„Dacă în anii de dinainte de pandemie asistam la un exod al asistenților medicali, în ultimii ani am observat că nu mai este chiar așa o dorință de a pleca, poate și pentru că la un moment dat salariile au fost mărite și condițiile din spitale au fost îmbunătățite, la nivelul Bucureștiului avem doar 41 de cereri, dar zic cu durere pentru că fiecare asistent medical care decide că nu mai are nicio oportunitate în sistemul de sănătate din România este o resursă umană pierdută.
Colegii noștri sunt foarte buni profesioniști iar în afară sunt extrem de apreciați.
Tradițional plecau în Italia, Germania, în Marea Britanie înainte de BREXIT, acum nu mai este așa, acum vor să plece în Irlanda, e foarte ofertantă Irlanda, țările nordice iar am observat că sunt pe lista de opțiuni, Belgia, foarte mult am văzut în ultima vreme ca opțiune pentru colegii noștri care pleacă.
Nu mai este salariul elementul principal pentru care asistenții medicali aleg să meargă să muncească în alte sisteme de sănătate, spune Carmen Mazilu. Sunt foarte importante pentru ei evoluția în carieră dar și o dezvoltare socială mai bună, condiții mai bune pentru familia lor. La fel de adevărat este că mulți își găsesc greu locuri în sistem iar atunci când în sfârșit dau concurs nu reușesc să ia notă de promovare, spune Carmen Mazilu.
„Eu cred că ține și de altceva, nu neapărat partea financiară, îi motivează să plece dorința de a putea evolua în carieră, o dezvoltare socială mai bună, cred că e valabil pentru orice categorie de persoană care își dorește să plece în altă parte.
Poate și pentru că nu au reușit să găsească un loc într-un spital sau unitate de îngrijiri din România. De cel mai multe ori posturile sunt blocate iar atunci când au fost deblocate sute de asistenți medicali s-au înscris la examen și din nefericire foarte mulți dintre ei nu au reușit să promoveze nota 5.
Se poate traduce prin scăderea nivelului de formare și asta ne întristează foarte tare. Am făcut o statistică doar pe câteva județe din România, am văzut că rezultatele sunt mai slabe pe zona de post liceală”.
De ce ajung mulți asistenți să ia posturi prin concurs și apoi să renunțe la aceste posturi, la o lună, două după angajare.
„Volumul de muncă este foarte mare, cerințele fiecărui post sunt foarte mari, cei care nu au mai lucrat niciodată în sistem poate că nu știu exact despre ce este vorba și atunci când mergi într-o zonă de chirurgie cardiacă, acolo unde lucrezi cu copii prematuri, sau într-o secție de oncologie sau de psihiatrie și ajungi să îngrijești pacienți de genul acesta, majoritatea nu fac față”.
La 200 de scoli de asistenti cate sunt in romania pregatim oameni pentru afara. La fel si cu cele 14 umfuri cu o treime oameni care isi pltesc scolarizarea.
adica in afara ERRORpei