Una din evidențele trăite de oameni odată cu cotitura istorică din 1990 este condiționarea schimbărilor de cultură. Când oamenii sunt liberi să decidă, totul depinde de cultura lor.
S-a articulat chiar o interpretare. Vor avea de suferit, afirmau cei care au conceput la origine tranziția de la socialismul oriental la societatea deschisă, țările care se lasă în seama trecutului și nu fac democratizare la lumina zilei (Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Tentative Conclusions About Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986, p.65). La rândul meu, în prelegeri susținute la München și Viena (vezi A. Marga, Die kulturelle Wende…, Cluj University Press, 2004, pp. 497-526), am argumentat că, în absența culturii, progresele în economie și democratizare vor fi împiedicate.
Confruntarea electorală este, oriunde, un indiciu concludent al nivelului cultural, al culturii civice și politice în primul rând. Așadar, putem să privim campania electorală din 2019 conduși de întrebarea: câtă cultură au etalat actorii?
Asemenea întrebări sunt de pus fără ezitare de fiecare dată după alegeri prezidențiale. Mai ales în România, unde – prin efectul cumulat al încălcării Constituției, al tradiției de slabă informare a cetățenilor și al supraviețuirii „statului paralel” – în funcția de președinte sunt concentrate puteri mai mari decât oriunde în Europa. Desigur, în dauna unei democrații sănătoase!
În România, ne place să o spunem sau nu, societatea se pune imprudent la dispoziția unei persoane, ca în nici o altă țară civilizată de azi. Faptul devine grav atunci când în această funcție ajung inși care nu pot convinge populația cu merite, valoare personală și proiect, căci acestea lipsesc. Iar în absența acestora, funcția se exercită în forma unui autoritarism rural, abuzându-se de cadrul legal și subordonând serviciile secrete și justiția.
Desigur, în 22 decembrie 1989, și România a proclamat, ca respect suprem de sine, voința politică de întruchipare a democrației – o democrație pluralistă, în care fiecare cetățean să-și regăsească aspirația de a-și construi viața conform vederilor sale. Nu s-a ajuns chiar la „democrația curată” de care s-a vorbit în 1918, dar se țintea măcar o democrație în care să nu se mai repete concentrarea de putere în mâinile vreunui păcătos incapabil și samavolnic, care a fost atât de păguboasă în trecutul României.
De obicei, atunci când se examinează ce a rezultat din campanii electorale, preocupă distribuții de voturi. Numai că distribuțiile nu spun cum s-a ajuns la ele, nici dacă societatea își regăsește nevoile în ele și nici ce viitor se prefigurează. Scorurile electorale, oricare ar fi, pot fi divergente cu aspirațiile societății. Mai ales atunci când votul este extins la persoane care nu trăiesc în țară și, prin forța lucrurilor, pot fi mai ușor dezinformate! De aceea, la întrebarea privind rezultatele alegerilor, trebuie adăugată întrebarea „cum au fost ele posibile?”.
Întrebarea „cum a fost posibil?” angajează chestionarea culturii competitorilor. Aici nu este vorba, cum minți sărace se grăbesc să susțină, de a lua partea unuia sau altuia dintre aceștia. Ca cetățeni, putem gândi mult mai profund decât vulgarul sau-sau. Aici este vorba de adevăr – de adevărul care precede sau-sau-l. Sau ar trebui să le preceadă!
Cu excepția câtorva articole, de care se și abuzează, Constituția actualei Românii este una liberală și democratică. Baza ei normativă o formează doctrina libertăților și drepturilor individuale, mai larg spus, liberalismul democratic inspirat de tradiția democrațiilor occidentale. De aceea, și Constituția României pretinde, înainte de orice, legitimarea democratică a acțiunilor.
Prima mea observație este aceea că legitimarea ca parte a democrației nu s-a mai discutat. Nici un partid nu a tematizat-o. Mai mult, pe parcursul pregătirii momentului electoral, s-a produs cea mai brutală încălcare a legitimării după 1989: președintele, asistat de noua Securitate (până și unul dintre cei mai vechi liberali era îngrijorat deunăzi de amploarea poliției politice în regimul actual!) și sub amenințarea „justiției” instrumentalizate, a înlocuit majoritatea votată de cetățeni la alegeri parlamentare cu „guvernul meu” – un guvern de extracție vizibil dubioasă. Iar mai nou, oamenii președintelui au pus singura sa „realizare în cinci ani de mandat” în seama a ceea ce a dorit „partidul popular european”!
