Conform propagandei oficiale, în România socialistă din vremea ,,Epocii de Aur”, nu exista corupție. Nostalgicii după acele vremuri vor fi, poate, dezamăgiți să afle că, totuși, da, pe vremea regimului comunist exista corupție. Și, contrar unei păreri aproape generalizate, Nicolae Ceaușescu cunoștea foarte bine această situație. Adunați, de obicei, prin birturile de mahala, unde berea ieftină pare că nu se termină niciodată, nostalgicii „Epocii de Aur“ încep, cam de la a treia halbă, să-și dea cu părerea despre starea de azi a patriei. Și, bineînțeles, să plângă de mila țărișoarei care a ajuns acum într-un hal fără de hal: „Dom-ne, democrația asta de acum a reușit un singur lucru: a înmulțit hoții, bandiții și mafioții. Acum se fură cum nu s-a mai furat niciodată. Păi se pomenea așa ceva pe timpul lui Nea Nicu? Că, pe vremea comuniștilor, nu mișca unul în front. Nu erau atâția hoți, nu existau atâția mafioți“. S-o credeți voi, domnilor nostalgici! Oricât de ciudat vi s-ar părea, hoția a existat chiar și pe vremea „Epocii de Aur“. Mai mult decât atât, „mafioții“ din vremea lui Nea Nicu erau la fel de hrăpăreți precum cei din ziua de azi. Și nu rare au fost cazurile în care infractorii din România socialistă au „lucrat“ coordonat, exact după regulile care definesc grupurile de „crimă organizată“.
Minciuna propagandei
Existența unor cazuri majore de corupție era considerată atât de gravă încât, pur și simplu, acestea nu erau recunoscute. Și, cu atât mai puțin, acceptate oficial, mai ales în acea perioadă în care televiziunea, radioul și presa de partid repetau pe toate vocile că „Omul nou“ trăiește doar pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Iar în rarele cazuri în care opinia publică afla totuși, câte ceva, cazul era atent „ambalat“ propagandistic, în așa fel încât, comiterea unor infracțiuni ni se explica prin nivelul scăzut al conștiinței comuniste al celor care încălcau legea. Dar asta nu însemna că liderii comuniști se îmbătau, și ei, cu apă rece și chiar credeau ceea ce se livra prin aparatul de propagandă. În nici un caz: autoritățile de la cel mai înalt nivel, inclusiv Ceaușescu, știau adevărul. Un adevăr care descria o lume dură, populată cu grupuri de infractori, o ,,caracatiță mafiotă”, întinsă atât pe orizontală cât și pe verticală, până la nivelul unor „tovarăși cu importante funcții de conducere“. Dar noi, oamenii de pe stradă, de ce n-am avut habar despre această situație? Simplu: pentru că nu trebuia să aflăm că, departe de a fi perfect, socialismul producea extrem de multe rebuturi. Acesta este motivul pentru care „fața întunecată“ a Epocii de Aur a fost descrisă doar în anumite documente secrete, la care aveau acces numai tovarășii de la vârful ierarhiei de partid. Ținute departe de ochii opiniei publice, documentele destinate marilor șefi ai PCR nu mai aveau tonul triumfalist al propagandei oficiale. Ba mai mult, în ele se recunoștea faptul că „Epoca de Aur“ lucrurile nu mergeau chiar ca pe roate. Sau, ca să fim mai preciși, mergeau, de fapt, „ca dracu“.
Infoaramții ,,la secret”
Până în 1989, în primăvara fiecărui an, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Procuratura RSR intrau în febra raportărilor. Era perioada în care, după încheierea controalelor din teritoriu, șefii instituțiilor de forță ale statului își prezentau raportul în fața organelor superioare de partid. În final, Comitetul Central al PCR centraliza toate acele rezultate într-un document intern, clasificat în categoria „Secret“, act care nu ajungea însă niciodată la public. La fel a fost și în 1989, când „Secția pentru problemele militare și justiție“ din CC al PCR a întocmit obișnuitul „Raport“. De fapt, titlul întreg al acestui document de uz intern, era „Raport privind concluziile controlului efectuat în semestrul II al anului 1988, în legătură cu activitatea organelor Ministerului de Interne, Procuraturii și Justiției, precum și a celorlalte organe de stat pentru apărarea avuției naționale, prevenirea și combaterea oricăror forme de risipă, lipsă de grijă gospodărească, neglijență, abuz în serviciu, sustrageri de orice fel care aduc pagube proprietății de stat și cooperatiste“. Era un document sinteză care începea cu inevitabila tămâiere a ,,Mărețului Cârmaci”: „Pornind de la cerința exprimată constant de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ale cărei coordonate fundamentale au fost reafirmate, în mod strălucit, în magistrala Expunere la Ședința comună a Plenarei CC al PCR din noiembrie 1988, organele MI, Procuraturii și Justiției, au acționat cu fermitate pentru traducerea în viață a acestor orientări și indicații“. De fapt, atenția instituțiilor de forță era centrată pe „apărarea cu fermitate a valorilor societății noastre socialiste“.
