Cu anticorupția contra democrației

Care este mai importantă? Anticorupția sau Laura Codruța Kovesi? Orice‎ om s-ar grăbi să răspundă, simplu și direct, vizînd problema, nu persoana. Mă tem că acest răspuns simplu este încă departe de a fi dat. La mitingurile de susținere a şefei DNA și de contestare a PSD și a CCR s-a strigat insistent: „Codruța, nu uita! / Noi suntem de partea ta!“.

Susținerea șefei DNA ca personificare a anticorupției‎ este un truc de comunicare sau o prostie periculoasă? Mă tem că ne aflăm în fața unui truc de comunicare, a unei personificări de domeniul propagandei grosiere, a minciunii pe față, ca în comunism și în fascism.

Primul lucru care mă surprinde vine de la faptul că tinerii protestat‎ari sunt de partea serviciilor secrete. În România, anticorupția arată ca o operațiune militarizată. Protocoalele ne arată că ne aflăm în fața unei anticorupții privite ca o politică de stat și conduse de generali. Și nu numai atît. Militarizată și orchestrată internațional, inclusiv cu implicări ale unor parteneri militari ai statului român.

În spatele anticorupției pe care o reprezintă (chiar dacă deseori o ratează lamentabil) se află o forță militarizată și forțe externe, militarizate sau nu.

Fac parte dintre aceia care scriu despre corupție de prin anii 1990. În prima perioadă am scris despre corupția din comunism. Apoi, despre cea înfiripată în chinuitul nostru început de democrație. Am scris la greu despre corupția din privatizare, în care partea leului a fost luată de marile grupuri multinaționale. De ce? Pentru a salva economia României din ghearele corupției indigene. Cum? Tot prin intermediul corupției adaptate la specificul României‎.

Culmea culmilor, cea mai coruptă perioadă de după 1990 s-a întins pe mandatul lui Traian Băsescu, adică exact în timpul conceperii și orchestrării anticorupției găunoase de acum, condusă de Laura Codruța Kovesi. Este lesne de observat că figurile cele mai reprezentative ale sforăriilor comise în timpul regimului Băsescu (Videanu, Blaga, Blejnar, Cocoș, Pinalti, Boagiu, Berceanu etc.) n-au fost atinse de anticorupție decît ca spectacol de pantomimă cu subiect penal. Ba nu existau dovezi, ba a fost depășit termenul, ba pe dracu’, ba pe lacu’. Anticorupția meșterită de Traian Băsescu n-a fost decît o formă de luptă împotriva adversarilor săi. Și o umbrelă sub care și-a plasat acoliții. Mai toți, inclusiv inițiatorul, au rămas cu agoniseala neatinsă. În același timp, anticorupția lui Traian Băsescu a fost o modalitate de a da de lucru, inclusiv satisfacție și beneficii, devotaților săi din DNA. Și din serviciile secrete. Veți observa că anticorupția de tip Băsescu, devenită apoi anticorupția brand Kovesi, nu a vizat vîrfurile din parchete, din servicii și nici din armată.

Rămîn un adept al unei anticorupții necesare. Dar nu militarizată, nu propagandistică, nu în mîinile unei tabere politice mobilizate împotriva celelalte.

Ce ne facem cu Kovesi? O apărăm orbește, pentru a lăsa anticorupția pe aceeași mînă și spre a fi folosită ca instrument de putere? Sau o regîndim? După ce ne-am ars cu anticorupția hăhăită a lui Traian Băsescu, eu m-aș feri de o nouă anticorupție dată pe mîna PSD. Oricum am suci-o, anticorupția nu poate fi dată nici pe mîna SRI sau a altor servicii (inclusiv externe).

Mai rămîne societat‎ea civilă. Așa cum arată ea acum, nu văd nici o șansă. Soluțiile pe care le strigă tinerii #rezist sunt la fel de cretine și nedemocratice ca și cele de natură militară sau hăhăită.

Încotro se găsește o geană de lumină? Ce bucuros sunt că nu sunt cel obligat să o arate!