Nu discutăm acum evidentele încălcări ale legii. Dacă procuratura ar acționa imparțial, cum îi cere Constituția, ea ar reacționa, ca în orice altă țară europeană. În România actuală ceva normal nu pare însă posibil! În nici o democrație europeană nu s-a ajuns la grotescul „guvernului personal”, în dauna guvernului pe care țara și-l dă prin alegeri parlamentare, și la răsturnarea de majorități parlamentare în funcție de dorințe din afara țării respective.
A doua observație este penuria de propuneri adresate cetățenilor în competiția electorală. Adevărul este că, după programul USL din 2012 și cel al PSD din 2016, nu s-a mai lucrat la programe propriu-zise, încât alegătorul să știe între ce alege. Se pare că nu mai există nici competența necesară. S-a vorbit de „proiecte” mai curând insipide și ofensatoare, gen „România normală” sau „România educată”, care vor fi scrise poate, de alții, undeva, cândva.
Viclenia este rudimentară – se știe că unde nu este program pus în circulație, nu poate fi nici tragere la răspundere. Nicicând după 1989 nu a avut loc o asemenea înșelare a electoratului cu vorbe goale.
Degradările de acest fel sunt și efectul descompunerii liberalismului, la care asistăm de câțiva ani. Deveniți „populari” peste noapte, ca nicăieri, „liberalii” nu mai apără libertățile și drepturile, ci se preocupă de încarcerarea rivalilor. Democrația îi interesează mai puțin decât slujirea unui conducător de ocazie, inclusiv în aberații. Liberalismul carpatic a devenit cam securist.
După ce, în 2000, au trădat Convenția Democratică și au generat daune democratizării, „liberalii” carpatici își trec în cont două contribuții la instalarea de regimuri anacronice. Ei au pus umărul la instalarea, în 2004, a unui regim pe care aveau să-l considere „dictatură provincială”, iar acum, în anul de grație 2019, pavează calea unui autoritarism butaforic, dar periculos prin inepțiile anunțate: „conducerea” din afară a guvernului, „controlarea” parlamentului, „eliminarea” de partide, „promisiunea” de a împiedica existența unor partide ce i-ar reprezenta pe alegători, consolidarea desemnărilor personale. Inepții evident opuse liberalismului democratic al Constituției!
A treia observație pe care o fac se referă la conceperea politicii. În România, în ultimii cinci ani, s-a pierdut înțelegerea politicii ca promovare a interesului public. Politica matură a fost înlocuită cu preocuparea de a obține voturi cu orice mijloc, fie și prin falsificări, numărătoare militarizată și reluarea proceselor politice. Preocupă infim mărimea sărăciei, anvergura suferințelor, respectarea Constituției și alte teme grave în România de azi! Obsesia este să se facă referendumuri de doi bani, manipulări ale populației și alegeri de bâlci pentru a strânge prostește un șurub depășit de istorie. O combinație de „acțiune directă” și antagonizare a oamenilor, de George Sorel și Carl Schmitt, altfel spus, de tradiții murdare, a fost luată la Cotroceni drept politică. Caragiale, dar și literatura absurdului ce l-au urmat au fost trimiși la muzeu!
A patra observație se referă la furtul startului și la furtul ulterior. Unii candidați au respectat legea, dar tocmai cel care trebuia să dea exemplu a aruncat-o peste bord. De trei ani, de la înfrângerea din singurele alegeri din mileniul actual necontestate, cele din 2016, președintele a făcut doar campanie electorală, evident ilegal. Nu a exprimat vreo propunere – pesemne nu are. Gesturile sale sunt de un primitivism fără egal în spațiul european: refuzul numirii de miniștri, păstrarea de demnitari nelegitimi și obstrucționarea meschină, ca nu cumva rivalii să-și aplice programul! „Lupta” sa nici nu era de fapt cu vreun partid, ci cu Constituția, democrația și lumea civilizată! Dacă citim rezoluțiile Curții Constituționale, care, ca în orice stat, s-a exprimat pe temeiuri de drept, avem tabloul unei situații dezolante, roase de incultură.
A cincea observație se referă la refuzul dezbaterii publice. Cu orice pretext, decidenții de astăzi au evitat ceea ce constituie oxigenul regimurilor democratice – dezbaterea argumentativă, publică, a chestiunilor de interes public. Este de presupus că președintele a refuzat dezbaterea căci nu face față unei dezbateri propriu-zise.