Domeniu în care „organele Ministerului de Interne, Procuraturii și Justiției au acționat ferm pentru traducerea în viață a acestor indicații, aplicarea hotărârilor de partid și a legilor țării, apărării proprietății socialiste, a întăririi spiritului de dreptate, și promovare a legalității socialiste“. Bineînțeles că toate acestea erau doar „floricelele“ propagandistice specifice acelor vremuri. Iar realitatea, ambalată frumos în limbaj propagandistic, era departe de imaginea idilică a Epocii de Aur. Greu de admis, dar adevărul este că, și pe atunci, se fura ca-n codru. Fapt recunoscut, indirect, și de Raportul din 1989: „În condițiile dezvoltării fără precedent a țării noastre pe plan economico-social, a creșterii puternice a conștiinței socialiste a cetățenilor, a scăzut numărul faptelor penale și al persoanelor care au săvârșit infracțiuni în dauna proprietății socialiste“. Poate că or fi scăzut, dar nu de tot: „În 1987, au fost condamnate definitiv, pentru infracțiuni în dauna avutului obștesc, 39.134 de persoane, ceea ce reprezintă o scădere cu șapte la sută față de anul precedent“. Câte or fi fost în dauna avutului privat? Asta nu interesa pe nimeni, pentru că, în acea vreme, proprietatea privată dispăruse de mult. Dar asta nu înseamnă că lucrurile erau ok: „Analizând activitatea de apărare a proprietății socialiste, în spiritul exigențelor formulate de secretarul general al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, raportăm că în acest domeniu, cu toate rezultatele pozitive, s-au manifestat și unele lipsuri și neajunsuri“. Adică, degeaba ne-a tras de urechi „Tovarășul“, că noi tot n-am fost în stare să ajungem la înălțimea amețitoare a vorbelor sale.
Mafioții „Epocii de aur“
Departe de a se opri doar la un nivel strict teoretic, „Raportul“ CC al PCR din primăvara anului 1989 enumeră câteva dintre cele mai grave afaceri de corupție descoperite de autoritățile vremii. „Constantin Todoruță, gestionarul unui depozit de piei și lână din jud. Timiș, profitând de faptul că nu mai fusese verificat la gestiune mai mulți ani la rând a delapidat o mare sumă de bani. În urma unor percheziții, la domiciliul lui, s-au găsit 4,5 milioane de lei și peste un kilogram de bijuterii din aur, aparatură electronică, dar și 100 de piei și blănuri“. Fapta este ușor de înțeles pentru o perioadă în care expresia supremă a luxului proletar era haina de piele ori cojocul croit din blană de oaie. Iar pentru acele vremuri, cele 4,5 milioane de lei delapidați chiar că erau o sumă cu adevărat imensă. Pe atunci, cel puțin teoretic, pentru delapidări mai mari de un milion de lei, legile vremii prevedeau pedeapsa capitală. Pedeapsă care, în ultimii ani ai regimului comunist, era comutată, de obicei, în ani grei de pușcărie. „Raportul“ din 1989 conține și un caz care demonstrează că, nici pe atunci, nu trebuia să ai prea multă școală ca să devii hoț „de mare succes“: „La Călărași, însăși (trăiască tovarășa gramatică socialistă!) Niculae Stratulat, paznic la o unitate industrială, a sustras bunuri în valoare de 698.000 lei“. Așadar, un simplu portar a reușit „să ciordească“ aproximativ echivalentul a zece „Dacii“. Tot pe atunci, circula o vorbă de duh care spunea că: „S-a votat Decretul 402: fură șefii… hop și noi!“. De fapt, chiar așa și era, căci hoții n-ar fi avut cum să fure singuri, de capul lor. Bineînțeles că, de foarte multe ori, ei furau cu știința și „binecuvântarea“ unor mari șefi ori a unor șefuleți mai mărunți. Situație descrisă și de „Raportul“ ajuns pe masa celor din CC al PCR: „Prin coruperea unor cadre de conducere, un grup de infractori de la Cooperativa meșteșugărească «Unirea» din Tg. Neamț a delapidat suma de 2,5 milioane de lei“. Bineînțeles că acesta n-a fost un caz singular. La celălalt capăt al țării, la Baia Mare, „Andraș Gherasim, șef de echipă la Întreprinderea de prestări servicii industriale, prin mituirea și complicitatea factorilor de răspundere, a cauzat