Cum alunecă România în războiul americano-chinez

China dezbină lumea euro-atlantică

Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a chemat la constituirea unei coaliții internaționale pentru contracararea „amenințării” chineze. Răspunzând întrebării unui ziarist, referitoare la reacția României față de apelul american, președintele Iohannis a filosofat asupra „transformărilor geopolitice” din lumea contemporană și a expediat problema spre studiu MAE, care „cu siguranță va găsi o soluție”. În aceeași perioadă, pentru prima oară în istorie, statisticile internaționale au remarcat că între primele cinci sute de companii din lume, numărul celor chineze îl depășește pe cel al companiilor americane. În acest context, pentru prima oară de la venirea sa în România, ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman (Zaharescu), l-a lăudat pe președintele PSD, Marcel Ciolacu, pentru politica pe care o promovează. Faptul s-a consumat în condițiile în care, sosit în Europa spre a strânge rândurile cruciadei antichineze, Mike Pompeo a vizitat Polonia, dar nu și România. Cu câteva zile mai târziu, Guvernul PNL dă publicității un proiect de lege privind realizarea proiectelor de telecomunicații în sistem 5G, care cu just titlu poate fi numit „legea anti Huawei”. Ce ne spun toate acestea? Ce se întâmplă? Ce urmează?

DECLARAȚII CU ȘAPCĂ ȘI FĂRĂ ȘAPCĂ

Pe 20 august 2019, după ce tocmai primise în dar de la Președintele SUA, Donald Trump, o șapcă având pe ea înscris îndemnul de a face România mare dinnou, președintele României, Klaus Werner Iohannis, aflat în vizită la Washington, a dat publicității, împreună cu gazda sa, o Declarație comună prin care cei doi se angajau, printre altele, să evite „riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G”, să se opună proiectului „Nord Stream 2 și altor proiecte care îi fac pe aliații și partenerii noștri dependenți energetic de Rusia” (reamintim că proiectul Nord Stream 2 se realizează împreună cu Germania, care îl susține din toate puterile) și să încurajeze colaborarea strânsă a industriilor celor două țări „pentru a sprijini obiectivele României în domeniul energiei nucleare civile” (ceea ce implica rezilierea contractelor tocmai încheiate cu China în domeniul respectiv).

Pe linia acestei declarații, era mai mult decât firesc ca domnul Iohannis să salute fără rezerve chemarea lansată de Secretarul de stat american, la solidaritate internațională în lupta cu pericolul chinez, tocmai amplificat prin efectele pandemiei Covid 19, și să proclame voința României de a se alătura acestei noi coaliții spontane –„the coalition of the willings” (precedenta a fost formată pentru invadarea Irakului, presupus posesor de arme de distrugere în masă).

Ei bine, surpriză! Cu o finețe diplomatică de care puțini îl bănuiau, președintele României a formulat un răspuns evaziv, care în codul relațiilor internaționale echivalează cu un refuz. În acest sens, răspunzând întrebării puse în cadrul unei conferințe de presă, el a spus: „Este evident că balanța geopolitică de putere se schimbă, cum se schimbă și balanța geopolitică economică. Aceste lucruri ne afectează și pe noi; poate nu așa direct ca pe alții, dar toată lumea este afectată de schimbările în balanța puterii globale. În consecință, am luat act de această declarație (declarația lui Mike Pompeo – nn), vom face o evaluare și vă asigur că diplomația română are capacitatea să analizeze și să dea un răspuns pe măsură la aceste schimbări geopolitice.”

Secretarul Pompeo nu vorbise însă de „schimbarea echilibrului de putere la nivel global”, ci de contracararea influenței chineze în lume, acuzând Beijingul că s-ar fi folosit de pandemia Covid 19 pentru a-și promova agenda geopolitică. El a cerut ca „fiecare stat care înțelege libertatea și democrația cu valorile ei” să recunoască amenințarea reprezentată de China, amenințare în care se amestecă încălcarea drepturilor omului cu atacurile cibernetice. Or, părând că nu ia în seamă „libertatea și democrația cu valorile ei”, România Președintelui Iohannis a luat act doar de răsturnarea echilibrului de putere între SUA și China, fără conotații ideologice, observând că aceasta „nu ne afectează așa de direct ca pe alții” (care alții? SUA?) și de aceea ne luăm răgazul de a cugeta cu calm înainte de a decide dacă să ne aruncăm sau nu în luptă.

Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Tudor Arghezi, „o șapcă primim și alta vorbim!”.

VORBEȘTE BERLINUL!

