Creatura noastră colectivă tehnologică știe ceea ce noi ignorăm

În Evanghelia după Ioan, este descrisă o scenă foarte bizară, în care Iisus îl abordează pe un anume Natanael, ca și cand l-ar fi cunoscut de când lumea. Și îi spune: “Te-am văzut când erai sub smochin”.

Natanael este uluit nu numai pentru că i-a putut atrage atenția lui Iisus, ci și, mai ales, pentru că  Iisus a enunțat un detaliu atat de precis despre Natanael – faptul ca era sub smochin, intr-un anumit moment al vietii sale, intr-o anumita pozitie. Nu oriunde, nu oricum, ci sub smochin. Sub un anume smochin.

In istoriografia biblica, mai ales cea de dupa anul 2000, cand au aparut teoriile relative la perpetuarea semintiei lui Iisus prin regii merovingieni (de la Clovis pana la Carol cel Mare, exclusiv), la rolul enorm jucat in crestinismul timpuriu al Europei occidentale de Maria Magdalena si la presupusele dispute intre Sfantul Ioan Botezatorul si Iisus (unii ajunsesera sa sustina ca Iisus ar fi fost un uzurpator al lui Ioan Botezatorul) sau intre esenieni si Iisus, aceasta afirmatie din Evanghelia dupa Ioan a fost interpretata in fel si chip, dar mai toate teoriile (mai mult sau mai putin conspirationiste) au convers catre ideea ca Iisus era un mare initiat, din scoala lui Hermes Trismegistul, iar Natanael era un discipol al lui Iisus. De altfel, o mare parte a crestinismului timpuriu, mai ales cel oriental, a fost un crestinism gnostic, axat pe latura ezoterica a istorisirilor din Evanghelia dupa Ioan si din evangheliile apocrife (acestea din urma au fost respinse de papa de la Roma, rand pe rand, ca fiind eretice).

Cert este ca, dupa aceasta afirmatie, Natanael renunta la tot si se alatura echipei lui Iisus.

Ce făcea Natanael sub smochin nici nu conteaza. De fapt, este foarte probabil ca acel Natanael nici nu isi mai amintea ce anume facea sub smochin. Poate ca doar taia frunze la caini, iar cand tai frunze la caini, iti trec tot felul de chestii prin minte si faci gesturi necontrolate. Faci lucruri greu de marturisit, lucruri de care ti-ar fi rusine sau ai fi mai putin mandru. Iti exprimi dorinte ascunse, iti satisfaci nevoi de nerostit sau de care nu esti constient, iti contempli vini greu de cărat și de ascuns. Conteaza doar ca Cineva stia mai multe si mai bine despre Natanael decât Natanael însuși. Este, de asemenea, foarte probabil ca Natanael a avut o strafulgerare si ca si-a zis “cine mă poate cunoaște mai bine decât ma cunosc eu insumi, mă poate lesne controla, asa ca mai bine il urmez in intreaga sa lucrare”.

Nici noi nu mai stim ce anume faceam acum doua luni, cand eram fericiti si nu stiam, cand nu ne imaginam ce inseamna stare de urgenta si votam in favoarea instituirii acesteia in proportie de 91/%.

Cu siguranta nu mai stim nici ce anume planuiam, ce teluri, ce idealuri aveam acum 2 luni. De ce?

Ne concentram pe prezent, pe panica achizionata permanent de la tv, de pe net si din ordonante militare, pe frustrarea de a nu putea iesi din casa, in timp ce altora li se permite sa plece cu zecile de mii, capete langa capete, fara masti de protectie, la munca in Germania, la cules de sparanghel.

Este cert, mai ales, ca exista ceva sau cineva care stie exact ce faceam, ce gandeam si ce speram acum doua luni.

Mai mult chiar, exista cineva sau ceva care stie tot ce faceam, gandeam si speram acum 15 ani si in toti anii care au trecut, asa cum poate estima cu precizie micronica ce vom face, ce vom gandi, ce vom spera peste 2 luni, peste 15 ani si in toti anii care vor fi trecut pana la finalul pateticei si insipidei noastre vieti.

Exista cineva sau ceva care stie cum sa ne influenteze dorintele, inclusiv cele bovarice, cum sa ne ticluiasca nevoile si sa ne starneasca dorintele si, deci, cum sa ne fabrice consimtamantul pentru achizitiile viitoare, de orice fel, comerciale, politice sau religioase.

Exista ceva sau cineva care ne stie mai bine decat ne stim noi insine si, de aceea stie cum sa ne controleze (mai ales acolo unde noi nu ne pricepem la auto-control), sa ne faca sa ne conformam voluntar, sa ne supunem autoritatii.

Si acest ceva sau cineva nu are nimic benefic in ea/el.

Este opusul a tot ceea ce este benefic. Este opusul fiintei colective benefice din noi.
Si ne-a invadat.