o pagubă de șase milioane de lei“. Au existat însă și cazuri în care, prea puțin dispuși să mai împartă „prada“ cu cineva, șefii înșiși au fost cei care au băgat mâna adânc în ,,avuția întregului popor”. Fapt reflectat clar și în ,,Raportul secret” ajuns la CC al PCR: „Au fost și situații în care inițiatorii și organizatorii unor fraude importante s-au dovedit a fi însăși (mda… exact așa suna limba română vorbită și scrisă de ,,tovărășiile” lor) conducătorii anumitor unități economice, persoane chemate ele însele să apere cu toată fermitatea proprietatea socialistă“. Iar drept exemplu era menționat cazul unui cadru cu înaltă muncă de răspundere: „Directorul Fabricii de produse lactate Fundeni, după ce a comis două fraude de două milioane de lei, a fost numit director al Fabricii de produse lactate Vitan, unde, în scurt timp, a comis încă o fraudă de un milion de lei“. Iar dacă directorul unei întreprinderi de prelucrere a laptelui furase, probabil cu acte în regulă, lapte, brânză ori cașcaval – care pe atunci deveniseră un soi de valută forte, care ajungea din ce în ce mai rar pe mesele românilor, nici pâinea nu era de lepădat: „La unitatea de panificație Jimbolia s-au sustras 481.925 kilograme de făină, în valoare de 2.175.000 lei“.
Acum foarte puțină lume își mai amintește că, prin 1987-1988, locuitorii Capitalei au fost uimiți să afle că într-o vreme în care carnea devenise deosebit de rară, și era livrată pe bază de cartelă, undeva prin cartierul Drumul Taberei, la restaurantele Favorit și Orizont, fusese descoperită o întreagă rețea de angajați care ar fi sustras peste trei tone de carne și produse din carne. A fost un scandal imens, popularizat prin presa centrală de partid, inclusiv în Scânteia, care a încercat să justifice lipsa cărnii de pe piață exact prin furturile aruncate în cârca gestionarilor de acolo. S-a făcut un mare tam-tam, a urmat un proces la finalul căruia s-au pronunțat și câteva condamnări cu pedeapsa capitală. Capul „rețelei“ a fost considerat Gheorghe Vasile, un nume banal care acum nu mai spune mare lucru. Apoi, la scurt timp după prima sentință, pedeapsa cu moartea pronunțată pe numele acestuia a fost comutată în 13 ani de pușcărie. Ulterior, după 1990, omul a fost pus în libertate și, pentru câțiva ani buni a dispărut în străinătate. S-a întors abia după ce vechiul său dosar penal i-a fost închis prin S.U.P. (scoatere de sub urmărire penală). Apoi, în următorii ani, omul a revenit în afaceri. Dar tot el și-a făcut o spectaculoasă intrare și în lumea mondenă a Capitalei. Poate că unii bucureșteni își mai amintesc și acum de el: acel Gheorghe Vasile, condamnat la moarte de regimul Ceaușescu este unul și același cu cel alintat Gigi „Kent“. Una dintre cele mai grave dar și neașteptate realități mascate discret în „Raportul“ CC al PCR este creionată în doar câteva fraze scrise în „limba de lemn“ specifică epocii: „Au fost comise numeroase fraude de grupuri de infractori care au acționat în perioade îndelungate de timp, profitând de deficiențele existente în unitățile socialiste, în legătură cu evidența, depozitarea și paza bunurilor, ne-asigurarea riguroasă a ordinii și disciplinei, atitudinea lipsită de răspundere a unor cadre. Un mare număr dintre aceste infracțiuni economice comise în mod organizat au fost favorizate prin coruperea unor persoane cu atribuții de control sau funcții de conducere, ori săvârșite cu complicitatea acestora“. Descrisă cu astfel de vorbe meșteșugit propagandistice, această afirmație descrie fidel o situație de care noi, oamenii obișnuiți, habar n-am avut: fără să-i spună pe nume în mod explicit, aceasta este descrierea exactă a fenomenului de crimă organizată, exact așa cum este ea definită în toată lumea. Și mai demonstrează încă ceva: jaful național declanșat după 1990, nu a fost o invenție post-revoluționară, ci doar o continuare, mult mai bine organizată, a jafului generalizat de pe vremea „Epocii de Aur“.
