Cum ajunge un președinte să fie acuzat de crime împotriva umanității

Președintele brazilian Jair Bolsonaro este acuzat de crime împotriva umanității și crime împotriva sănătății publice. Este verdictul unui raport al Senatului brazilian. Președintele este acuzat de ”exterminare intenționată”, pentru că a militat împotriva măștilor, a masurilor de distanțare sociala și a vaccinurilor, pentru că a decis tardiv achiziționarea vaccinurilor, pentru că nu s-a preocupat de aprovizionarea cu oxigen a spitalelor, pentru ca a patronat scheme corupte la achiziția vaccinurilor, pentru că a schimbat miniștri ai Sănătății pe bandă rulantă, pentru ca s-a opus deciziilor justiției privind pandemia, pentru că a promovat tratamente nedovedite științific, precum hidroxiclorochina, pentru că ”s-a bazat pe ideea neîntemeiată a imunității prin infecție naturală și pe existența unor formule nedovedite de tratament”.

„Președintele a comis mai multe crime și va plăti pentru toate”, a spus Omar Aziz, unul dintre senatorii din spatele anchetei.

”Anul viitor, Bolsonaro va lupta și pentru a câștiga alegerile, și pentru a scăpa de închisoare”, se încheie un articol dedicat de The Economist raportului Senatului brazilian. Trebuie spus însă că, pentru ca președintele să fie demis și judecat, trebuie ca procurorul general să accepte acest raport, iar doua treimi din membrii Camerei Deputaților să voteze pentru demiterea lui Bolsonaro. Or, procurorul general îi este loial președintelui, iar Bolsonaro controlează majoritatea în camera inferioară.

WaPo: Dacă Bolsonaro poate fi acuzat de crime în pandemie, cum rămâne cu Trump?

The Washington Post deschide o polemică. Brazilia este a doua țară din lume ca număr de decese puse pe seama covid – circa 600.000. Însă Statele Unuite se află pe primul loc, cu peste 700.000 de decese (la o populație cu 50% mai numeroasă). Este motivul pentru care The Washington Post se întreabă de ce nu este acuzat și fostul președinte Donald Trump de crime împotriva umanității. Mergând pe aceeași linie, susținătorii lui Trump se pot întreba de ce nu este acuzat și Joe Biden de crime împotriva umanității, pentru că administrația sa gestionează pandemia de la începutul acestui an.

Șeful CIA și consilierul lui Biden, în vizite discrete în Brazilia

Acuzațiile aduse președintelui Bolsonaro trebuie puse într-un context care poate aduce aminte de o serie de episoade din politica românească – condamnări ale unor foști înalți oficiali, înfrângerea lui Mircea Geoană la alegerile din 2004, modul în care Crin Antonescu a renunțat și la candidatura la președinție, și la partid, după o vizită în Statele Unite, parașutarea în politica la vârf a primarului Klaus Iohannis, acțiunile și laudele primite la nivel național și internațional de diverși „cruciați” anticorupție, dosare îngropate și dosare gonflate cu anumite scopuri, suspiciunea permanentă a unor influențe externe asupra justiției și liderilor politici.

În primul rând, în 2022 urmează alegeri prezidențiale în Barzilia, iar căderea în sondaje al lui Bolsonaro trebuie accelerată cât mai mult, astfel încât acesta să poată fi înfrânt și de un alt candidat decât fostul președinte Lula da Silva, un bun amic al defunctului Fidel Castro și al liderilor stângii latino-americane, deloc pe placul SUA.

În al doilea rând, acuzațiile acestea vin după o vizită discretă în Brazilia a directorului CIA, William Burns, și după o vizită ceva mai mediatizată a consilierului pentru Securitate al președintelui Biden, Jake Sullivan. Vizita șefului CIA a avut loc în iulie, înaintea unor mari proteste anti-Bolsonaro. Burns s-a întâlnit atunci cu șeful serviciilor secrete braziliene. Vizita consilierului pentru Securitate al lui Joe Biden a avut loc o lună mai târziu. Misiunea oficială a lui Sullivan a fost să convingă guvernul brazilian să nu accepte ofertele Chinei pentru construcția rețelei 5G. S-a speculat în presa internațională că Sullivan a repetat o ofertă făcută Braziliei de către fostul președinte Trump – perspectiva intrării în NATO ca partener special (în această vară, Brazilia a participat la cele mai mari exerciții militare organizate tocmai în Marea Neagră, sub conducerea NATO), în schimbul susținerii tuturor acțiunilor SUA împotriva Chinei. Având în vedere pozițiile vehemente ale lui Bolsonaro împotriva vaccinării, împotriva consensului internațional privind schimbările climatice, pozițiile homofobe, deciziile de defrișare a unor mari areale din Amazonia, nu este exclus ca cei doi oficiali americani să fi testat terenul pentru înlocuirea unui președinte care este pe cat de benefic strategiei SUA, pe atât de generator de probleme de imagine.

