Îmbătrânirea forței de muncă și interesul scăzut al tinerilor au făcut din construcții unul dintre sectoarele spaniole în care recrutarea este cea mai dificilă.
Sectorul construcțiilor din Spania are nevoie de aproximativ 700.000 de lucrători în anii următori, deși nivelul de ocupare a forței de muncă este ridicat. Pentru a atrage personal, companiile mizează pe salarii care, în cazul specialiștilor, pot trece de 30.000 de euro pe an, scrie El Español.
Urmele lăsate de criza imobiliară
Pentru construcțiile din Spania, criza imobiliară a fost un moment decisiv, care a dus la dispariția unui număr uriaș de locuri de muncă și a schimbat profund piața muncii din domeniu. Efectul s-a văzut și în rândul tinerilor, care s-au îndepărtat de o meserie ce le oferise, ani la rând, numeroase șanse profesionale, arată sursa citată.
Acum, cu locuințele ajunse în centrul agendei economice, firmele se lovesc tot mai des de aceeași problemă: nu găsesc suficienți specialiști pentru volumul de lucrări pe care îl cere piața. Industria trăiește astfel un paradox, pentru că, deși ocuparea forței de muncă este ridicată, anumite posturi rămân tot mai greu de acoperit.
Un necesar de 700.000 de lucrători
În prezent, peste 1,4 milioane de persoane care lucrează în sector sunt afiliate la sistemul de securitate socială, însă lipsa forței de muncă a ajuns să frâneze serios dezvoltarea acestui domeniu. Confederația Națională a Construcțiilor (CNC) estimează că, în anii următori, Spania va avea nevoie de circa 700.000 de lucrători, pentru a acoperi schimbul de generații și activitatea preconizată.
Cifra nu se referă la posturile libere din acest moment, ci la numărul de profesioniști noi de care sectorul va avea nevoie, pe fondul pensionării a mii de angajați și al înmulțirii proiectelor.
O forță de muncă tot mai îmbătrânită
Printre cauzele principale ale deficitului se numără îmbătrânirea angajaților. Un studiu BBVA Research arată că aproape 68% dintre cei care lucrează în construcții au trecut de 45 de ani, iar cum puțini tineri aleg domeniul, înlocuirea generațiilor devine tot mai dificilă.
Lipsa noilor angajați se explică, în parte, prin faptul că aceste meserii atrag tot mai puțin. Munca fizică solicitantă, lipsa unei pregătiri de specialitate și imaginea tradițională a profesiei i-au descurajat pe mulți tineri să intre în acest sector de activitate.
Lucrătorii străini au ajutat la reducerea parțială a deficitului, dar integrarea lor nu ține încă pasul cu ritmul în care pleacă profesioniștii experimentați.
Din 2016 încoace, numărul posturilor neocupate din construcții s-a mărit de patru ori, iar sectorul a ajuns printre domeniile în care angajatorii recrutează cel mai greu, arată sursa citată.
Salariul, principalul argument al angajatorilor
Pentru a convinge profesioniști noi să vină în domeniu, firmele pun accent pe nivelul salariilor. Acestea diferă în funcție de categoria profesională și de contractul colectiv aplicabil în fiecare provincie.
Un muncitor aflat la început poate câștiga în jur de 20.000-23.000 de euro brut pe an, iar unul calificat, de primă categorie, poate trece de 28.000 de euro anual, în funcție de experiență și de sporuri.
Cei care au competențe specifice sau ocupă funcții cu mai multă responsabilitate pot ajunge la salarii anuale de peste 30.000 de euro, potrivit El Español.
Dincolo de bani: industrializare și mai multe femei
Banii în plus nu rezolvă singuri lipsa de personal, așa că sectorul încearcă și alte căi de a deveni atractiv, între care extinderea construcțiilor industrializate și atragerea mai multor femei.
Datele Fundației pentru Construcții arată că, în 2025, numărul femeilor din sector afiliate la securitatea socială a atins nivelul record de 166.833, adică 11,5% din totalul lucrătorilor.
O problemă de structură
Chiar și cu aceste progrese, deficitul rămâne unul structural. Lipsa muncitorilor calificați și a specialiștilor se menține printre cele mai mari provocări ale sectorului, atât pentru asigurarea schimbului de generații, cât și pentru acoperirea cererii de locuințe, aflată în creștere.