Cum au fost furate alegerile din 1946

La 80 de ani de la alegerile din 1946, documente de arhivă arată cum comuniștii au manipulat scrutinul care a deschis drumul spre dictatură.

Bianca Dumbraveanu - Redactor coordonator
Cum au fost furate alegerile din 1946

La 80 de ani de la alegerile din 1946, documente de arhivă arată cum comuniștii au manipulat scrutinul care a deschis drumul spre dictatură.

Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 au fost falsificate prin intimidarea alegătorilor, manipularea voturilor și modificarea rezultatelor. La 80 de ani de la scrutin, istorici și cercetători au prezentat, la Biblioteca Academiei Române, documente care arată cum a fost posibilă frauda electorală organizată sub guvernul Petru Groza. Comuniștii și aliații lor au obținut oficial 69,8% din mandatele parlamentare, deși estimările istorice prezentate la conferință indică un sprijin electoral mult mai redus.

Conferința organizată joi, 19 noiembrie, de Asociația Amarjar a reunit cercetători, istorici și reprezentanți ai CNSAS. Aceștia au analizat rapoarte diplomatice, documente de arhivă, fotografii și publicații ale vremii, pentru a reconstitui evenimentele care au precedat instaurarea dictaturii comuniste.

Cum au fost falsificate alegerile din 1946

Scrutinul din 19 noiembrie 1946 s-a desfășurat într-un climat marcat de violențe și presiuni politice. Guvernul condus de Petru Groza a modificat legislația electorală și a politizat instituțiile responsabile de organizarea și supravegherea votului. Potrivit documentelor prezentate la conferință, unele secții de votare au fost amplasate departe de centrele localităților. Altele au fost organizate în fabrici și uzine, unde sindicatele se aflau sub influență politică. În paralel, grupări paramilitare intimidau populația și reprezentanții partidelor de opoziție.

Fraudarea votului s-a făcut prin mai multe metode. Printre acestea s-au numărat introducerea în urne a buletinelor deja ștampilate în favoarea Blocului Partidelor Democrate, împiedicarea accesului reprezentanților opoziției în secțiile de votare și restricționarea accesului unor alegători. În anumite secții nu era asigurat secretul votului, iar cărțile de alegător nu erau întotdeauna ștampilate. Această practică a permis votul multiplu. Din comisiile electorale lipseau, în unele cazuri, magistrații neutri.

Un alt indiciu al fraudei a fost întârzierea anunțării rezultatelor. Deși scrutinul a avut loc pe 19 noiembrie, rezultatele oficiale au fost comunicate abia pe 22 noiembrie, spre deosebire de practica electorală interbelică, atunci când numărătoarea era făcută publică începând din noaptea alegerilor.

Potrivit organizatorilor conferinței, autoritățile au folosit cele trei zile pentru a modifica rezultatele la nivel național.

Blocul Partidelor Democrate, dominat de comuniști, a primit oficial 348 de mandate, reprezentând 69,8% din locurile din Parlament. În schimb, estimările istorice invocate la conferință indică un sprijin real de aproximativ 10-12% pentru forțele comuniste.

Violența și propaganda, folosite pentru intimidarea opoziției

Fraudarea alegerilor a fost precedată de o campanie de intimidare a adversarilor politici. Incidentele violente au avut loc inclusiv în București, unde manifestațiile împotriva influenței sovietice au fost urmate de confruntări și acuzații reciproce.

Regizoarea Andreea Păiș a prezentat modul în care presa comunistă relata aceste evenimente, comparând articolele din publicațiile apropiate partidelor istorice cu cele apărute în ziarul Scânteia. Potrivit acesteia, în timp ce presa țărănistă și liberală oferea informații despre victime, locuri și împrejurările atacurilor, publicațiile procomuniste prezentau opoziția drept responsabilă pentru violențe, fără să ofere aceleași detalii.

„Practic, recurgeau la foarte multe măsuri de intimidare, de violență”, a explicat Andreea Păiș.

La conferință a fost prezentată și mărturia lui Annie Bentoiu, care descria speranța românilor în victoria partidelor democratice.

„În după-amiaza aceea am trăit o senzație de liniște fericită, ca după o bătălie în sfârșit câștigată sau mai curând, sentimentul unei ordini restaurate în drepturile ei firești”, relata aceasta despre ziua scrutinului.

Câteva zile mai târziu, publicarea rezultatelor oficiale avea să schimbe radical atmosfera.

„Anunțul a căzut ca un cuțit de ghilotină”, scria Annie Bentoiu.

Regele Mihai a cerut limitarea influenței comuniștilor înaintea alegerilor

Documentele diplomatice prezentate la Biblioteca Academiei arată că existau îngrijorări privind corectitudinea scrutinului încă de la începutul anului 1946. Într-un raport transmis Moscovei la 1 ianuarie 1946, diplomatul sovietic Andrei Vîșinski consemna solicitările Regelui Mihai privind organizarea unor alegeri libere. Monarhul ceruse neutralizarea Ministerului de Interne, instituție aflată sub controlul comuniștilor. Solicitarea a fost respinsă de reprezentantul sovietic, care a transmis că „nu se poate pune problema”.

Nici protestele diplomatice formulate ulterior de Statele Unite și Marea Britanie nu au reușit să oprească abuzurile guvernului Groza. La conferință a fost prezentat și transcriptul ultimei întâlniri dintre Iuliu Maniu și Regele Mihai, din iunie 1947, cu o lună înainte de arestarea liderului țărănist. Maniu îi descria regelui situația opozanților politici, care erau ridicați de autorități fără mandate și ținuți în detenție fără să li se comunice acuzațiile.

„Oamenii sunt arestați, mai bine zis sechestrați în cap de noapte, fără citațiune, fără audiere, fără a li se comunica motivul arestării”, îi spunea liderul PNȚ monarhului.

Incapacitatea opoziției de a contesta cu succes rezultatele alegerilor a permis intensificarea represiunii. În anii următori, partidele istorice au fost eliminate din viața politică, iar România a intrat sub controlul regimului comunist.

Participanții la conferință au subliniat că evenimentele din 1946 reprezintă un avertisment privind fragilitatea instituțiilor democratice.

„Concluzia cu care vreau să plecați astăzi, după prezentarea mea, este că trebuie să ținem cu dinții de libertatea noastră. Cu dinții. Să nu o lăsăm și să nu-i dăm drumul, indiferent ce se întâmplă, pentru că nici ei n-au făcut-o. Și contextul era de 10, 20, 30 de ori mai rău”, a spus Mara Dumitrache, studentă la Istorie, în încheierea prezentării sale.

Conferința a fost prima dintr-o serie de întâlniri lunare dedicate istoriei recente a României, organizate de Asociația Amarjar la Biblioteca Academiei. Următorul eveniment este programat pentru 17 decembrie și va fi dedicat evenimentelor de la Timișoara.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.