In Romania, INDIFERENT de regimul politic, NU este posibil sa nu existe coruptie, pentru ca romanii NU stiu trai fara coruptie. Prima lor grija este „cat sa-i dau lu ala?” si „da ce-mi dai ca sa …?”. NIMIC nu exista in mintea lor, mai presus decat datul si luatul. Plus, strigatul de lozinci.
Ai auzit vreodata de paradoxul mincinosului? Tu esti cumva tatar? Tatarii sunt cumva cinstiti? Sau evreii? Sau francezii? Sau americanii? Sau japonezii? In toate tarile exista corupti si corupatori, antiromanule! Du-te in orice tara din lume si vei gasi la aeroport soferi de taxi care te va fura fara nicio remuscare! Du-te in cartierele rau famate din orice capitala din Europa si vei fi multumit daca ai scapat cu viata! Ce diferenta este intre un medic roman care iti cere spaga si un medic din Occident care iti baga in fata un tarif de zeci de mii de euro pentru o banala operatie de apendicita? Ce diferenta este intre un functionar roman de la o primarie oarecare care ia mita si omologul sau din Vest care iti cere sa platesti taxe si impozite uriase?
Cred ca esti „singurul” se autodenunta ca face lucruri ciudate pentru care incearca sa mituiasca. Eu nu dau si nu-mi castig existenta ”primind” in plus la salariu. Onoarea este mai importanta decat cea ce bunica mea spunea:”bani au multi, dar onoare ba”. Tot ea spunea ca:daca ai prestanta si gust tot bine arati precum regina cand a aprut in public intr-o rochie din stamba. Nu ai dreptul sa judeci un popor de 19 milioane dupa chipul tau, mai ales ca roman poate fi un termen generic de la cetatean roman, fiind din vreo 18 etnii pe care tu iti permiti sa le infierezi alaturi de tine. Poarta-ti pacatele singur pana la a patra generatie cum scrie in Biblie, tu le-ai facut tu sa le tragi.
Asa este, pentru ca securitatea de sorginte straina poporului a folosit atunci coruptia in special de a racola falsi desidenti, mai ales informartori si colaboratori, cu scopul de ai folosi la momentul oportun.
Totusi au fost si lucruri bune, Legea 18 de aducere in fata justitiei a celor care nu puteau justifica averea, si nu au fost putini acestea, majoritatea alogeni sau legea Regimului special a Documentelor cu implicatie financiara, care putea urmari usor pe hoti ca sa-i prinda si care imediat dupa executia KAGB a „impuuscatului” a fost desfintata de Petre Roman, cel care se grabea atunci in direct la TV sa-l faca legionar si pe Eminescu, pentru ca a fost roman verde.
Putem aminti ca ex. ca Reactorul nr.1 a fost construit de romani, urminnd a fi nr.2,3 si 4, dar au venit noi „eliberatori” din tata in fiu, pentru ca sa faca ce, coruptie oare???
O zi buna
Con
Economia a fost pusa pe butuci de BNR cu stopare creditarii, si de devalorizarea monedei nationale care acum sfideaza tara de a da un raport de ce face.Centralele industrial au fost desfintate pentru a stopa proiecte nationale, si ca sa fiu in aceiasi tema mai spun ca ex. ca erau palnuri de a mai fi construite cel putin 2 Centrale Nucleare, ca sa nu mai spunem ca industria nucleara sub patronajului Ministerului de Interne era o realitate. Au curajul ei sa spuna de ce nu mai este, ce sa mai spunem de aur, lemne, petrol, gaze si alte bogatii ale tarii, raminind cu intrebarea pentru cine lucreaza si de ce si ei nu trebuie sa dea un raport natiunii. Alte lucruri s-au vindut pur si simplu, cum ar fi iaht regal, vapoare, etc… multe pe 1 leu, vezi doamne nu are tara nevoie de ele.