Este o creatura colectivă tehnologică a internetului si a globalizarii, care face parte integranta din noi. Visul milenar al oricarei societati malefice sau confrerii maligne. Chintesenta securitatii.

Cu aceasta unealta la indemana, oprirea lumii (global lockdown) este de acum incolo simplu de obținut, ori de cate ori va fi nevoie.

Pandemia covidelui este un experiment reusit. Controlul prin butonul de panica va fi un loc comun in anii ce vin. Sub efectul panicii, achizitiile si comercializarea viitorului umanitatii sunt securizate. Nimeni nu le va mai deranja planurile neo-feudalilor economici globali, initiatorii acestei creaturi colective tehnologice pe care am nascut-o si crescut-o chiar noi, cu fiecare click, cu fiecare poza sau postare pusa pe paginile de socializare, cu fiecare up-datare a calculatorului si cu fiecare ridicare in cloud a unei informatii despre noi.

Aceeasi creatura colectiva tehnologica ne-a vandut iluzia cunoașterii și a libertății de a alege.

Unii contemporani ai nostri, nu putini, traiesc cu convingerea ca patetica si hedonista lor viata va dainui si va inflori. Ei vor face orice gest oribil, inclusiv tradarea, pentru a se asigura ca au in mod continuu access la iluzia unei fripturi suculente de vita.

Va mai amintiti personajul din Matrix cre a tradat in baza acestei “filosofii”?

Dar povestea curcanului fericit, din cartea Lebada neagra, de Nassim Nicholas Taleb? Acel exemplar bine hranit al rasei sale si autoritar in ograda de pasari in care avea rolul de gardian, inca fericit cu o zi inainte, sfarseste pe masa de Thanksgiving a proprietarului.

Econii sunt exact la fel ca si curcanul fericit – achieseaza usor la ideologia stapanului ograzii, ba chiar ii dezvolta intelesul si ii exacerbeaza meritele, pana cand este concediat, devenind un paria al societatii pe care pana in preziua concedierii o ridica in slavi.

La fel sunt si cei care se ghideaza dupa dictonul carpe diem (traieste clipa) – ei sunt fericiti si impliniti pana in clipa in care incepe sa li se termine veniturile, tineretea, notorietatea, dupa care pica abrupt (sau pas cu pas, dar mult mai agonizant) in starea deplorabila de ratare.

De ce i-ar interesa schimbarea pe acesti curcani fericiti?

De ce ar lua in serios trecutul si ziua de maine, ambele chestii fiind rau prevestitoare?

Pentru acesti hominizi, cea mai buna dovada ca lumea de azi este cea mai buna lume posibila sta in mantra care recita ca: speranta de viata a omului nou a crescut (nota: tehnocratii vietii au sustinut, inca de anul trecut, ca prea multi batrani strica schemele piramidale constand in fonduri private de pensii), consumerismul este varful dorintelor umane (nota – este vorba, de fapt, de o adictie, alimentata perpetuu de profesionistii manipularii comerciale, si nu de o forma de democratizare a consumului), dreptul de a te indatora pentru a-ti trai visul azi, fara sa iti pese de cei din viitor, inclusiv de copiii si nepotii tai, este un drept “fundamental”.
De aici, din aceasta convingere ca traim in cea mai buna lume posibila, au aparut aberatii ca anti-natalismul sau ideea de scenariu de film prost ca raspandirea anonima, democratica, a unor agenti patogeni, care sa reduca la o treime sporul populatiei (regasiti aceasta aberatie in romanul Inferno, de Dan Brown) este singura solutie a problemei suprapopularii si ultrapoluarii planetei. Vaccinarea obligatorie, care nu salveaza vieti, ci afaceri, prinde cel mai bine la acesti curcani fericiti, care insista, uneori violent, sa facem la fel ca si ei si sa acceptam sa ni se inoculeze orice este necesar pentru reducerea “democratica” a populatiei prin reducerea natalitatii si a spiritului dubitativ si curios. “Crede si nu cerceta” nu mai tine de religia medievala, ci de stiinta medicala oficiala promovata violent de acesti curcani fericiti.

Ce lasam, totusi, urmasilor nostri si urmasilor urmasilor nostri?

O lume consumata, epuizata, devorata, o societate ultra-indatorata, dominata prin frica de o mana de neo-feudali lacomi, prosti, auto-desctructivi si corupti, cu ajutorul unei creaturi colective tehnologice a-morale, aflata dincolo de bine si de rau, unde omul este o cifra usor manipulabila prin statistici.

Asta construim cu sârg, asta lasam dupa noi.

PS Daca invierea n-ar exista, “am fi cei mai vrednici de plans dintre toti oamenii, si ar avea dreptate aceia pentru care intreaga filosofie nu inseamna decat: sa bem si sa mancam, caci maine vom muri” (parafraza dupa 1 Corinteni, 15, de Emmanuel Carrere).