Crucificarea medicinei autohtone

Academicianul Virgil Răzeşu  nu vrea stins scandalul izbucnit după ce o femeie a murit la Spitalul Floreasca după ce ar fi luat foc pe masa de operație. După opinia exprimată în Lecția profesorului Beuran, dr. Virgil Răzeșu continuă:

„În articolul „Realități necosmetizate”, publicat în numărul trecut al revistei „Viața Medicală”, cu referire la drama petrecută la Spitalul ”Flo­reasca” din Capitală, afirmam, pe baza unei experiențe îndelungate și a ceea ce se întâmplă peste tot în lume, că „orice act medical, indiferent de amploare, conține în esența, în textura sa, un anume risc” și că acesta trebuie cât mai bine cunoscut de către profesioniști, învățat și însușit, tocmai pentru a-i reduce incidența și, implicit, urmările posibile.

Situațiile de acest gen ridică, la modul foarte serios, problema omului de rând, a po­pu­lației și a opiniei publice, într-un cuvânt a beneficiarilor de drept ai sistemelor de ocrotire a sănătății și de tratament al bolilor. Ei au dreptul să cunoască, să fie informați, cât mai corect și mai aproape de adevăr, despre realitatea cu care se pot confrunta, pentru a le spori gradul de încredere în specialiștii cărora li se adresează și a le reduce la maxi­mum posibil îndoielile și teama de acces la aceste sisteme.

Din păcate – nu este doar problema medicinei – societatea noastră a pierdut cu totul simțul măsurii, al căii de mijloc, al ca­pacității de a discerne între adevăr și minciună, între virtual și realitate. Sus­ținută și copios ali­mentată de către personaje dubioase, fără pre­gă­tire, educație elementară și simț civic, comunitatea de toate tipurile este supusă unui bombardament și presiuni continui, orientate către soluțiile limită, extreme, profund dăunătoare pentru toți. Denigrarea spe­cia­liș­tilor, condamnarea fără drept de apel a valorilor dovedite, negarea oricăror principii morale și etice sunt la ordinea zilei.

Nu e de mirare. Nu este decât reflectarea intoleranței, a violenței și lipsei de respect și prețuire pentru cei la care apelăm, a disprețului față de viață, în favoarea atâtor porniri primare, devenite un modus vivendi de fiecare zi, cu concursul unor instrumentiști de ocazie, extrem de vocali și porniți să maculeze în orice moment și pe oricine.

În loc să acționeze exact în punctele sau zonele cele mai sensibile ale unei asistențe medicale în permanență subfinanțată și trecută pe un plan secund, oficialitatea nu știe cum să facă să nege eforturile specialiștilor noștri, să le nesocotească realizările și impli­carea în progresul medical, nu vede în ei decât niște șpăgari de duzină și vânzători de iluzii, abandonați unor justițiari. Marea majoritate a politicienilor și îmbuibaților de ocazie ai zilei, rămân simpli spectatori în problematica medicinei autohtone, convinși că la nevoie au asigurat accesul la unităție medicale ultra performante din Austria sau Tur­cia. Noi mai putem aștepta.

Din nefericire, lucrurile nu stau chiar așa. Departe de mine apelul la capra vecinului, dar realitatea ne arată că situații nedorite, nefericite prin urmări, se petrec peste tot în lume. O asemenea nenorocire are în vedere o unei femeie tânără, compatrioată de-a noastră, decedată la câteva zile după o cezariană. Unde ? În Anglia, țară avansată, cu standarde medicale superioare, pe care o dăm adeseori de exemplu. Din nefericire, indi­ferent de argumente sau explicații, realitatea crudă nu mai poate fi corectată, iar dacă menționăm câteva din constatările celor implicați în ancheta decesului este tocmai pentru a sublinia însumarea unor circumstanțe care s-au însumat, greu de justificat: „mari ne­reguli în asistenţa spi­ta­licească”, „întârzieri în tratamentul chirurgical”, „situaţie de con­fuzie în timpul evenimentelor de criză”, „lipsă de management pentru a face faţă situaţiei”, „lipsă de coordonare şi de lucru în echipă”, ”refuzul hematologului de a oferi  produse de coagulare a sângelui”, „probleme grave în îngrijirile pe care doamna P. le-a primit la Spi­talul Basildon”, ”doctorii nu au folosit cantitatea de sânge necesară pentru a-i salva viaţa” etc., etc.

Nu este în intenția noastră de a turna caz peste foc sau, dimpotrivă, a îmbrăca în vor­be de catifea realitatea și a justifica ceea ce s-a întâmplat. La noi și la alții. Esența lucrurilor este aceeași.

Cu toate acestea, referindu-mă la noi, îmi exprim o nedumerire aproape dureroasă: cum e posibil ca un eveniment atât de grav, precum cel de la Spitalul de Urgență, întors pe față și pe dos de toate modalitățile mass-media, care a afectat și afectează în mod par­ticular întreaga tagmă medicală, să rămână ignorat ?

În afara unei consemnări a faptului, publicat sec, fără comentarii, în primul număr din 2020 al ”Vieții Medicale”, singura luare de poziție îmi aparține. Nu pot să cred că ”Viața Medicală” a fost bom­bardată de materiale de publicat, pe care le-a pus la dospit, în așteptarea stingerii de la sine a ecourilor și mi-a oferit mie prioritatea. Oricât m-aș da de grozav, nu am cum să uit că am ieșit ieșit din actualitate, că aparțin trecutului și orice aș spune capătă valoare po­etică. În cel mai bun caz.

Lipsesc editorialele pe această temă ale revistei port-drapel a medicinei, ca și men­țiunile, părerile și comentariile profesioniștilor din țară, a celor care mănâncă pâinea aspră și grea a sănătății și a tratamentuui bolilor, mai ales în condițiile noastre. Nu vreau să ofer lecții de nici un fel, dar nu pot accepta, indiferent, o stare de pasivitate și absolută neim­plicare. Să rămân la ideea că mulți dintre ai noștri se bucură de ceea ce i s-a întâmplat profesorului Beuran ? Nu mă îndoiesc că există și dintre aceștia.

Avem nevoie de obiectivitate, de luări de poziție, pentru stoparea acțiunilor de con­dam­nare a întregului sistem medical, de către unii neaveniți. Opinia publică trebuie să fie informată. Altfel puzderia de manifestări științifice desfășurate în permanență de lumea medicală, care înseamnă o enormă risipă enormă de energie, destinată numai și numai progresului medical, cum nici o altă profesie sau activitate umană nu cunoaște, rămâne fără obiect.

Și e păcat!“

Virgil Răzeșu