia sa, tocmai pentru însușirea temeinică a cunoștințelor necesare. 

„Oamenii și-ar dori să fie doar un an de zile (n.red ca ani de studii superioare după ce asistentul a terminat școala post liceală), părerea mea este că doar într-un an de zile nu poți recupera o formare de nivel universitar pentru că aici vorbim despre metodologia cercetării, despre implementarea de bune practici, despre foarte multe alte module care se fac mult mai aprofundat la nivel universitar, și de asemenea, practica, partea de activități practice care la momentul acesta se desfășoară în săli de simulare, cam doi ani ar putea să facă. 

Depinde de decizia universităților, când vor accede o astfel de soluție. ”

Ce diferențe pot exista între un asistent medical care a terminat post liceala și unul cu studii superioare. 

„La diferențe vedem un vocabular medical mai dezvoltat la cei cu studii universitare, un mod de a aborda mai bine comunicarea cu pacientul, felul în care acceptă sau își doresc să dezvolte planuri de îngrijire, sunt câteva diferențe pe care cei din practică ni le transmit”. 

O posibilă schimbare în următorii 5 ani: pregătirea asistenților nișat, pe îngrijirea vârstnicului, care trebuie să se facă după anumite principii clare, spune Carmen Mazilu. Nu este același lucru cu îngrijirea unui adult, explică. 

„Numărul pacienților vârstnici crește exponențial în spitale, de ceva vreme, eu zic că în următorii 5 ani trebuie să asistăm la o pregătire pentru o specializare de geriatrie gerontologie pentru asistenții medicali, pentru că eronat se crede că îngrijirea bătrânului este asemănătoare adultului, este important să înțelegem principii clare de îngrijire a vârstnicului, de la dozajul medicamentelor până la sentimentele persoanelor vârstnice, până la comunicarea cu aceste persoane, ei traversează uneori episoade foarte dificile, pensionarea, pierderea partenerilor, deci este foarte important ca cineva să fie lângă acești pacienți și acel cineva este din punctul meu de vedere este un asistent medical specializat în gerontologie și geriatrie. 

În educația continuă noi punem accent pe aceste principii, dar ar trebui o specializare la nivel universitar pentru asistenții medicali, în acest domeniu. 

Trebuie să ne gândim că din ce în ce mai mult serviciile de sănătate se apropie de comunitate, noi o să avem nevoie de foarte multă implicare aici și sistemul, Ministerul Sănătății ar trebui să se mobilizeze în sensul acesta, pentru că povara îngrijirilor pe spital este foarte mare, iar îngrijirea la domiciliu ar fi o soluție pentru relaxarea acestei situații, dar aici trebuie implicate foarte multe resurse, resurse umane foarte bine pregătite pentru că nu poți să faci îngrijire în comunitate și îngrijire la domiciliu fără toată formarea necesară”. 

Alte declarații importante făcute de Carmen Mazilu la Punctul Roșu în Sănătate. Unde ne pleacă asistenții, mai nou. Irlanda, Belgia, foarte ofertante. 

„Tradițional plecau în Italia, Germania, în Marea Britanie înainte de BREXIT, acum nu mai este așa, acum vor să plece în Irlanda, e foarte ofertantă Irlanda, Țările Nordice iar am observat că sunt pe lista de opțiuni, Belgia, foarte mult am văzut în ultima vreme ca opțiune pentru colegii noștri care pleacă”. 

De ce ajung mulți asistenți să ia posturi prin concurs și apoi să renunțe la aceste posturi, la o lună, două, după angajare: 

„Volumul de muncă este foarte mare, cerințele fiecărui post sunt foarte mari, cei care nu au mai lucrat niciodată în sistem poate că nu știu exact despre ce este vorba și atunci când mergi într-o zonă de chirurgie cardiacă, acolo unde lucrezi cu copii prematuri, sau într-o secție de oncologie sau de psihiatrie și ajungi să îngrijești pacienți de genul acesta, majoritatea nu fac față”. 

Cât ar dura angajarea asistenților medicali în sistem după deblocarea posturilor. Procedurile înseamnă ca timp câteva luni. 

“Minimum două-trei luni. Pentru că trebuie să ai o comisie care se formează din mai mulți specialiști, care trebuie aprobată la nivelul Ministerului Sănătății, după ce această comisie se formează există perioada de înscriere în concurs, concursul și el se desfășoară în trei etape, scris, practic și interviu, și toate acestea durează. 

Examenul practic ridică cele mai mari probleme pentru asistenți. Pentru că se pare că nu se pune accent în partea de formare pe câștigarea abilităților profesionale reale. Părerea mea este că ar trebui pus mai mult accent pe combinarea cunoștințelor teoretice și abilitățile practice și să fie evaluate cu mai multă atenție”. 

Despre burn-outul asistenților medicali. Ești nevoit să faci față, dincolo de orice fel de neajuns. Problemele personale trebuie să rămână la ușa spitalului, spune Carmen Mazilu. Asistenții trăiesc însă clipe dificile pentru că sunt puțini iar volumul de muncă este imens. 

„Trebuie să fii empatic și aproape de pacient, indiferent de situație. Știu cât de greu este și cât de greu atârnă cuvintele mele dar altfel nu ești profesionistul care trebuie să fie acolo. Pacientul nu știe că sunt puțini asistenți pe secție, că nu ai putut să fac graficul sau că tu ai lucrat 5 nopți în loc de 3, el are nevoie de îngrijirea de cea mai mare calitate posibilă pe care o poți face. 

Noi am făcut un studiu în 2025 în care am constatat că 90% dintre asistenții medicali respondenți, în eșantion au fost 8622 de asistenți, 90% au declarat că sunt obosiți pofesional iar 56% dintre ei că sunt în burnout. 45-50% au declarat că deja există un risc foarte mare de eroare profesională”. 

Despre situația de la Marie Curie, unde medicul Cătălin Cârstoveanu este nevoit să reducă 5 locuri din cele 27 disponibile pentru că au plecat 7 asistente și nu au fost angajate altele în loc, posturile fiind acum blocate în sistem. 

„Este aproape de nerezolvat acea problemă pentru că ei știu că nu au cum să-și facă graficul, pur și simplu, iar renunțarea la 5 locuri de îngrijire critică pentru micuții pacienți înseamnă că nu le dăm șansa să trăiască, că 5 pacienți nu au șanse să supraviețuiască. 

Nu vei găsi să angajezi imediat, pentru că, așa cum s-a văzut și în zona medicilor, majoritatea optează pentru locuri de muncă mai facile, unde responsabilitatea și volumul de muncă nu sunt așa de mari”. 

Ce spune Carmen Mazilu despre asistenții care lucrează și la stat și la privat. Nu ar trebui să li se interzică acest lucru, dar ar trebui să li se comunice clar riscurile care există legate de oboseală și iminența greșelilor făcute pe acest fond. 

„De cele mai multe ori observ colegi care au două locuri de muncă, și la stat și la privat, și asta înseamnă din nou oboseală, una e să lucrezi 12 sau 8 ore și alta e să lucrezi dublu. 

Nu cred că la asistenții medicali este aceeași situație ca la medici, asistenții medicali lucrează în afara programului lor de lucru, la spitalele private, ei nu ar putea pleca din locul de muncă să fie în altă parte, nu aș interzice posibilitatea oamenilor să-și aducă niște venituri în plus, dar aș informa mai bine asupra riscurilor la care se supun: oboseală, burn out, greșeală”.