Lumea de azi, văzută de CSG: Nici nu ştii de ce să te fereşti mai întâi!

O specie în derută. Este concluzia la care a ajuns conteledesaintgermain.ro analizând lumea de azi:

(…) Privesc la “marile titluri ale fiecărei zile” şi parcă îmi tot vine să mă frec la ochi. Lucruri care altădată se întâmplau la distanţă de decenii, chiar de secole, acum se succed cu o acceleraţie de ciclon tropical. Şi cu finalităţi nefaste, specifice unui astfel de fenomen: totul jos este spulberat până la ras iar sus, la vedere, este înălţată pilduitor o trombă de suferinţe şi confuzii. Precum o notă de plată usturătoare, afişată ostentativ ca să se ştie clar cât şi pentru ce. Aviz amatorilor!

Războaie, atentate, crime în masă, sinucideri, incendii, inversarea polilor magnetici, topirea calotei glaciale, inundaţii catastrofale, contopirea anotimpurilor, negarea religiilor, mutilarea sexualităţii, depersonalizarea prin globalizare, avântul dement al inteligenţei artificiale, ravagiile înlocuirii comunicării reale cu cea virtuală…

Nici nu ştii de ce să te fereşti mai întâi! Trăim simultan în mai multe lumi paralele cu lumea pe care, tot mai timid şi ezitant, o numim “lumea reală”. Lumea paralelă creată de platformele de socializare ale internetului, lumea paralelă creată de droguri, lumea paralelă creată de religii, lumea paralelă creată de doctrine de nişă dintre cele mai mutilante…

Există o tendinţă de destrămare schizofrenică a fiinţei noastre în mai multe cioburi ale carcasei sale. Şi, casanţi fiind, dacă nu avem grijă să ne ferim, să eschivăm la timp, să folosim cu îndărătnicie scutul părţii încă zdravene din mintea noastră, devenim brusc fragmente fără rost dintr-un întreg care la origine avea un sens. Devenim ruina menirii noastre.

Regulile cărei lumi să le urmezi? Derută totală!

Oare lumea paralelă în care a trăit şi s-a regăsit până la “împlinire” criminalul de la universitatea din Praga nu are şi ea nişte reguli? Nişte principii? O ideologie călăuzitoare? Căci, iată, cât de absurd ni s-ar părea, această lume există şi este populată! Oare câţi lunetişti morbizi cu studii superioare şi sete demonică de a-şi ucide nemotivat semenii ne-or mai ameninţa de acolo?

Sau lumea paralelă a drogatului de la Vama Veche – 2 Mai care a spulberat fără remuşcări cu maşina pe care o conducea un grup de tineri aflaţi în vacanţă, dintre care doi au murit pe loc? Aici avem de-a face cu o întreagă familie (el, dar şi mama şi tatăl) mutată cu creierii şi obiceiurile în acea lume iluzorie şi otrăvitoare. Lumea drogurilor şi a drogaţilor! Devenită în ultimii ani o adevărată Chină ca număr şi densitate a celor care o bântuie.

Încât începem să ne îndoim serios că definiţiile pentru realitate şi normalitate pe care le-am învăţat noi, la şcolile noastre bătrâne, de la profesorii noştri antici, încă mai sunt valabile.

Oare nu au dreptate aceia care susţin că tot ce ne înconjoară este, de fapt, doar o iluzie? În acest caz lumea noastră (aşa zis “reală”) nu ar fi cu nimic mai adevărată decât lumile lor (aşa zis “virtuale”)! Nu?

Am ajuns o specie în derută! Nu mai putem face faţă bombardamentului cu informaţii (adevărate sau false) venind din infinite surse. Prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri.

Ca să încercăm să nu ne rătăcim avem un singur ghid material: creierul cu care am fost dotaţi. Lumile paralele acolo se nasc. Şi nu depinde decât de el, de creierul nostru, ce drum alegem ca să traversăm acest labirint plin de capcane cu mai mult sau mai puţin succes.

Desigur, există şi un ghid spiritual. Care, însă, nu apare în configuraţia standard a fiecăruia dintre noi ci doar se poate accesa, ca opţiune individuală. Fie prin învăţăturile celor 7 ani de-acasă, fie prin învăţăturile vieţii pe cont propriu, fie prin revelaţii.

Despre ghidul spiritual, însă, nu-mi permit să vorbesc mai mult. Mă reţine ghidul material care îmi spune că asta este o problemă mult prea intimă, a fiecăruia, pentru a putea fi expusă pe taraba unui blog.

În toată această confuzie, în tot acest haos generalizat nu ne putem baza pe protecţia instituţiilor şi nici pe construcţiile artificiale ale societăţii menite, chipurile, să ne apere. Ceea ce fac ele, efectiv, pentru a ne proteja de ispitele toxice ale lumilor paralele care pândesc la fiecare colţ este derizoriu în raport cu ceea ce putem şi trebuie să facem noi pentru sine şi pentru cei foarte dragi nouă.

Soluţia de depăşit deruta speciei, atât cât se mai poate face asta, constă în primul rând în decizii individuale şi nu în decizii de grup. Nu lecţiile de dirigenţie cu clasa vor fi determinante ca să îi convingă pe copii să nu se drogheze ci voinţa părinţilor lor de a-i salva de la o mare suferinţă viitoare.

Să ascultăm de ghidul material şi să credem în ghidul spiritual. Într-o lume care şi-a pierdut busola ghizii pot fi decisivi.