Credința românilor, câmp tactic al serviciilor

Devine un cal permanent de bătaie faptul că Putin și, implicit, țara pe care o conduce cu mână de fier, Federația Rusă, sunt invocați că se găsesc în spatele site‑urilor fundamentaliste creștin‑ortodoxe care bântuie mediul online românesc. Faptul poate fi relativ ușor certificat pentru cei care navighează pe unele dintre aceste site-uri și au ad-block-ul activ în browser.

Aceștia vor observa că, în cazul unor astfel de site-uri, apare un mesaj care conține caractere chirilice și te avertizează că este necesar să-ți dezactivezi acel ad-block pentru a putea vizualiza conținutul site-ului. Acest lucru atestă că acele site-uri sunt găzduite pe servere aflate în spațiul ex-sovietic. Este mai greu de modificat interfața în românește, dar se poate, dacă vă străduiți mai mult, nu-i așa, tovarăși?

Falsa credință și propaganda (ne)ortodoxă

Biserica Ortodoxă Rusă a devenit în momentul de față un instrument de propagandă, o instituție-interfață care permite ingerințe și exercitarea unor influențe în spațiul unor țări cu populație majoritar declarat ortodoxă: Bulgaria, Serbia și România. Până aici totul este clar pentru oricine ar avea eventuale dubii. Asocierea lui Vladimir Putin, președintele actual al Federației Ruse și fost agent KGB, cu Biserica Ortodoxă Rusă constituie din partea acestuia doar un joc asumat de imagine și este susținută cu probe clare. Unii dintre credincioșii creștini, care sunt adepți ai ortodoxiei românești, oferă drept exemplu spațiul și statul rusesc ca model ortodox de urmat. Este mai mult decât regretabil când se constată că unii creștini ortodocși români văd un exemplu de trăire creștină în Rusia de astăzi. Aceste ființe, din nefericire, nu sunt altceva decât simultan ținte și victime ale manipulării propagandei rusești în spațiul ortodox românesc.
Evident că nu se pot compara ortodoxia rusă și marii trăitori creștini din secolul XVII, XVIII și XIX cu actuala stare de fapt a credinței ortodoxe existente pe teritoriul rus. Nu există nici un termen de comparație.

Biserica Ortodoxă Rusă este doar o anexă propagandistică a statului totalitar rus și, de cele mai multe ori, ea este infestată prin aservirea unei părți a clerului rus: către FSB‑ul actual, ex-KGB-ul de ieri, având aceleași grade și dispunând de prerogative sporite față de predecesorii săi.

Astfel, constatăm că dispun și ei de proprii acoperiți în interiorul instituției Bisericii, la fel ca și la noi. Acolo unde ziariști sunt asasinați, unde liderul opoziției este asasinat, unde foști agenți KGB care dezvăluie adevăruri deranjate pentru putere sunt asasinați, nu există nici o urmă de creștinism la nivelul deciziei politice. Doar pentru că Soros și fundațiile lui susținătoare ale drepturilor unor minorități, în speță comunitatea LBGT, au fost interziși nu înseamnă că, brusc, subit și dintr-o dată, Federația Rusă a devenit raiul ortodox pe pământ. Iisus Hristos, din cunoștințele mele, nu a asasinat pe nimeni și nici nu a îndemnat pe nimeni la asasinat. Nu este cazul să devenim naivi și să ne imaginăm că Rusia este exponentul, vârful de lance al credinței pe planeta Pământ. Cel puțin nu în forma în care se prezintă acum. Lumina nu vine de la Răsărit, ci exclusiv din ceruri.

Corectitudine politică și panslavism

Există și multe site-uri de știri din peisajul mediatic românesc care sunt portavocea Russia Today, oficios al statului rus. Să nu se absolutizeze însă, într-un mod exclusivist, până la a se crede, prin extensie, că toate informațiile difuzate de către aceste site-uri sunt din start false. Ar trebui doar să ținem cont de coloratura și propaganda rusă din spatele lor și, în funcție de discernământul avut de fiecare dintre noi, să devenim apți să selectăm doar informația validă ce este vehiculată pe aceste site-uri. Există un echilibru faţă de știrile și comentariile viciate prin intermediul fundațiilor și jurnaliștilor dependenți de banii lui Soros și cele provenite din surse rusești.