În schimb, sub incitările acestuia, s-a recurs din timp la ideea lui Carl Schmitt de stârnire a unei „mișcări”, aparent preocupată de societate, dar inaptă de o argumentare rațională, care a ocupat ecranul. Această mișcare a fost socotită sursă de drept și a făcut imposibilă dezbaterea publică a oamenilor maturi. Pe de altă parte, rețelele electronice de socializare s-au folosit avan în România actuală nu ca oportunitate a extinderii dezbaterii în interes public, ci ca mijloc de a o fractura și bloca.
A șasea mea observație este revenirea la teme și tehnici ale anilor treizeci ca niciodată în perioada postbelică. Am semnalat fenomenul mai de mult (vezi A. Marga, România actuală. O diagnoză, Eikon, Cluj-Napoca, 2011). Între timp, el s-a extins. „Distrugerea” social-democrației, încropirea de guverne în pofida alegerilor parlamentare, dosariada, efortul de câștigare de alegeri nu cu soluții mai bune, ci cu stigmatizări, desconsiderarea religiei, exaltarea statul de drept în dauna drepturilor, înțelegerea primitivă a politicii ca „distincție între amic și inamic”, invocarea moralismului pentru a acoperi propria lipsă de morală sunt doar câteva ilustrări.
Cantitatea de minciună în societate a sporit în ultimii cinci ani mai mult ca altădată. Pretind „salvarea statului de drept” tocmai cei care l-au torpilat – iar probele sunt la îndemână. Revendică „salvarea prestigiului țării” tocmai aceia care l-au erodat cel mai mult – vorbind chiar de „incapacitatea” acesteia. Se pretind merite care nu există, dar nu se văd fapte care țin de ceea ce juriștii americani numesc „președinția africană”.
„Diversiunea etnică” de cu ani în urmă nu a mai existat în recenta campanie electorală. Pe bună dreptate, nu etnia a contat, ci faptele persoanelor. Publicații de prim plan din Europa au vorbit de „diletant”, „promisiuni neținute”, „pasivitate”, „avere din surse nelămurite”, „influențe ale Securității”, „lipsă de idei în politica externă”. Unii consilieri mărturiseau că nu se pricepe Constituția sau, cum a fost cazul comerțului cu tinere, nu se iau în seamă rapoartele.
În orice caz, cetățenii și-au dat seama că prostia și reaua credință nu sunt împărțite etnic pe pământ. Nu etnia cuiva a fost vreun moment în discuție. În discuție au intrat nepriceperea și ilegalitățile din România actuală, care, din nefericire, sunt singulare în Europa.
Bunăoară, se declară acum răspicat nu celebrarea, ci confiscarea revoluției prin care au fost înlăturate, în 1989, regimul Ceaușescu și puterea partidului comunist. După ce tocmai procurorul general „al casei” îi acuză oficial pe revoluționari de încălcarea legii! Cu aceeași impostură, pretind „apartenență la Europa” inși care distrug valorile europene ale pluralismului și dreptății. Simpli politruci, care încalcă drepturi și libertăți democratice, se dau acum „democrați”, ca și cum democrația este o cârpă bună la orice.
A șaptea mea observație privește desfigurarea instituțiilor. Nici o instituție majoră (procuratura, serviciile secrete, universitatea, parlamentul etc.) nu mai funcționează astăzi conform sensului prevăzut în Constituție. Meritocrația, câtă a fost, a fost lichidată, în favoarea cohortelor de neisprăviți aduși să decidă. Dacă cetățenii ar putea privi în datele profesionale și civice ale decidenților de acum, de la vârf până jos, s-ar îngrozi.
Nu s-a ajuns în nici o țară civilizată de azi la „mediocrație” (iau termenul precum Alain Deneault, La mediocratie, Lux, Quebec, 2016, ca antonim al meritocrației) atât de organizată. Flămânzi de funcții și bani, tot felul de inși care nu și-au isprăvit pregătirea și nu au vreun merit în apărarea interesului public sunt gata de orice încălcare a legilor și a cutumelor democratice. Recordul atins la Bistrița, când s-a pus în seama voinței lui Dumnezeu promovarea candidatului, rămâne emblematic pentru incultura cu care avem de a face. Foarte probabil, trăim în acești ani cea mai gravă confuzie de valori de după anii cincizeci.