Fabrici, uzine, complexe Agricole, s-au distrus mai rau ca la bombardament in toata tara, aparind noi „baroni” care si ei nu dau socotela, dar si pe anumite locuri „mari realizari” ca malluri care vind lucrui straine. De platit platesc prostii de noi
E mult de povestit dar trebuie cel putin sa stim ce am facut noi pina acum, si mai ales ce va trebui sa fie de acum incolo, pentru ca totul depinde de noi ca, macar sa salvam viitorul copiilor nostri care cred ca vor face dreptate cind se vor intoarce acasa, si spre disperarea dusmanilor, natiunea va renaste
O zi buna
Con
Prin anii 1996-1997,in timp ce făceam un curs în cadrul ASE București,ere in mare vervă trimiterea a cât mai mulți doctoranzi in Franța, pentru diverse specializări.Atunci a fost pus în aplicare planul vânzărilor pe un leu.
Nu era nici-un jaf generalizat si crima organizata.
Majoritatea infractorilor erau gestionarii, soferii, lucratorii din comert,muncitorii care sustrageau din intreprinderi, capistii care furau de pe camp,ultimele 2 categorii ,ca s atraiasca ,”marfa”procurorilor dedicati.Erau si cazuri cu prejudicii imense pt.acea vreme, da tinute secret etc.Insa securitatea isi facue si operase bine „papica”ei aveau prin spate tot ce-si doreau, frigiderele pline,in timp c ela cozi oamenii s ezbateau sa apuce un unt, carene etc.Cand erau nemultumiti apareau gorilele si-i saltau.In timp ce populatia suporta platirea datoriei , securitatea complota cu disidentii si iata la ce s-a ajuns:s-a dus pe rapa toata averea publica si tot ce a muncit poporul roman, jefuit pana la blana de adevarata crima organizata extinsa de Securitate,Politie si toate „institutiile de forta”care privesc, fura si sunt complice la jaful public,la distrugerea fiintei nationale si a viitorului generatiilor vaduvite si spoliate de ce li se cuvenea!Unde sunt toate ?Nu a fost „crima organizata”,acum este ,jaful national,total a fost infiintat da, dupa 89, de „meseriasii lumii noi”: preluati,unii si de sub nasul lui Ceausescu cel naiv,in frunte cu evreul-tigan -„revolutionar”Iliescu .AU asteptat la cotitura pt. a introna restauratia a tot ce a fost rau inainte -intern si extern in ura lor impotriva autohtonizarii Romaniei.O duci bine, Vasile Cercel scriitor securist pe la cotidianul si nu numai.
Domnule Surcel, ce diferenta este intre „crima organizata din perioada comunista priun infometare si frig”, fata de „crima organizata prin otravirea cu buna stiinta a aceluiasi popor” astazi, guvernantii si-au vitat salarii de zeci de mi de lei pe luna pentru a trai in lux si sanatos, in timp ce imensa majoritate a popòrului roman traieste cu cateva sute de lei pe luna, mananca scursuri alimentare, transformate din resturi cu produse chimice toxice in alimente. Si nu numai, asta a provocat si „un adevarat exod” al populatiei tinere a Romaniei spre alte tari. Ce diferenta este inhtre „crima organizata comunista si … cea de astazi practicata de politicienii corupti ???.
Astazi presa are acelaşi rol ca cel din epoca de aur adică denaturarea adevărului şi ascunderea lui, oamenii totuşi au devenit atât de needucați încât nu pot distinge adevărul de minciună sau fake news, în ciuda faptului că toți umblu cu un smart device în mână şi călătoresc virtual prin toate cotloanele net-ului şi share-uiesc titluri de ştiri pe care nici nu le deschid ca să le citească din cauza faptului că sunt analfabeți funcționali şi cititul le provoacă migrene. Oamenii noii securități au distrus educația şi implicit poporul prin politicienii aserviți şi partidele post decembriste. Episteomologic vorbind suntem terminați şi privesc cu compătimire rude care înjură psd-ul sau pnl, usr, pe Băsescu samd., crezând că alternativa este mai bună.