Un pseudo-echilibru a cărui balanță înclină înspre presa oficială, unde banii lui Soros ajung mai ușor. Evident, nici în cazul informațiilor distribuite pe linia soroșistă nu putem incrimina și elimina în bloc informațiile care ne parvin pe această filieră. Se pot decela și în cazul acestor difuzori aserviți de informație elemente care au un anumit grad de veridicitate, dacă sunt bine de tot scuturate de zgura ideologizării.
Rusia, de când cu embargoul exercitat asupra sa ca urmare a invaziei Crimeii și, simultan, cu sabotarea economiei proprii prin intermediul controlului exercitat asupra prețurilor mici impuse pe piața mondială de petrol, nu mai dispune de banii necesari pentru propagandă.
Este greu în momentul de față pentru Federația Rusă de a contracara influența covârșitoare exercitată prin împroșcarea sistematică cu informații viciate prin intermediul ideologiei corectitudinii politice care ne este în permanență infuzată de către o parte a presei. Oricum, se pare că există fundații și indivizi care primesc bani din ambele părți ale spectrului ideologic, dispunând de o conștiință flexibilă și extrem de adaptabilă propriilor necesități financiare.

BOR, între SRI, ruși și Mossad

Despre relația actuală dintre Biserica Ortodoxă Română și SRI se știe mai puțin. Ortodoxismul românesc – am folosit deliberat „ismul“ – este infiltrat la greu de către indivizi care se ivesc aparent din senin pentru a radicaliza discuțiile din spațiul public și pentru a le conduce în derizoriu.

Două exemple ilustrative în acest sens. În momentul în care se discuta despre introducerea actelor de identitate cu date biometrice, mai precis, despre eliberarea de pașapoarte biometrice, undeva prin 2009, au apărut pretinși ortodocși care vorbeau numai despre anul 2012 și despre masonerie, când speța aflată în discuție era cu totul alta. Această prezență a unor indivizi, bărbați în marea majoritate, care au apărut, aparent din senin, atașându-se grupurilor de creștini ortodocși existenți în România, adoptând poziții radicale, dând dovadă de atitudini extreme de frondă în raport cu persoane care aparțineau altor culte sau de laici care susțineau pe fond aceleași lucruri, se constituie într-un exemplu eficient de infiltrare. Nemaivorbind despre adoptarea și proliferarea de către aceștia a unui spirit anarhic și beligerant care a vizat reprezentanții clasei politice în ansamblul său.

În viziunea acestora, politicienii ar fi trebuit extirpați în totalitate, iar România să se plaseze în afara NATO și a Uniunii Europene. Aceste persoane infiltrate puteau aparține de două structuri distincte, pe de o parte, din sfera rusă, ca pescuitori în ape tulburi, sau, din partea SRI-lui, pentru decredibilizarea acelui demers. Aceste aspecte mi-au fost aduse la cunoștință de călugări care au fost sesizați de către diverși credincioși despre apariția inedită a acestor „ortodocși neaoși“. Cine erau acele persoane și care era intenționalitatea lor, precum și efectul intervenției acestora, a putut fi constatat în eșecul declanșării referendumului contra actelor care stochează date biometrice. S-au strâns atunci circa un milion de voturi pentru a se realiza un referendum național pe această temă. Acea inițiativă privind referendumul a fost realizată la îndemnul părintelui Iustin Pârvu din cadrul Mănăstirii „Petru Vodă“, care s-a pronunțat împotriva acceptării actelor care să conțină date biometrice.

Un rol decisiv, conform unui cleric, în deturnarea și ineficientizarea acelui demers l-au avut doi jurnaliști băsescieni, ambii, se pare, ofițeri SRI sub acoperire, care, prin influența avută la părintele Iustin Pârvu, influență exercitată prin intermediul unui fiu duhovnicesc al acestuia, care era călugăr la respectiva mănăstire, și-au dovedit eficiența informativă și au deservit entitățile și interesele structurilor de care aparțineau. Acea ingerință a celor doi jurnaliști, coroborată cu celelalte acțiuni derulate, a condus practic la anularea totală a acelui demers. Unul dintre cei doi jurnaliști a susținut în fața părintelui Iustin Pârvu că, prin așa-zisa influență pe care ar fi avut-o la Traian Băsescu, în baza voturilor strânse, va putea declanșa referendumul care desigur că nu a mai avut loc.
Acele voturi s-ar fi putut fi constitui, juridic vorbind, în premisele adoptării unui legi care ar fi reglementat posibilitatea ca acele acte să nu poată fi primite de cei care, conform drepturilor omului, le refuză în baza dreptului la liberă conștiință. Există o reglementare în acest sens, stipulată în legislația care vizează drepturile omului și care permite, spre exemplu, celor ce nu vor să-și exercite stagiul militar, unde acesta este obligatoriu, să găsească alte mijloace de compensare, fără a fi constrânși să intre în cadrul armatei. Evident că în jurul părintelui Iustin Pârvu colcăiau ofițeri sub acoperire și informatori ai SRI-ului, precum și alții, clerici și mireni deopotrivă, care le făceau jocurile mai mult sau mai puțin conștient.