Întrebarea la care a răspuns președintele Iohannis a fost aranjată.

Pe ce mă bazez? Pe faptul că a fost pusă într-o conferință de presă având un cu totul alt subiect, de către un singur jurnalist și pe o temă care, spre deosebire de altele, nu făcea obiectul unui interes public acut și nu ocupa prima pagină a ziarelor. De asemenea, construcția subtilă a răspunsului – începută prin considerente cu referiri la teoria politică și terminată printr-un refuz al cererii americane deghizat în trimiterea problemei către ministerul de externe („diplomația română”), ca una neimportantă pentru cel ce nu pregetă a se prezenta drept arhitect unic și decident suprem al politicii externe românești – indică o reacție pregătită dinainte. Chiar și limbajul grandilocvent în raport cu stilul obișnuit al vorbitorului, și mai ales stângăcia anumitor expresii preluate din vocabularul științelor politice, sugerează un text compus de experți și memorat de Președinte, pentru a fi apoi reprodus cu o anumită aproximație. Or, nu se putea pregăti răspunsul fără să se fi așteptat întrebarea.

De ce s-a procedat astfel? Procedeul este foarte cunoscut în relațiile internaționale. Potrivit unor opinii, el ar fi fost brevetat de către fostul președinte american Jimmy Carter, acesta urmărind să transmită public, dar informal, o poziție într-o chestiune delicată, fără a lăsa impresia că există o preocupare deosebită pentru subiect, și astfel să indice celor interesați că nu este cazul să mai aducă subiectul în discuție într-un cadru formal, pentru a nu se trezi în fața unui refuz ferm și definitiv. Acesta trebuie să fi fost și efectul urmărit de președinția română, în raportul cu administrația Trump.

Este, însă, o atare poziție manifestarea de voință a președintelui Iohannis, ceea ce, raportat la Declarația comună cu președintele Trump, din 2019, profund contrară nu numai intereselor chineze, dar și celor germane, ar sugera un joc la două capete, sau prin gura Bucureștiului a vorbit chiar Berlinul?

Observatorii sunt divizați cu privire la aceste ipoteze. În orice caz, cu toții sunt de acord că răspunsul dlui Iohannis este cel puțin pus de acord cu dna Merkel, dacă nu chiar dictat de aceasta. Unii, mai nuanțați, cred că, sesizând balansul pe care l-ar face Klaus Iohannis, de ceva vreme, între malurile Atlanticului, în condițiile în care relația dintre Washington și Berlin a atins temperatura înghețului, cancelarul german l-ar fi lăsat din brațe pe locatarul Cotroceniului, pentru a căuta un supus mai loial fie în rândurile PNL (unde un ministru având porecla Catani, se profilează în favorit) fie chiar în cele ale PSD, de curând anexat „statului paralel”. De aceea, Președintele Iohannis ar încerca să se depărteze de donatorul șepcii de la Casa Albă, fără a băga de seamă că donația este revocabilă în caz de ingratitudine.

Oricum ar fi, Mike Pompeo a înțeles că nu mai are de ce veni la București pentru a primi răspuns la chemarea sa, și totodată că Germania nu se va alătura Americii în cruciada împotriva Chinei. Iată și motivul pentru care, umblând după recruți prin Europa centrală și de est, a exclus din traseu România, partenerul strategic de la Marea Neagră.

Urmărind ruta Secretarului Pompeo, ca și faptul că trupele americane retrase din Germania vor fi relocate în Polonia, iar nu în România, se poate concluziona că parteneriatul strategic româno-american este în moarte clinică și că „inițiativa celor trei mări” se reduce la numai două – Baltica și Adriatica. Ceea ce este o veste „interesantă” (ca să nu zicem proastă) și pentru Ucraina, riveran al Mării Negre, generând, în schimb, un optimism, desigur moderat, la Moscova, unde se știe că prezența militară americană în Polonia este îndreptată mai degrabă împotriva Germaniei și a Europei germane, iar nu a Rusiei.

CÂND CHINA SE RIDICĂ ȘI AMERICA TREMURĂ

Cu doar o zi înainte ca pandemia Covid 19 să izbucnească la vedere, statisticile internaționale erau pe punctul de a anunța trecerea Chinei pe primul loc în lume ca putere economică. Apoi, ieșirea Chinei din criza sanitară produsă de virusul Corona (botezat la Washington cu numele de „virusul chinezesc”) și reanimarea economiei chineze înaintea Occidentului euro-atlantic, aflat în totală degringoladă politică, economică și socială, a făcut și mai urgentă mobilizarea Americii, fie ea „putere naționalistă” sau „putere globalistă”, în vederea unei confruntări decisive cu regimul de la Beijing. O confruntare care are ca unul dintre fronturile principale pe cel al tehnologiei de vârf (unde se includ și rețelele de telecomunicații 5G).