A opta observație se referă la recursul pe șleau la mijloace oculte de eliminare a rivalilor. Pare să fie prima oară când s-a recurs la eliminarea organizată a rivalilor de pe traseu, încât să nu mai rămână nimeni competitiv. Este o listă lungă, pe care oricine o poate reconstitui. “Aranjamentul bate regulamentul”, spunea cu ani în urmă un ilustru ierarh de astăzi. Acum, se poate spune: „șantajul din umbră bate drepturile”.
De aceea, am spus și reafirm: se pot, cum se vede, prefabrica alegeri, se pot câștiga alegeri, dar contează și pe ce cale au fost ele câștigate. Fără pregătire, fără proiect și fără prestigiu dobândit prin calități naturale, nu se obține încredere, iar fără încredere nimic nu iese. Unde nu-i cultură nu iese decât ceea ce a fost sau se distruge și acela.
Societatea românească de astăzi nu și-a regăsit problemele adânci și îngrijorătoare în alegerile prezidențiale recente. În nici o altă țară din Europa ultimilor ani nu s-a discutat mai puțin ce trăiesc și ce vor cetățenii. Niciodată o campanie electorală nu i-a ignorat mai fățiș. Niciodată într-o astfel de campanie nu s-a conturat mai puțin viitorul. Niciodată deținătorul funcției nu s-a opus atât de îndârjit dezbaterii.
Cei care am participat în acești treizeci de ani la democratizare, la reforme , la europenizare și, de fapt, orice om rămas de bună credință, nu putem să nu fim șocați de degradările ultimilor ani, imprimate de amatorism și lipsă de cultură. De aceea, în ceea ce mă privește, am și reacționat (vezi articolele “Revenirea la anii treizeci?”, 21 mai 2019; „La braț cu Mussolini, Hitler@ Company”, 17 noiembrie 2019) după ce am semnalat, într-o carte, că în România zilelor noastre s-a ajuns nu la reforme, ci la reperele stupide ale anilor treizeci. Convine sau nu, este responsabil ca acest adevăr al României actuale să fie spus.
Este responsabil și pentru că aproape fiecare ne dăm seama că România are deja, ca urmare a cinci ani de nepricepere și excursii, numeroase recorduri dramatice: cea mai mare emigrare de cetățeni în timp de pace dintr-o țară a lumii, cel mai extins comerț cu ființe umane, cele mai slabe performanțe în domeniile inovării și creației, cea mai mare dorință de fugă din sistemul educației și o perceptibilă prăbușire în domeniul sportului, cea mai proastă justiție, cele mai multe și mai mari servicii secrete, cea mai plină de diletanți structură a statului, cea mai incompetentă conducere la guvern și președinție. Iar prin ceea ce a făcut sau nu a făcut, președintele este cel puțin coresponsabil.
Un articol plin de apoftegmele altora!E usor in viata, cand esti original numai la intocmit bibliografii..
Prea puțin mă golumne – ai uitat laureat al Premiului Nobel, candidat la Casa de bilete, cititor pe apucate, invidios continuu, bârfitor mândru de bîrfe etc.Eștim mai important decât crezi – căci arăți de ce în țara asta nu poate fi normal.
CIA/SRI i-a ordonat marionetei sa nu participe la nici o confruntare pentru ca s-ar compromite grav cu adevaruri anti romane, anti constitutie, anti popor, anti suvernaitate…..si ar pierde mai multe voturi decat pot ei sa-i dea !
.
Astfel , Tradatorul calificat si-a conservat [nu a pierdut ] 35% ai lui, SRI-ul i-a mai dat 35% si s-au facut 70% ca prin minune, ca si cum natia Romana e facuta din 70% imbecili!!!???
.
Diaspora ramane intoxicata cu „visul American” care de fapt ei il interzic pentru romanii de acasa, pentru ca nu ar mai putea fi manipulati impotriva propriilor conducatori, si s-ar trezi ca japonezii si germanii ca vor sa-i dea afara!
.
Daca era permis ca o tara socialista sa traiasca mai bine decat USA si Germania, atunci nu ar fi bombardat YUGOSLAVIA!
@gollume, inteligentu’ lu’ mama, scrie tu ceva original aici, dar sa fie si util, pentru posteritate!
Nu stiai ca ADEVARUL e universal, si cei care sunt originali prin modificarea adevarului SUNT MINCINOSII?
Esti nervos ca Andrei Marga nu e mincinos ca tine?
