Cui i-e frică de democrație?

După alegerile din toamna aceasta din Turingia și Saxonia, un deputat creștin-democrat din Bundestagul de la Berlin a început demersurile pentru inițierea unei moțiuni în vederea interzicerii partidului Alternativa pentru Germania, partid care a câștigat alegerile în Turingia.

Deputatul Marco Wanderwitz a reușit în cele din urmă sa coalizeze 113 de colegi din mai multe facțiuni ale Bundestagilui , care au semnat pentru interzicerea Alternativei pentru Germania, anunță ZDF. Dacă această moțiune va trece, Bundestagul va iniția procedurile prin care Curtea Constituțională va fi sesizată. Sunt necesare voturile a jumătate plus unul dintre cei 733 de deputați germani.  Wanderwitz declară că inițiativa sa este esențială pentru ”salvarea democrației” in Germania. AfD se clasează pe poziția a doua în preferințele electoratului în toate sondajele din Germania, înaintea Partidului Social Democrat, a Verzilor și urmat de un alt partid anti-sistem, Alianța Sahra Wagenknecht.

Deputații germani au opinii diferite cu privire la calendarul procedurilor pentru interzicerea AfD, în contextul în care guvernul de la Berlin a pierdut majoritatea parlamentara și vor avea loc alegeri anticipate în luna februarie 2025. Ar putea trece chiar și ani de zile până la pronunțarea verdictului, iar mulți deputați se tem că declanșarea procedurilor de scoatere în afara legii ar putea atrage și mai mult electorat de partea AfD. Apoi, o decizie a Curții Constituționale în favoarea AfD ar fi  catastrofală pentru partidele tradiționale.

Deputata ecologista Renate Kunast a depus o contra-moțiune, în care spune că fiecare land din Germania ar trebui să examineze aspectele legale, dar și șansele de succes ale unei proceduri de interzicere a AfD. Abia apoi ar fi oportună lansarea acestei proceduri. Însă creștin-democratul Wanderwitz spune că ”trebuie să se întâmple cât mai repede”, având în vedere că urmează alegeri.

Foarte important în procesul pentru interzicerea AfD este modul în care partidul este catalogat de Serviciul german de Informații. Se aștepta ca, până la finalul acestui an, serviciul secret german să desemneze AfD drept ”amenințare confirmată” la adresa constituției. Însă, având în vedere spargerea coaliției și organizarea alegerilor anticipate, decizia serviciului secret urmează să se anunțe abia după vot, pentru a oferi șanse egale Alternativei pentru Germania, așa cum prevede constituția. Directorul serviciului BfV urmează să demisioneze și să candideze pentru un mandat în Bundestag.

În Germania au mai fost inițiate demersuri pentru scoaterea în afara legii a unui partid. În 2003, iar apoi în 2017, s-a încercat interzicerea partidului extremist NDP. Tentativele au eșuat fie pentru că unii dintre oficialii statului aduși ca martori erau informatori ai serviciilor secrete, fie pentru că judecătorii constituționali au considerat că acest partid nu este o amenințare – partidul nu a reușit să intre în Bundestag, nu a reușit să obțină vreun mandat în alegerile din landurile germane, ceea ce nu se poate spune însă despre Alternativa pentru Germania.

 

În Franța, ”democrația militantă” a mers ceva mai departe cu interdicțiile, însă de avceastă dată pe o cale mai ușoară, cea a sancțiunilor individuale. Săptămâna trecută, procurorii parizieni au recomandat ca Marine Le Pen să fie condamnată la cinci ani de închisoare și să i se interzică dreptul de a deține o funcție publică. Măsuri similare au fost solicitate și pentru alți 24 de membri ai Adunării Naționale, partidul Marinei Le Pen. Ea este acuzată că a folosit fondurile UE destinate remunerării asistenților săi de la Parlamentul European pentru a-i plăti pe cei care au lucrat în echipa partidului. Avocații lui Le Pen au susținut că de multe ori este greu de făcut diferența între ce înseamnă activitate la UE și activitate de partid.

Le Pen, care cel mai probabil nu este total surprinsă de solicitarea procurorilor, care ar împiedica-o să candideze la alegerile prezidențiale din 2027, a declarat că este totuși o solicitare ”excesivă”.

Franța traversează o perioada economica dificilă. După ce l-a felicitat scrâșnind din dinți pe Donald Trump pentru victoria la alegerile prezidențiale, Emmanuel Macron a declarat că Europa va intra într-o lume a războaielor tarifare declanșate de Trump. Iar solidaritatea europeana la care cheamă președintele Franței și guvernul (cu un apel la Germania pentru crearea unei uniuni a piețelor de capital, cu susținerea marilor companii din UE, cu mari fuziuni care ar încălca legislația europeană a concurenței) este sabotată acum tocmai din Franța, unde aproape întreaga clasă politică se opune încheierii celui mai mare acord de liber schimb din istoria UE – cel cu Mercosur (asociația de liber schimb a statelor sud-americane). Negociat de circa 20 de ani, acordul a fost finalizat, însă Emmanuel Macron, aflat sub presiunea protestelor sindicatelor din agricultură, se opune, în vreme de Ursula von der Leyen caută varianta trecerii acordului prin Consiliul UE, cu majoritate calificată, ocolind parlamentele naționale.

Pe lângă concurența produselor sud-americane, o altă presiune vine din partea complexului militaro-industrial din SUA, pentru că Franța și Germania nu dau semne că pot găsi o formulă de cooperare pentru a face față concurentei pentru contractele de sute și sute de miliarde de dolari ce vor urma pentru înarmarea aliaților europeni din NATO. Se estimează că șomajul va crește de la 7% la 8% în Franța, care a pierdiut 25.000 de locuri de muncă în ultimul trimestru, inclusiv de la companii precum Airbus, Auchan sau Michelin.

Nemulțumirea cetățenilor este evidentă și în ce privește imigrația și insecuritatea care vine odată cu ea. Pe acest fond, interzicerea politicienilor care critică cel mai mult gestionarea economiei și imigrației de către Macron ar putea fi scânteia care să aprindă protestele în Franța. Situația este similară cu cea din Germania, unde prăbușirea unui model economic depășit este grăbită de dispariția energiei ieftine din Rusia, iar milioanele de imigranți veniți în perioada mandatelor Angelei Merkel favorizează o dată în plus votul de protest pe care politicienii puterii vor să-l împiedice prin acțiuni în justiție.

Le Figaro, un ziar deloc apropiat de Marine Le Pen, scrie: ”Faptul că alegerile prezidențiale pot avea loc cu o mare parte a electoratului simțind că alegerea le este impusă de justiție nu este ideal nici pentru garantarea funcționării democrației nici pentru a răspunde la acuzația că justiția a fost politizată”.

Iar Gerald Darmanin, fostul ministru de Interne al lui Emmanuel Macron, spunce că ”ar fi șocant ca Marine Le Pen să fie neeligibilă. Să nu ne fie frică de democrație și să evităm adâncirea și mai mare a faliei din «elite» și majoritatea cetățenilor noștri”.