Confirmarea caracterului justificat al alertei americane a venit tot din partea statisticienilor. Aceștia au constatat că, fapt fără precedent în istorie, marile firme chineze implicate în dezvoltarea tehnologică sunt cu una mai mult față de cele americane, în rândul primelor cinci sute din lume. La un loc cu companiile din celelalte domenii, avantajul chinez este încă și mai mare. Dl Iohannis avea dreptate: problema este nu numai geopolitică, ci și geoeconomică.

Iar când vorbim de economie și de intersectarea intereselor corporatiste supranaționale cu prioritățile guvernamentale naționale, primul lucru de făcut este să se urmărească traseul banilor. Or, ce aflăm aici?

Dacă în secolul XX politica Americii era dominată de complexul militar-industrial, dacă mai apoi industria petrolieră și petrochimică a purtat armata americană în viesparul medio-oriental și central-asiatic, și dacă industria farmaceutică s-a implicat în susținerea președinților gata a pune bani în sectorul medical, este limpede că secolul XXI, marcat la granița deceniilor doi și trei de lecțiile dure ale pandemiei Covid 19, plasează în centrul evoluțiilor sale strategice digitalizarea. (Nu este întâmplător că și președinția germană a Consiliului UE, inaugurată în iulie 2020, a pus digitalizarea printre cele cinci priorități ale sale.) În acest context firmele de IT își asociază agendele economico-financiare cu cele geopolitice ale marilor puteri care se întrec în războiul hibrid deja amorsat la scară mondială, în primul rând pe frontul progresului tehnologic, acolo unde rețelele de telecomunicații au importanță strategică.

Unul dintre marii finanțatori ai campaniei lui Donald Trump a fost și rămâne Commercial & Industrial Security Corporation (CISCO), conglomerat multinațional și lider mondial în domeniul IT, specializat în realizarea rețelelor de securitate cibernetică. Jared Kushner, consilierul și totodată ginerele Președintelui american, este cel care ține legătura dintre administrație și donatorii săi și care a susținut candidatura lui Adrian Zuckerman (Zaharescu) pentru funcția de ambasador al SUA în România. Surse americane spun, însă, că și Mike Pompeo este interesat în contribuția financiară a CISCO, întrucât într-un viitor ce poate fi foarte apropiat ar intenționa să candideze pentru un mandat de senator. Așa se pot explica multe dintre acțiunile și declarațiile pro-guvernamentale ale ambasadorului american la București, dar și recenta sa reorientare către Președintele pesedist al Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu.

În cursul vizitei sale de la Washington, anterioară alegerilor prezidențiale din România, Klaus Iohannis, pe atunci Președinte și candidat, a promis, după cum o sugerează declarația sa comună cu Președintele Donald Trump, mai înainte citată, că SUA va avea partea leului în digitalizarea României. Dar declarația a fost bricolată de sau cel puțin împreună cu ambasadorul României la Washington, bine-cunoscutul George Maior, persoană apropiată, inclusiv în virtutea calității sale anterioare de director al SRI, de cercurile democrate și de structurile „statului subteran” (formula îi aparține lui Donald Trump) american. Mai mult decât atât, în calitate de ambasador al „statului paralel” român pe lângă „statul subteran” american, dl Maior a semnat, fără a avea, din câte se știe, vreo împuternicire din partea guvernului, tot în 2019, cu omologul său, ambasadorul Hans Klemm, un memorandum (inițial având caracter secret) prin care România s-a angajat să intervină în alegerea furnizorilor de echipamente 5G, limitând astfel libertatea contractuală a beneficiarilor. Fostul ambasador al SUA la UE, Gordon Sondland, care, deși numit de Președintele Trump, s-a dovedit, în cele din urmă, a fi omul oligarhiei birocratice democrate (cunoscute sub numele de establishment), a calificat memorandumul ca fiind menit să facă din România „o țară liberă de Huawei”; adică ocupată de concurenții acestuia (sic!).

De aceea se poate conchide că, imparțial ca tot corporatistul, CISCO își ține un picior în pantoful republicam și altul în cel democrat; adică se bucură de simpatii la Casa Albă indiferent de cine este șeful administrației americane, și are sprijin la București atât din partea statului oficial, cât și a celui „paralel” (corespondent al celui „subteran” de dincolo de Atlantic).