DACA NU sunt TOTZI ‘Telectualii AUTENTICI astfel, geaba Chichirez – Galceava.
Trezitzi-VA Totzi care VA simtzitzi IN Definitzia de mai sus, ca NU mai avem TIMP sa ne revenim si sa mai existam CA ROMANI.
„Coltzuu’ COTITURII spre IMPOSTURA s-a format in Decembrie 1989, la LOVIlutzie !
Lumea satului celebreaza Victoria in alegeri a Marelui Cirmaci. La Humulesti si Ipotesti de doua zile taranii nu vor sa mai intre in casa. Pina si caprele raioase behaie Ciuma rosie nu mai eeehhh…
Numai ca noua conducere de partid si de stat tace milc. Toti stiu ca n-a fost Victorie. Marele Cirmaci este un Jeg Puturos si Las cu care americanii s-ar sterge la cur in public daca ar avea barba lui Marx. Ce s-a schimbat de fapt ?
De la o taranca semidocta cu ceas Cartier la alta taranca fudula Raluca Turcan care-o si intrece. Ludovic Orban e prea Tembel pentru a irosi cerneala pe el. Romania Normala cu un Presedinte Anormal, governul lui de 5inci parale care nu va rezista mai mult de 3 luni, atit de incompetent este. In asa zisa Diaspora nu au votat mai mult de 10.000 de cetateni romani. Daca infractorii sustin ca au votat 1 milion atunci romanii pot sa-si faca Parlamentul lor in Exil. Sa-si aleaga deputati si senatori si chair un presedinte al lor fara sa le mai pese de infractorii damboviteni. Feriti-va de Mercenari sorosisti ca Malin Bot pentru ca veti sfirsi groaznic !
Tovarășe academician Gollub, vezi că la Editura Academiei române Andrei marga a publicat în ultimii ani cărți originale precum Argumentarea (2010), Rațiune și voință de rațiune (2017), The Sense of our History (2019), numai trei dintre contribuțiile sale originale. Eu sper că un academician ca tine citește (dacă nu cumva înșeli ca de obicei!)
Hitler,musolini-poza johannis. Impostura-poza johannis. Departamentul de stat(al usa) ne felicita ptr succesul alegerilor. Dl marga arunca niste petarde ușor de combătut de orice cetățean cu 7-8 clase. Dar ce nu face omul pentru niste bănuți…
@Zaroni: Pai combate-l pe Marga cu argumentele alea de 7-8 clase pe care le mentionezi. Tare mi-e teama insa ca acele 7-8 clase le-ai dus pe branci iar acele argumente, daca exista, tu nu le poti enunta, altfel nu ai fi aruncat un astfel de comentariu fara sens dar cu atac la persoana.
O analiza magistrala umbrita de fixatia Profesorului cu „revolutia”, fixatie care-l tine captiv, precum si cealalta cu constitutia „democrata”!!! Nu-i asa, doar si costitutia comunista era „democratica” daca-i dadea-i de-o parte articolele consfintind rolul conducator al partidului! Si ce valoare are pluripartidismul aschiilor PCR si a unor partide clonate in 1990 din ILEGALI din strainatate mobilizati precum agentii #rezist in zilele noastre? Ce valoare are CULTURA politrucilor?
Chiar nu e posibil sa se observe CONTINUITATEA prin „cotitura” loviturii de stat kgb-iste? Despre ce popor a fost vorba in decembrie 1989? Poate Profesorul nu stie ce inscenare s-a pus la cale la Cluj in 21 dec.1989? Acelasi scenariu, chemarea cetatenilor, oamenii muncii, la mitinguri de sustinere a lui Ceausescu, lansata in numele sau, fiind arestat din 17 dec,
pentru ca multimile dispersate de profesionisti sa creeze impresia falsa de „revolutie”, conditie a legitimarii asasinilor bolsevici! ASA S-A PROCEDAT SI IN 1918, an care vad ca-l preocupa pe Profesor fara sa inteleaga ca in acel an s-a pregatit AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL. Intreaga analiza a Profesorului demonstreaza perfect tot ceea ce sustin, dar cum am spus si altadata, degeaba diseci genial un cadavru, daca nu-i poti stabili corect cauza mortii! Ce folos ca stim cum si ce ne fac, daca nu stim cine ne face? Pacat, pentru ca Profesorul s-a intrecut pe sine, a pus laolalta tot ceea ce a demascat cu
o extraordinara claritate de-a lungul timpului, dar ceva il retine sa mearga pana la capat…
Zi Zâroni și dă-i pace! Asta e mintea! Diferite țări l-au felicitat pe Ceașescu, Iliescu, Constantinescu și pe oricine este proclamat cîștigător. Nu este nimic nou!