Datorită trecutului legionar al părintelui Iustin Pârvu și a unei atitudini cu accente antisemite a acestuia, se pare că au existat inclusiv agenți Mossad care supravegheau mișcările din cadrul Mănăstirii „Petru Vodă“. S-a urmărit ulterior, într-un mod pervers, declanșarea unui conflict între părintele Iustin Pârvu și părintele Arsenie Papacioc pe tema acestor pașapoarte, conflict care a contribuit la denaturarea intenționată prin intermediul presei a mesajelor pe care cei doi călugări le-au adresat credincioșilor. În cele din urmă, această dispută a fost aplanată. Părintele Iustin Pârvu a afirmat, de altfel, că orice manifestare de masă poate fi deturnată și infiltrată.

De aceea, acesta a spus ulterior că ar fi fost, poate, mai eficient să fi fost realizată o inițiere individuală în rugăciunea inimii, pe care fiecare să o practice individual, fără interferențe sociale. Părintele Iustin Pârvu a fost extrem de lucid și conștient faţă de jocurile de culise în care erau implicați inclusiv cei aflați în preajma sa.

Cum e la alții

Simultan, în perioada discuțiilor despre actele biometrice au fost invitate în emisiuni tot feluri de actrițe care s-au retras la mănăstiri și care își dădeau părerea despre implicațiile religioase pe care le presupuneau acest gen de acte. Evident, prestațiile mediatice ale acestora frizau de cele mai multe ori absurdul, dovedindu-se absolut penibile. Aceste pseudo-dezbateri ocupau un spațiu mediatic care ar fi trebuit alocat doar specialiștilor în domeniu și în care s-ar fi discutat exclusiv despre vulnerabilitățile de securitate pe care le implica adoptarea acelor soluții de stocare a datelor cu caracter personal.

Prin comparație, în Marea Britanie, spre exemplu, a avut loc un astfel de dialog între presă, specialiști și guvernanți. The Observer a găzduit o conversație cu întrebări și răspunsuri între jurnalistul Henry Porter și prim-ministrul de atunci al Marii Britanii, John Major, pe tema necesității supravegherii în masă în spațiul public și privat.

Astfel, în urma discuțiilor din mass-media s-a renunțat atunci la cărțile de identitate care stochează date biometrice, în principal din cauza unei slabe securități constatate în cazul pașapoartelor biometrice care fuseseră deja adoptate în Marea Britanie la acea dată, a costurilor mari de implementare pe care le presupunea adoptarea acelei tehnologii în cazul cărților de identitate, precum și a lezării dreptului la intimitate a fiecărui individ. Nu s-a utilizat în acel dialog nici un argument din sfera religioasă, ci s-au folosit doar date și argumente de factură exclusiv tehnică și din sfera drepturilor omului. Filmul „Suspect Nation“, regizat de către Neil Ferguson și avându-l ca protagonist pe ziaristul Henry Porter, poate fi ilustrativ în acest sens. Documentarul menționat anterior s-a constituit, de altfel, într-o veritabilă mostră de jurnalism de excelență. Henry Porter a fost principalul susținător al campaniei anti-cip din Marea Britanie. Acel film s-a dovedit impecabil sub aspectul argumentației și logicii faptelor prezentate.