Ridicarea Chinei produce frisoane în tot acest sistem complex și determină SUA, în oricare formulă politică și fără vreo legătură cu rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie curent, să accelereze încălzirea războiului rece trans-pacific.

TEHNOLOGIA CHINEZĂ ÎN VIESPARUL POLITIC ROMÂNESC

Rezervele exprimate de Președintele Iohannis în legătură cu implicarea României în coaliția antichineză propusă de SUA, interpretabilă ca aliniere la politica mai mult americano-sceptică decât sinofilă a Germaniei, în condițiile în care Berlinul își dorește un guvern mai progerman la București, poate fi explicația a două gesturi oarecum intempestive.

Pe de o parte, descoperirea meritelor liderilor PSD de către ambasadorul Zuckerman. Evident, ambasadorul are nevoie de majoritatea parlamentară pesedistă pentru a trece legislația de care are nevoie CISCO. După toate probabilitățile, el vrea, însă, să dea și un semnal guvernului liberal al lui Klaus Iohannis cum că, în ultimă instanță, există și formule alternative la București, PNL având înlocuitor dacă alege să nu se alinieze fără crâcnire exigențelor americane și pleacă urechea la cântecele sirenelor berlineze.

Pe de altă parte, este de remarcat încercarea premierului Ludovic Orban de a evada de pe fărașul politic pe care se află, distanțându-se de patronul său prezidențial pe calea promovării precipitate (pe data de 4 august a.c.) a unui proiect de lege având ca obiect declarat gestionarea securității cibernetice a României prin exercitarea controlului guvernamental asupra furnizorilor de rețele 5G din punctul de vedere al țării lor de origine. Deși nu este menționat niciun furnizor specific, proiectul este dedicat Huawei.

Reglementările preconizate încalcă principiile economiei de piață, Constituția României (specialitatea Guvernului Iohannis-Orban) și acordurile internaționale privind libertatea comerțului. Pe lângă evaluarea produsului, inclusiv din punctul de vedere ale securității cibernetice, și a raportului preț-calitate, agenții economici beneficiari vor trebui, sub supravegherea birocrației guvernamentale, să investigheze structura de acționariat a furnizorilor și istoricul operațiunilor lor, precum și politica generală a guvernelor din țările de origine, în așa fel încât să existe garanția că regimul politic al acestora este compatibil cu cel al aliaților României. Astfel, pornindu-se de la premisa neverificată că între valori și interese ar exista o legătură indestructibilă, și considerându-se că între România și aliații săi, respectiv SUA, există identitate de valori, politica românească referitoare la dezvoltarea infrastructurilor de telecomunicații, va urma automat, interesele acelor aliați, fără să se mai verifice dacă în concret ele sunt chiar aceleași cu interesele românești.

Legea prevede că o societate controlată de un guvern străin, fără o structură transparentă de capitaluri proprii, cu un istoric de comportament corporativ considerat ca lipsit de etică sau care nu este supusă unei jurisdicții independente în țara sa de origine nu va putea participa la licitații. Aceasta exclude participarea Huawei la licitațiile privind construcția 5G în România, pe baza simplei speculații că firma respectivă este controlată de guvernul chinez. Ceea ce favorizează firmele concurente, precum CISCO.

Prins simultan în concurs pentru sprijinul extern cu Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, și simțind în ceafă răsuflarea fierbinte a misteriosului Catani, Ludovic Orban a decis să joace rapid cartea americană, fără a observa că între aliații României există diferențe serioase de poziție cu privire la închiderea piețelor euro-atlantice de telecomunicații pentru firmele chineze și fără a calcula că astfel intră simultan în conflict, cel puțin, cu China și cu Germania.

CONTROVERSELE TRANSATLANTICE CREAZĂ TURBULENȚE LA BUCUREȘTI

În ceea ce privește UE, aceasta nu a adoptat acquis comunitar care să conducă la discriminări între furnizori, în general, și care să interzică prezența firmelor chineze producătoare de echipamente 5G pe piața internă europeană, în special, așa cum ar dori SUA. Bruxellesul a adoptat doar recomandări cu privire la mijloacele tehnice de folosit pentru asigurarea securității cibernetice, independent de sursa de aprovizionare. Analiza acestor recomandări este pe agenda Parlamentului european, dar majoritatea statelor membre caută să evite alăturarea la una sau alta dintre tabere, căutând soluții echilibrate, în timp ce analiștii și planificatorii politici europeni atrag atenția că decizia trebuie luată în sincronie cu timpul istoric – ceea ce înseamnă că dacă, totuși, trebuie să te alături cuiva, atunci preferabilă este puterea emergentă, puterii decadente.