În al treilea rând, căderea în dizgrație a lui Bolsonaro are loc după o mișcare surpriză a Curții Supreme din Brazilia, care, în primăvara acestui an, a anulat condamnările fostului președinte de stânga Inacio Lula da Silva, după ce acesta a executat aproape doi ani de închisoare pentru corupție, în dosarul ”Spălătoria”- Petrobras. Decizia Curții Supreme îi permite lui Lula să candideze la președinție în 2022, iar sondajele l-au dat din primul moment favorit în fața lui Bolsonaro. Condamnările lui Lula au fost anulate din motive procedurale, nu și acuzațiile. Dacă până la momentul încheierii înscrierii candidaților prezidențiali, în august 2022, justiția braziliană decide să reia procesele lui Lula, acesta nu va mai putea candida. Lula da Silva este condiționat total de deciziile magistraților brazilieni.

Investigația care trebuia îngropată

În al patrulea rând, trebuie spus că, aproape invariabil, relatările despre corupția din Brazilia pleacă de la așa-zisa operațiune ”Spălătoria” (Car Wash), sunt extrem de laudative la adresa unor „cruciați anticorupție” – judecătorul Sergio Moro și tânărul procuror Deltan Dallagnol – și arată cu satisfacție cum a fost detronată și dinamitată stânga braziliană – Partidul Munictorilor. Operațiunea a debutat în 2014, în timpul președintiei Dilma Rousseff, și a dus la impeachmentul ei și la condamnarea la închisoare a mentorului ei, fostul președinte socialist Inacio Lula da Silva.

Dacă povestea corupției braziliene ar începe însă cu guvernările de dreapta din anii 1990 sau cu dictatura militară din 1964-1985, perspectiva s-ar schimba mult.

În 1997 a început în Brazilia o altă investigație, numită Banestado (numele unei bănci de stat din statul Parana), care acum este trecută sub tăcere de mai toate publicațiile mari. Procurorii au constatat atunci că, în perioada 1991-2002, au fost transferate în străinătate circa 200 de miliarde de dolari. Erau bani negri obținuți din trafic de arme, de droguri, din contracte ilicite, din prostituție. Era una dintre cele mai mari operațiuni de spălare de bani din istorie. Banii negri erau spălați prin intermediul unei vaste rețele de companii fantomă ai căror administratori în acte erau oameni simpli. Banii ajungeau în Statele Unite, în Elveția, ba chiar și în Pakistan. O mare parte din acești bani se întorceau în Brazilia sub formă de ”investiții străine” și aceasta este una dintre explicațiile creșterii uriașe a datoriei statului.

Investigația Banestado a atins un punct critic în 2003, anul în care a venit la putere Lula da Silva, primul președinte de stângă după Joao Goulart, îndepărtat de la putere de o juntă militară, în 1964, cu susținerea SUA. În acel an, investigatorii brazilieni au făcut o legătură solidă între spălarea miliardelor de dolari și regimul precedent, al președintelui Fernando Cardoso.

Noul președinte Lula da Silva trebuia să aleagă între continuarea investigației, inclusiv aducerea în Brazilia a listelor cu miliardarii, politicienii și magistrații corupți pe care anchetatorii le-au primit la New York și în Elveția, sau îngroparea investigației. Lula da Silva a ales cea de a doua cale, sperând că astfel va avea parte atât de cooperarea elitelor politice și din lumea afacerilor din Brazilia, cat și a Statelor Unite. Îtânărul judecător care a îngropat investigația Banestado (extrem de deranjantă pentru dreapta braziliană si pentru SUA) a fost nimeni altul decât viitorul „cruciat anticorupție” Sergio Moro, cel care avea să-l îngroape apoi pe Lula da Silva însuși și avea să devină ministru al Justiției în administratia condusă de ”fascistul” Jair Bolsonaro, așa cum este catalogat în presa liberală a lumii.

