La Summitul NATO din 2016, România va suferi un eşec anunţat deja de evenimentele de dinainte de summit: iniţiativa noastră cu privire la o prezenţă navală NATO în Marea Neagră nu va fi pe agenda de lucru a întrunirii.
Partenerii noştri în jocul acestei iniţiative şi-au schimbat intenţiile în ultimele săptămâni: Turcia a căutat şi a găsit împăcarea cu Rusia, iar Bulgaria nici gând nu avea să supere Moscova.
NATO n-a patronat direct această iniţiativă tocmai fiindcă îi cunoştea riscurile.
Ne-a lăsat pe noi să umflăm un balon de încercare. Nici noi nu puteam fi atât de prost informaţi încât să mergem la Sofia să ne fie aruncată ciorba bulgărească între sprâncene. Ipoteza mea este că ne-au dus acolo ca să avem un pretext să le spunem oamenilor că de vină e SIE, pentru că nu a preîntâmpinat ciorbălăceala.
La ce ar fi bun acest pretext? Ar fi bun numai dacă ar putea folosi la eliminarea şefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, dar nu pentru că el ar dori să candideze la preşedinţie, în contra lui Iohannis, ci pentru că s-ar pune în contra proiectului Iohannis de integrare avansată a serviciilor secrete. MRU se opune (dacă se opune) unui principiu anti-neoliberal pe care Iohannis l-ar dori introdus în legea de integrare a serviciilor într-o unică Comunitate Naţională de Informaţii. Iohannis ar dori (sub inspiraţie SRI) să introducă controlul informativ al fenomenelor de subminare economică a ţării. MRU crede că aşa ceva ar dăuna principiului liberei concurenţe în forma sa lipsită de orice elemente de protecţionism economic.
Iohannis crede că va avea nevoie de unele elemente de protecţionism în noul proiect de ţară, de pildă în privinţa valorificării resurselor noastre minerale numai şi numai pe bază de capital autohton, provenit, eventualmente, de la o bancă românească de investiţii, instituţie ce ar trebui creată în cadrul acestui nou proiect de ţară. Cine are dreptate? După părerea mea, Iohannis.
Un proiect de ţară nu are cum cum să fie unul neoliberal. Prin natura sa, va fi o expresie raţională a naţionalismului economic. Care n-a murit, aşa cum ar fi dorit neoliberalii. După Brexit, iată, a renăscut.
Banii pentru o bancă românească de investiţii i-am putea obţine printr-o amnistie fiscală: ”Aduceţi în ţată, voi, corupţilor, banii scoşi în afară, care vor fi taxaţi cu 20%, iar restul va fi considerat legalmente albit”. Aşa a făcut Italia în anul de vârf al crizei financiare.
După1990, afost viceversa. Li s-a spus securiştilor şi nomenclaturiştilor: ”Lăsaţi în pace democraţia să se consolideze. Faceţi-vă de cap în domeniul afacerilor şi scoateţi din ţară banii voştri negri”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.