Ce bănuți? Crezi că numai pentru bani au oamenii părere? Greșit! totdeauna au fost și oameni cu convingeri, cu concepții, pe care-i răsplătește conștiința că își fac datoria de cetățeni să spună unde este maladia.
Nicoleta are dreptate în tot ce spune. Numai că nu este motiv de tristețe, chiar dacă imbecili sunt mulți și se văd. În fond au fost la vot în jur de 50%, din care au votat cum au votat. Nu l-a votat pe dulap decît ân jur de 35%. Nu te legitimezi, ca să iau cuvântul din articolul domnului Marga, cu așa vot. este drept, dulapul devine agresiv – ceea ce este altă poveste, una gravă. Noroc cu Zăroni că ascund realitatea.
Așteptarea directivelor de la UE a ajuns modus operandi in politica „liberalilor de Baneasa“ si motivul arogantei ori defetismului contemporan la multi « alesi » dezorientati, care fac greseli cu consecinte imense in politica Romaniei . Cu selectia cointeresata a celor mai parsivi, a celor cu recomandare conspirativa, a celor mai slugarnici si nedemni moral – « cla$a politicienilor » de conjunctura (pseudosocialisti si bisnitari neoliberali ) ignora datoria de a planui/organiza prin energiile cetatenilor competenti si onesti un viitor just si clar pt Romania ; ei se bazeaza doar pe « bunele intentii de business » ale unor straini care fac legea pe meleagurile noastre. In partidele si ministerele de Bucuresti/ Cluj/ Sibiu/Timisoara se omite ostentativ si arogant deprinderea de a conduce cu onestitate tara si se asteapta in plic deciziile de la Berlin, Bruxelles,Paris sau Washington sa ne motiveze si calauzeasca. Credinta gonflata si jenanta ca politicienii din Germania, Franta, US vor gasi pentru noi romanii solutiile e un narcotic neurotoxic pt electoratul bolnav manipulat periodic de politrucii autohtoni, turisti pe banii ONT Carpati . Abandonarea Romaniei unor forte politice si unor retele economico-financiare straine a avut ca rezultat peste 100mld.euro indatorare a Statului, pierderea a 4-5 mil. populatie activa romaneasca ce ar fi trebuit in propria Tara sa produca valori de zeci de mld euro anual. O inginerie sociala antinationala ce a imbolnavit grav Romania autentica! …Singura evadare posibila din aceasta situatie complexa si nenorocita este sa-i sprijinim pe aceia care iubesc si servesc Romania în ciuda tuturor evidențelor tragice…Si sa revedem filmul « Der geköpfte Hahn » al lui Radu Gabrea https://www.youtube.com/watch?v=eZnmmds91c8
Sa nu spuneti ca nu ati fost avertizati ! …
A treia observatie ne da cumva cheia privind conceperea politicii de catre personajul ce urmeaza a fi suportat niste ani recentele declaratii atestand ca va continua derapajele ,unind conceptele autorilor din care pare ca se inspira Georges Sorel si Carl Schmitt .Ne explicam astfel combinatia dintre actiunile directe si anatagonizarea,dezbinarea practicate primul autor fiind ste de obicei asociat atât cu fascismul, cât și cu anarhismul. Pentru reflecțiile sale asupra violenței, Sorel este adesea asociat cu terorismul. Și, în ciuda disprețului său față de social-democrație, Sorel l-a respectat pe Eduard Bernstein și a fost de acord cu multe dintre criticile acestuia aduse marxismului ortodox, fapt pentru care a fost asociat cu revizioniștii și, de asemenea, cu noua stângă.AL doilea autor, jurist, s-a opus conceptelor dominante în acea vreme referitoare la inviolabilitatea constituției, arătând că era necesară corectarea deficiențelor constituției existente : din el s-a inspirat Fraenkel, care făcea frecvente referiri la lucrările lui Schmitt, arăta că cerința de a se trece la o republică prezidențială, pe care el însuși nu îndrăznise să o susțină, rezulta ca o consecință logică a analizei situației existente.Si desigur din Schmitt si Fraenkel se inspira Iohannis visand la asa ceva.Toate aceste concepte, conceptii si inspiratii -Sorel e frantuz ,Schmitt neamt, lamuresc lucrurile pentru ca personal am fost extrem de intrigata de faptul ca Iohannis a incalcat mereu,atat de grosolan starea de drept,noi de multe ori dand vina pe „nestiinta”sa>Dar individul stie perfect ce face ,are propriile izvoare de inspiratie si aplicatie desi a JURAT PE CONSTITUTIA ROMANIEI.Inca opdata,ne-am adus dusmanul in casa.Un articol fabulos,explicit si ca de obicei,de clasa.@Codrut, felicitari.ps.promit ca vad filmul,aman din lipsa de timp.