Serviciile

SRI-ul, sau mai degrabă SIE, ar avea un rol în identificarea și monitorizarea persoanelor și instituțiilor care difuzează informații ce ar putea să se constituie într-o amenințare reală la adresa siguranței naționale care ar putea să provină atât din spațiul ex-sovietic, cât și din sfera soroșistă (având structura politică a USR-ului în plin plan). Toate aceste acțiuni pot fi exercitate fără însă a le transforma într-un pretext pentru supravegherea în masă care se practică în momentul de față în România și fără a interveni în jocul politic intern, găsind pretutindeni inamici rusofoni imaginari. Ar fi de dorit ca demersurile care presupun siguranța națională să nu vizeze acțiuni care să justifice perversele jocuri de prim-plan și de culise pe care le practică în prezent cele două instituții care gestionează sub aspect informativ securitatea internă și externă a României. SRI, respectiv SIE, ar trebui să se abțină de la ingerințele pe care le exercită acum în sfera politicului, justiției și a mediului de afaceri.

Aliații

Printre puținele aspecte benefice pe care le putem decela în acest moment în țara noastră este faptul că nu jucăm la două capete, așa cum de multe ori am făcut-o în decursul istoriei, ceea ce, trebuie să recunoaștem, se constituie într‑un aspect pozitiv relativ la politica externă românească. Că ne curbăm excesiv pe post de moluște nevertebrate în fața Marelui Licurici și a instituțiilor gen CIA care dictează politicile în România este regretabil, dar se pare că efectiv nu avem alternativă din cauza lipsei de cadre active, posesoare de demnitate și caracter. Aceeași obediență manifestă este dovedită de către cei care ne guvernează și în raport cu Bruxelles-ul și cu instituțiile europene. Nu putem acum decât să sperăm că investițiile americane, care, de ce să mințim, se simt potențial, cel puțin la nivel declarativ, din ce în ce mai prezente în spațiul românesc, vor constitui un stimul economic consistent pentru mediul de afaceri autohton și simultan o garanție suplimentară de securitate, dacă ținem seama de necesitatea apărării capitalului american existent pe teritoriul țării noastre. Deziderat devenit manifest doar dacă anumite firme americane din domeniul fabricării armamentului și nu numai, care ar dori să‑și deschidă facilități de producție în România, își vor concretiza intențiile.

Manipularea vaccinurilor

Al doilea caz în care prezența organizațiilor de factură ortodoxă și-a făcut simțită prezența este cel al introducerii vaccinurilor obligatorii pentru copii, lege care se află în discuția Parlamentului. Evident, și aici ar fi trebuit să existe o discuție la care să ia parte exclusiv specialiști, așa cum s-a petrecut în Japonia, unde s-a renunțat la anumite vaccinuri care au fost considerate periculoase pentru sănătate tocmai din cauza cazurilor de îmbolnăvire detectate în urma unor campanii de vaccinare. Totul s-a desfășurat logic și rațional, pe baza unor argumente clare și precise. Faptul că permanent se recurge într-un mod total nejustificat la argumente din sfera teologică, acolo unde nu este cazul, este cel mai sigur mod de manipulare la care se apelează pentru a arunca aceste probleme, de altfel, extrem de grave, în derizoriu.

Ortodoxia, așa cum se prezintă acum, este infiltrată la greu și constituie doar un cal troian utilizat de către servicii și de către cei care le folosesc cu cinism pentru a împiedica orice dialog care ar putea să ajungă într-o formă comprehensibilă la mase în probleme de interes major.

Astfel, din start se afirmă: iarăși extremiștii și fundamentaliștii aceia, cu argumentele lor de Ev Mediu, vor să-și impună într-un mod samavolnic opțiunile religioase asupra restului populației. Acestă strategie a fost, este și va fi pusă în practică oricând va fi necesar în cazul în care se vor aborda subiecte sensibile cum au fost cele ce vizează actele biometrice și campaniile de vaccinare. Soluția care ar trebui adoptată și la care nu se va recurge este laicizarea totală a abordării acestor probleme. De ce nu se dorește acest lucru? Simplu. Pentru că astfel ar ieși la suprafață intenționalități și adevăruri deranjante, care nu ar mai fi îmbrăcate într-o haină teologică ce unora le apare ca fiind desuetă, inadecvată și irelevantă sub aspectul argumentării și nu numai. Adevărul nud devine extrem de deranjant și poate să fie penetrant pentru conștiințele românilor dacă este promovat într-o formă adecvată. Dacă se renunță la acea vulnerabilitate pe care o constituie argumentația teologică și se apelează doar la argumente științifice irefutabile, s-ar complica prea mult lucrurile pentru cei ce vor să impună României și românilor soluții prestabilite. Ceea ce ar fi, să recunoaștem, extrem de bine pentru condiția noastră de indivizi trăitori pe aceste meleaguri.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Radu Hadarca 21 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.