Investigația catre trebuia să devină scandal și ”cadoul CIA”

Judecătorul Sergio Moro, portretizat deseori ca un incoruptibil Elliot Ness al Braziliei, este veriga de legătură între scandalul Banestado (pe care l-a îngropat) și scandalul ”Spălătoria”, unde și-a obținut imaginea de luptător anticorupție și care a dus la îndepărtarea stângii braziliene de la putere. Un articol publicat de Asia Times în 2020 arăta că Sergio Moro este unealta eficientă a FBI, CIA și a Departamentului american al Justiției. Sunt aceleași instituții americane despre care ziarul brazilian O Globo scria că au monitorizat atent operațiunea de spălare de bani Banestado, de data aceasta fără a avea interesul dezvăluirii ei.

Presa braziliană de stânga îi suspectează pe judecătorul Moro și pe amintitul procuror Deltan Dalalgnol că au falsificat documentele investigației ”Spălătoria”, pentru a-l condamna pe Lula da Silva și a-l împiedica să candideze la președinție în 2018 (constituția Braziliei permite deținerea a mai mult de două mandate prezidențiale, însă nu consecutiv, iar Lula – președinte din 2003 până în 2011 – ar fi putut candidat din nou în 2018). Potrivit presei braziliene, condamnarea lui Lula era numită ”un cadou din partea CIA” de către procurorii ce s-au ocupat de dosar.

Destituirea pupilei lui Lula, Dilma Rousseff, a fost tot rodul unor mașinațiuni. În 2013, Edward Snowden a dezvăluit cum convorbirile telefonice ale președintei Braziliei au fost interceptate de NSA (National Security Agency din SUA), miza fiind spionarea companiei petroliere de stat Petrobras, o perlă a coroanei economiei braziliene, din consiliul de administrației al căreia Rousseff făcea parte. Or, scandalul ”Spălătoria” avea în centru tocmai compania Petrobras. Rousseff a anulat o vizită de stat în SUA, după ce lumea întreagă a aflat că a fost spionata de NSA. Ulterior, Rousseff și-a îndulcit tonul față de administrația Obama, însă era prea târziu – în 2016, a fost destituită de parlament în urma acestui scandal.

„Geniile” Guvernului Bolsonaro și misiunea lor

Statele Unite reușeau astfel să scape de ”valul roșu” care în anii 2000 părea să înghită o buna parte din Emisfera Vestică, cu regimuri de stânga în mare parte din țările latino-americane. Era deschisă calea pentru o guvernare liberală în Brazilia și se pregătea o echipa de șoc, cu amintitul ”anticorupt” Sergio Moro la Justiție și cu Paulo Guedes la Ministerul Economiei. Paulo Guedes, educat în SUA, este un exponent al Școlii de la Chicago, a neoliberalismul dur, adept al privatizărilor masive, iar Petrobras era una dintre companiile vizate. În martie 2019, după ce a devenit președinte, Jair Bolsonaro a efectuat o vizită în SUA, împreuna cu ministrul Justiției, „incoruptibilul” Moro; Bolsonaro era primul președinte brazilian care vizita sediul CIA de la Langley. Fostul ministru de Externe brazilian Celso Amorim a spus atunci: ”Niciun președinte brazilian nu a fost la sediul CIA. Aceasta este o poziție care denotă clar supunere. Nimic nu se compară cu asta”.

Accidentul Bolsonaro

Marea eroare a fost făcută la selectarea candidatului la președinție și a vicepreședintelui, unde dreapta braziliană a mers pe mâna unui fost căpitan (Jair Bolsonaro), apologet al dictaturii militare de până în 1985, și a unui general (actualul vicepreședinte Hamilton Mourao).

În lipsa unui candidat al celei de a treia căi, un soi de Tony Blair brazilian, Bolsonaro, un aventurier cu tendințe autoritare, a fost varianta preferată pentru președinție a oligarhilor brazilieni, a marilor corporații, a industriei extractive, a armatei, serviciilor secrete braziliene și americane. Bolsonaro și ministrul său ultra-neoliberal Paulo Guedes și-au îndeplinit misiunea de a privatiza economia braziliană, de a susține cu asupra de măsură SUA în disputa cu China, de a deschide porțile companiilor occidentale din industria extractive, de a defrișa Amazonia. Însă nu au făcut-o in acord cu curentul neomarxist dominant, nu au dat spolierii economiei naționale haina ecologismului, drepturilor omului, justiției, a feminismului, LGBT-ului, iar asta a venit cu un preț mare – pericolul decredibilizării liberalismului în Emisfera Vestică dominată de SUA. Este motivul pentru care hegemonul a decis aruncarea măselei stricate numită Bolsonaro, inclusiv prin raportul în care este acuzat de crime împotriva umanității și prin reabilitarea lui Lula da Silva, amicul lui Fidel Castro, pus acum cu botul pe labe prin amenințarea redeschiderii dosarelor.