Un nou studiu realizat de Institutul Fraunhofer pentru Inginerie Industrială (IAO) estimează că până în 2040 până la 726.000 de locuri de muncă din producția sistemelor de propulsie ar putea fi afectate.
În același timp, valoarea adăugată generată de acest sector ar putea scădea cu zeci de miliarde de euro, iar Germania este indicată drept țara care ar resimți cel mai puternic efectele.
Raportul nu afirmă că toate aceste locuri de muncă vor dispărea și nici că planul Uniunii Europene este singura cauză a schimbărilor estimate, autorii vorbesc însă despre scenarii economice și despre o transformare accelerată a industriei auto, influențată atât de reglementările europene, cât și de competiția globală, costurile ridicate ale energiei și dificultățile de producție cu care se confruntă Europa.
Germania ar suporta cele mai mari pierderi, iar impactul s-ar resimți în întreaga industrie
Studiul analizează patru scenarii privind evoluția pieței auto europene până în 2040, de la menținerea legislației actuale până la variante în care motoarele cu combustie internă ar rămâne mai mult timp pe piață.
Concluzia cercetătorilor este că, indiferent de scenariu, industria sistemelor de propulsie va pierde din valoarea economică pe care o generează astăzi. În varianta bazată pe actuala legislație europeană, reducerea este estimată la aproximativ 95 de miliarde de euro până în 2040.
Germania apare drept cel mai vulnerabil stat din analiză. Economia germană este puternic specializată în dezvoltarea și producția motoarelor termice și a componentelor aferente, motiv pentru care cercetătorii estimează că valoarea adăugată din acest sector ar putea scădea cu aproximativ 54,2 miliarde de euro, echivalentul unui declin de 64%.
Cele mai expuse sunt companiile care produc motoare, cutii de viteze, sisteme de injecție și tehnologii pentru tratarea gazelor de evacuare, segmente în care cererea ar urma să se reducă pe măsură ce electrificarea avansează.
De ce electromobilitatea nu reușește să compenseze integral pierderile
Una dintre cele mai interesante concluzii ale studiului este că dezvoltarea automobilelor electrice nu generează aceeași valoare economică precum producția tradițională de motoare cu combustie internă.
Potrivit calculelor autorilor, în scenariul bazat pe propunerea Comisiei Europene, până în 2040 s-ar pierde aproximativ 113 miliarde de euro din valoarea adăugată asociată motoarelor termice, în timp ce activitățile generate de sistemele electrice de propulsie ar aduce aproximativ 18 miliarde de euro.
Explicația oferită de cercetători este că sistemele electrice sunt mai simple din punct de vedere constructiv și necesită mai puține componente.
Mai mult, Europa nu ocupă încă o poziție dominantă în producția unor elemente esențiale pentru electromobilitate, precum bateriile și alte componente-cheie, ceea ce reduce beneficiile economice care rămân în interiorul continentului.
Acesta este și motivul pentru care autorii apreciază că o relaxare a actualelor reguli europene ar încetini doar temporar declinul.
Pe termen lung, diferențele dintre scenariile analizate tind să se reducă, deoarece transformarea industriei este influențată și de alți factori.
Află și Rabla Auto 2026: Înscrierile pentru persoanele fizice încep pe 20 iulie
Tranziția nu depinde doar de interdicția motoarelor termice
Deși dezbaterea publică se concentrează adesea asupra eliminării vânzării de mașini noi cu motoare termice după 2035, studiul subliniază că aceasta reprezintă doar o parte a ecuației.
Autorii identifică drept probleme majore costurile ridicate ale energiei, birocrația, procedurile lente de autorizare și pierderea competitivității Europei în raport cu Asia și America de Nord. În opinia lor, îmbunătățirea condițiilor pentru investiții și producție ar putea avea un efect mai important asupra viitorului industriei decât simpla modificare a regulilor privind emisiile de CO₂.
Există însă și un aspect care trebuie luat în considerare atunci când sunt interpretate concluziile raportului. Studiul a fost comandat de organizațiile patronale Gesamtmetall, Südwestmetall și de mai multe asociații ale angajatorilor din Bavaria, iar printre partenerii proiectului se numără BMW, Mercedes-Benz, Bosch, Mahle, Schaeffler și ZF. Aceste detalii nu înseamnă însă că rezultatele sunt incorecte, ci arată că analiza a fost realizată într-un cadru în care industria auto are un interes direct în dezbaterea privind viitorul motoarelor cu combustie internă.
Pentru moment, concluziile reprezintă scenarii economice, nu previziuni certe. Totuși, ele conturează dimensiunea schimbărilor prin care trece industria auto europeană și ridică întrebări importante despre modul în care Europa își poate păstra competitivitatea într-o piață aflată într-o transformare accelerată.
La ce să ne așteptăm de la viitor
În următorii ani, evoluția politicilor europene privind emisiile, investițiile în producția de baterii și tehnologii electrice, precum și capacitatea industriei de a recalifica forța de muncă vor avea un rol decisiv în felul în care se va desfășura această tranziție.
De asemenea, competiția cu producătorii din Asia și America de Nord va continua să influențeze puternic industria europeană.
În final, trebuie subliniat faptul că studii precum cel realizat de Institutul Fraunhofer oferă un punct de plecare pentru această dezbatere, însă nu reprezintă un verdict asupra viitorului.
Rezultatul final va depinde de deciziile politice, de investițiile realizate în următorii ani și de capacitatea Europei de a transforma această schimbare într-o oportunitate economică, nu doar într-o provocare.
Cum numesti o tara in care politicienii saracesc oamenii umblind la preturile alimentelor si energiei marind-o artificiel, si nu lasind lucrurile sa mearga prin cerere si oferta ca intr.o economie de piata normala? Cum numesti o tara in care politicienii verzi si ecologisti in special fac de asa maniera incit Germania sa se deindutrializeze, sa dispara locuri de munca, sa falimenteze firme mici si mijlocii. Si se lauda ce bine face treaba? Germania nu mai e motorul europei, iar ce de la Bruxxelles au reusit prin tratate si intelegeri sa submineze suveranitea statelor membre si o comisie nealesa democratic din Bruxelles sa dicteze guvernelor tarilor membre alese democratic, propriile hotariri nedemocratice. A inceput odata cu curbura castravetlui, au vazut ca merge, si au marit de atunci constant impunerile pina in prezent, fara sa le pese daca populatie din comunitatea europeana accepta sau nu, sau dac guvernele tarilor mebre accepta sau nu. Si cine nu accepta o pateste prin blocaje de fonduri si blocarea tranzactiilor la nivel de stat. Cine a crescut in lumea dinainte de 89 recunoaste drumul batatorit spre dictatura pe care merge acuma comunitatea europeana