Ca orice lege care nu urmărește un principiu sau un obiectiv strategic – respectiv securitatea cibernetică a României, ci lichidarea unei persoane – respectiv firmele chineze furnizoare de tehnologie în domeniile telecomunicațiilor și inteligenței artificiale (vorbim, în concret, de Huawei), și atingerea unei ținte tactice – respectiv menținerea puterii locale prin servilism față de o putere globală sau alta, nici inițiativa legislativă a lui Ludovic Orban nu rezolvă o problemă de interes național, ci, dimpotrivă, creează probleme noi, atât pe plan intern cât și pe plan extern.

Reducerea forțată a concurenței pe piața românească duce la creșterea costurilor de construcție a rețelei 5G. Dacă măsura ar viza și contractele în curs de executare, firmele lezate vor cere despăgubiri care vor fi, până la urmă, plătite din buzunarul contribuabilului. Dacă se va pune problema înlocuirii imediate a echipamentelor deja achiziționate, dincolo de întârzierile în construcția rețelei, prețurile realizării ei vor spori enorm. De unde va putea lua Guvernul României banii pentru acoperirea acestor cheltuieli? De la UE în nici un caz. Până la urmă paguba va fi acoperită tot de consumatorul final. Este tot ce mai lipsește românilor după presiunea enormă pusă asupra economiei naționale de pandemia Covid 19.

În plus, mai sunt costurile deteriorării relațiilor dintre România și China. Este oare România post-pandemică interesată să se implice în disputa tehnologică chino-americană?

În fine, cum toate tehnologiile 5G, indiferent de producător sunt similare, urmează că insecuritatea cu care amenință ele (și care se manifestă, potrivit unor opinii, nu doar în câmpul ciberneticii) nu diferă de la furnizor la furnizor. Că guvernele străine controlează furnizorii sau că furnizorii controlează guvernele, este cam același lucru din perspectiva siguranței cumpărătorilor din România. Legislația română ar fi, deci, necesar să nu fie dedicată unui furnizor anume, ci să le ceară tuturor garanții și să instituie mecanisme de control și sancțiune, inclusiv judiciare, apte a face ca sistemele achiziționate să nu poată fi sau să nu fie folosite în scopuri contrare interesului național românesc. Cine să facă, însă, aceasta?!

Văzându-se lăsat în ofsaid de „monstruoasa coaliție” Orban-Ciolacu, favorabilă demersului legislativ cerut de SUA, coaliție împotriva naturii moșită de ambasadorul Zuckerman, Klaus Iohannis a ieșit repede la o nouă conferință de presă, pentru a răspunde unei alte întrebări aranjate și a anunța că a sărit înapoi în barca americană din cea germană. Chiar dacă mai lasă încă diplomaților români să analizeze chemarea războinică a lui Mike Pompeo, nu se îndoiește că Huawei va fi gonită din România cât de curând în baza legii inițiată de guvernul său liberal (L. Orban) și adoptată de parlamentul său social-democrat (M. Ciolacu). Germania mai poate aștepta.

„Poziția României este exact cea exprimată în memorandumul (memorandumul Maior-Klemm – nn) care a fost semnat anul trecut când am fost în vizită la Președintele Trump. Noi ne dorim rețele sigure, rețele care nu sunt sub controlul unor state cu alte interese decât cele declarate (care or fi acelea, ghici ciupercă cine-i! – nn)…Se lucrează la o legislație specială pe această temă, pentru a preveni intrarea pe piața 5G a unor firme asupra cărora planează anumite suspiciuni (adică Huawei – nn).” – a declarat, pe 12 august 2020, Klaus Iohannis.

Desigur, declarația rămâne vagă, iar pisica moartă este aruncată formal în curtea legislativului dominat de Pe-Se-De. Devin, însă, tot mai clare jocul la două capete al Președintelui Republicii, și salturile mortale, de pe un trapez geopolitic pe altul, ale lilipuților politici care conduc în tainică înțelegere pseudo partidele politice românești.

Asta nu va aduce României respectul și sprijinul aliaților occidentali, ci numai disprețul și neîncrederea lor; și nu îi va păstra partenerii orientali, ci îi va transforma în adversari. Este consecința unei politici ghidate exclusiv de interese personale și meschine jocuri de putere parohială, care exclud orice căutare a echilibrului între principii și interese, între ținte și resurse, între termenul scurt și cel lung, între urgent și important, precum și între loialitatea față de aliați și loialitatea față de propria națiune.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.