Da au fost corupti si in „EPOCA DE AUR”,dar coruptia era la mici dimensiuni.Cine indraznea sa „bage mana mai adanc dupa cascaval” si era prins,era tras la raspundere.Actiona Legea 18 care avea si prevederi bune.Acum s-a distrus totul.S-au imbogatit intr-un an cati altii in doua-trei generatii.Atunci se fura cu masura si daca erai prins plateai cu serviciul,cu confiscarea averii si cu puscaria.Va dau un exemplu:un prim-secretar si un presedinte al consilului judetean dintr-un anume judet,si-au facut „case de vacanta”,intr-o statiune.Cand s-a aflat au fost trecute in circuitul turistic,iar dupa LOVITURA DE STAT au fost recuperate.
Niste simple gainari fata de marea hotie postdecembrista. Titlul articolului ne arata ca ar fi vorba despre coruptie, iar in text ne vorveste despre furturi. Manipulare pe fata. Si inca ceva, peatunci daca erai prins ca furai, erai trimis urgent in judecata si daca furtul era comis din averea obsteasca, cu se numea furtul din averea publica pedepsele erau aplivate cu majorari, pe langa judecarea ” la urgenta”. Iar daca mai punem la socoteala valoarea furturilor din aceea vreme, cateva sute, sau mii de lei, rareori milioane, in comparatie cu milioanele, zecilor, sutelor de milioane si chiar miliarde, de multe ori de euro si nu numai de lei, ne arata dimensiunea fenomenului in comparatie cu cea de acum. Si mai trebuie spus ceva. daca erai prins cu mâța-n sac, si furtul depasea milionul, erai pasibil sa fi pedepsit cu executia. Si acest lucru chiar s-a intamplat. Asa ca nostalgicii au ce sa regrete, era mai multa cinste si ordine atunci decat acum.
@Ghia. „… peatunci DACA erai prins ca furai, erai trimis urgent in judecata”. DACA erau prinsi ! Tot intr-un raport al Procuraturii Generale din 1984 era mentionat ca datorita precaritatii mijloacelor tehnice din dotarea institutiei nu se pot instrumentaliza decat 10-15% din cazurile ajunse la cercetarea penala, asa ca voi comunistilor ciocu mai mic !
Dle Surcel, ați cam dat cu bățu-n baltă. Comentariile de mai sus sunt foarte corecte. Credeam că auzim de de vreun tovarăș cu minusuri la educația și morala comunistă fugit în ,,lumea liberă,, cu fabrica de diamante artificiale sub braț înșelând vigilența tot comunistă. Nici gând să spun că cele relatate de dvs nu ar fi fost adevărate, dar, monșer, să respectăm proporțiile! Comparativ cu ce s-a întâmplat după 89, ,,corupția organizată,, de atunci pare făcută de niște găinari mai mici sau mai mari. Să vede că dvs nu ați avut note bune la învățământul politic marxist -leninist. Nu cumva vreți să mai atenuați din gravitatea jafului generalizat petrecut în țară după Contrarevoluția din 89 și să condamnați/luați peste picior pe ,,nostalgici,,? Or, e o realitate că după 89 s-a dat drumul oficial la hoția criminală în stil mare care primejduiește în timp însăși existența națională. Pe scurt, s-a dat drumul la capitalism, tovarășu Surcel, la goana după proprietate și profit cu orice preț, egal călcarea pe cadavre. Așa zisa privatizare a fost cea mai mare crimă în paguba națiunii române! DA, sunt foarte nostalgic după toate marile obiective industriale, economice, culturale, pe care le-a făcut poporul român cu mari sacrificii, prin care creativitatea și implicit demnitatea românului conta în lume. Acum au ajuns fie în mâinile unor bandiți de ,,investitori strategici,, de afară în cârdășie cu mari ticăloși din țară sau au fost pur si simplu distruse pentru a elimina concurența, că așa e în capitalism! Da, în esență, țara a fost vândută străinilor iar statutul nostru de colonie în UE nu se va schimba, pentru că ăsteia îi pute statul național suveran și independent!