Profesorul de Socialism Stiintific , Andrei Marga , pensionat de multa vreme , se lauda si se baga in seama permanent , cu un articol care traieste de fapt , doar prin titlu , ” Hitler , Musolini , etc , etc ! Pe care il va regreta in curind ! Johannis este Presedintele Romaniei , prin vointa romanilor , iar acest lucru nu-l poate schimba nici o mie de articole prefabricate ! Marga , Romania se indreapta catre viitor , nu catre trecut !
O luați razna Darius și Anticomunistul, încât nu ați merita răspuns. Numai că vreți să înșelați oamenii cu falsuri. Ia citiți în arhivă, unde este adevărul, ce a făcut domnul Andrei Marga. A fost șef de promoție și lider pe toate treptele. Dacă tot vorbiți de dulapul vostru, v-ați interesat ce student era? O să vă prindeți de cap! Andrei Marga, care mi-a fost asistent când eram student, a predat înainte de 1989 Istoria filosofiei contemporane, Logică generală, Filosofia pragmatismului american. A studiat în România, Germania federală și SUA, cu cei mai notorii filosofi din lume. A fost profesor invitat la Munchen, Viena, Montpellier, Ierusalim, Toronto. Este intelectual cu operă, care a fost în cinci guverne și a condus Universitatea Babeș-Bolyai cel mai mult din istoria clujeană – 19 ani. Citiți-ii cărțile și apoi vorbiți de comunism și anticomunism. Numai în România inși fără cultură elementară iau la rost valori. Ia fugiți la Budapesta, Varșovia, Praga, unde se știe ce este comunismul și ce este anticomunismul! Nu vorbe, ci cunoștințe! Stigmate ieftine, ca ale idolului vostru, trec doar la naivi.
Iar în ceea ce privește omul vostru. La alegerile prezidențiale, în finală au votat 50%, iar candidații au luat procentele cunoscute. Omul vostru a luat în jur de 30 % din totalul alegătorilor. Nu este nicidecum alesul românilor. Este alesul celor care l-au votat. Atât.
Așa că, înapoi la adevăr!
@Gollum
********
Nicio zi fără panseurile lui Gollum, așa cam cum era odinioară: „nicio masă fără pește”. ? Ca și alții, care nu au timp să citească articol și să-l comenteze, atacă direct persoana, treabă pentru nu este nevoie de mult efort intelectual. Nu-i așa, Darius? ?
Tov Andrei Marga ne povesteste despre libertatea de a alege. Ma distreaza cum ies pe rand la lumina toti tovarasii disperati ca ne indepartam de comunism si de farul calauzitor de la Kremlin. Pentru cei nedumeriti, cautati trecutul comunist al Tov. Andrei Marga. A aparut recent in presa. 😉
Nu te juca cu noțiunile, mă băiete Anticomunist, cum îți zici. O să te frigi cu ele. De pildă, idolul tău ia copios din anii treizeci. Dacă ci citit Mein Kampf al căpcăunului ai avea surpsiza similitudinilor, cum a observat domnul Marga. Dar nu asta vreau să accentuează. Deunăzi johannis, cu ignoranță spune că el discută doar cu partidele care sunt autentic democratice. Știi, mă Anticomunistule, că este chiar afirmație din ceea ce este altă groapă – propaganda comunistă a anilor cincizeci? Știi că distrugerea social-democrației era preocuparea mărturisită de Hitler și Goebbels, ca să cităm exact, dar distrugerea de partide chiar Stalin o țintea. Dacă vrei îți dăm și alte probe. Ca să vezi unde este anticomunismul de ceapă!
Cineva, destul de slăbuț la minte, spune să ne consolăm cu situația actuală, căci ar trebui să ne uităm la viitor, nu doar la trecut. Da, numai că trecutul și prezentul condiționează viitorul. Se pot uita diletantismul, lipsa de pregătire și de angajare, abuzurile ce au loc? Alegerile care nu au seamăn? Între România și viitor se interpune, din păcate, un dulap care nu lasă să intre destul pe ferestre destul aer curat. Johannis ne face prizonieri față de trecut.
Vârsta unui autor nu spune nimic despre valoarea tezelor sale. Vorba unuia șugubăț, dacă vă deranjează vârsta, vă dorim să nu o atingeți! Oricum este un sofism vulgar să nu fi capabil să reacționezi la opiniile cuiva, dar să invoci vârsta, mersul legănat, culoarea hainelor etc. Deocamdată, într-adevăr, nici un liberal de ocazie nu a putut infirma o iotă din ce se scrie în articol. Nu a putut căci nu poți infirma fapte.
Ieftin, foarte ieftin Anticomunistule! Observă că atât de ieftin cum nu edste nici în Polonia, nici în Ungaria, nici în Cehia, țări cu curente anticomuniste care au făcut istorie. Nu sperii de nimeni cu asemenea vorbe în vânt. Cei care nu agreează prostiile liberalilor de carton sunt comuniștii? Gândire cu cotul!Vei că studenții lui Andrei Marga – și cei din 1975 și cei cin 1988 și cei din anii ulteriori îți pot spune munte. dar se pot vedea scrierile lui din țară și din străinătate. Vezi că a fost bursier Woodrow Wilson, că a studiat cu cei mai mari filosofi ai lumii. Nimenu preda comunism iar Andrei Marga a publicat cărți fundamentale. Nu știi nici ce-i comunismul, nici ce-i anticomunismul. Mesteci vorbe! Asta nu este ceva demn de atenție, numai că ții lume de vorbă cu prostii.Eu zic să-l cauți pe domnul Marga și să-i ceriu ceva de citit! a să poți zice ceva în cunoștință de cauză.
Anticomuniștii liberalilor de mucava din România de astăzi nu numai că nu au cultură, dar nu se informează elementar. În loc să-și cultive ceva teoreticieni, dat cu laba în șuștar.
Este clar că johannis pricepe atât încât la el găsești, dacă îi aduni spusele de pe benzi magnetice, multe dintre tezele anilor treizeci. Articolul La braț cu Mussolini, Hitler & Compania, al domnului Andrei Marga, a fost preluat de multe ziare, l-au comentat mulți, dar nimeni, absolut nimeni nu a răsturnat vreo probă. El este jenant pentru conștiințe, dar vreo răsturnare de probe nu au fost până acum.
Cine cunoaște mersul ideilor în lume, își dă repede seama că să faci un doctorat pe concepția școlii de la frankfurt era clar o opțiune necomunistă. Școala a fost prima critică a comunismului după generația lui Lukacs și Gramsci. Se poate discuta orice, dar dacă se rămâne la fapte și documente este clar că domnul Andrei Marga luase de la început o rută intelectuală distantă de comunism. Era, de fapt, însăși caracteristica generației. Se pot confirma din plin aceste afirmații și pe textele scrierilor sale.
Ar fi cazul ca și în România să înceapă o discuție despre anticomunism bazată pe texte, pe probe, pe abordări cunoscătoare ale istoriei. Altfel – așa cum procedează liberalii de mucava de azi – se bate apa în piua lui johannis, care pricepe lucrurile precum pricepem noi ce este în Noua Caledonie.
“Oservatorio Balcani e Europa”: ”În cei cinci ani petrecuți la Palatul Cotroceni, nu a lipsit ambiguitatea: președintele a dat impresia că nu conduce decât cu gândul la realegere, ducând o politică machiavellică, redusă la apariții care să-i sporească prestigiul, însă o politică lipsită de un obiectiv pe termen mediu si lung. Este un fapt dovedit de poziția marginală a României în criza politică din Republica Moldova, o țară care se află în mod tradițional în centrul preocupărilor geopolitice de la București. Și mai amară a fost înfrângerea în fața Estoniei în lupta pentru un loc în Consiliul de Securitate al ONU”.
“Der Spiegel”: “Johannis a intrat cu mari promisiuni ca președinte, dar a intrat în atenția criticii datorită diletantismului și pasivității”
V.Tismăneanu (Der Spiegel Online): Johannis – „revanșă a Securității”
Pe scurt, în colonia România, nicio instituție nu-și mai respectă fișa postului, în frunte cu…ambasadele Licuricilor. Punct.