2. Rogu-vă, dle Surcel, ia puneți-vă mintea la contribuție și creionați o nouă cale de dezvoltare a României în Europa, bineînțeles,că nu ne putem duce cu țara în spinare pe alt continent, asta dacă vă lasă corectitudinea politică. Ca să vă insuflu ceva curaj îl citez pe actualul papă: Capitalismul ucide, cultura bogăției e cultura crimei! Ce-mi ziceți de un socialism democratic în care să existe și proprietate și inițiativă private, evident,cu măsură, adică privatul care poate deveni ușor ticălos, să nu poată șantaja, cu forța lui economică și goana după profit, statul național și să nu facă locuri de muncă doar când vrea mușchii lui, ci pentru ca fiecare om să aibă unde munci, să poată trăi decent și în demnitate și să nu ajungă să se arunce de la etaj sau în fața metroului sau a trenului, cum prea adesea se întâmplă, pentru că au familii și nu au cum să le întrețină fără loc de muncă. Ce ziceți, asta e democrație, ăsta e umanismul capitalist? De fapt, națiunea ar trebui să fie unicul proprietar de drept, individul doar unul limitat în timp. Pentru că doar națiunea este veșnică, individul e trecător! Națiunea n-a câștigat nimic de pe urma unei canalii ca Videanu sau cum a fost Patriciu! Stat în care să conteze exclusiv munca creativă, în ce privește poziția în societate, și o deplină dreptate socială! Ce ziceți, nu sună bine?
Exista coruptie , ba era chiar generalizata. Multi avansau in categoriile profesionale cu cartusul de tigari, ori o bucata de branza, cu un miel, curcan, gaina, oua, malai, damigeana de vin, masa la restaurant etc. La fel treceau unii examenele, sau obtineau locuinta, ori butelia pentru gatit. Marfa mai buna se dadea pe ascuns, pana si cartile mai cautate se dadeau pe sub mana.
@oarecare.”Multi avansau in…”. La enumerare ati uitat esentialul, trebuia sa incepeti cu primirea in partid(pcr)! Vedeti cum va deconspirati singuri !
Ați trăit dvs.insiva, acele vremuri d-le Surcel?! Nu cred.Altfel ați fi fost mai nuanțat și ați fi putut face diferența între 5-6 cazuri anuale de furturi mai mari (cele de peste 100 000 de lei) și sutele de milioane de euro din zilele noastre. Și, nota nene, da,la nivelul conducerii statului se discutau aceste cazuri pentru a se lua masuri organizatorico-administrative care sa le prevină pe viitor. Ați auzit de asemenea preocupări la guvernanții post-decembristi, că eu nu am auzit. Cazurile de furturi din averea privată erau analizate la nivelul MI și Procuraturii. După cum, probabil, ați constatat, aceste fapte se petreceau cu predilecție în formele de organizare cooperatista ( Cooperative meșteșugărești, Cooperative de consum, CENTROCOP, etc), unde era recunoscută și instituită forma de proprietate de grup, cooperatista. Ceva intre proprietatea socialistă și forma de proprietate actuala.
@GM. Ce bine ati dus-o in komunism si ceausism de le aparati atat ! Adevarata ura atunci era fata de cei descoperiti ca turnau la partid si la secu pt. ca datorita lipsurilor generalizate regimul te invita la furt si asta ca din munca cinstita si cu constiinta socialista nu se hranea si nu se imbraca nimeni.Doar cei favorizati de regim cu functii in pcr, secu si in nomenclatura comunista.
– E mai mult decat evident ca din ceausism coruptia a explodat in postcomunism tocmai pt. ca nomenclatura(mica,mare,mijlocie) comunista -pcr si secu si odraslele lor- avand cheile de la proprietatea socialista a instrainat-o in propriul sau folos, lasandu-i pe fraierii salariati industriali pe drumuri, cu cateva salarii compensatorii ca sa se care aiurea, daca mai doreau sa munceasca cinstit. Asta s-a numit privatizare ! Iar cei mai multi din cei care au dus-o rau in ceausism si nu aveau „nasi” si functii in partid,secu si in nomenclatura o duc rau si in postcomunism. A refuza dreptul la paine, la hrana,la bunuri de consum, la repausul duminical si la utilitatile de baza pentru populatie doar pt. visuri de finantare a altor tari in curs de dezvoltare cu mii de yesmeni si sicofanti langa tine, asta este genocid, mai tovarasi care va aparati ceausescul !