Sectorul de exploatare și extragere de hidrocarburi din România a fost supus din 2013 și până azi unui șir întreg de taxe și impozite care au făcut lovit în profitabilitatea și în capacitatea investițională a companiilor. Din această cauză, OMV Petrom amenință că scade investițiile în Marea Neagră iar americanii de la ExxonMobil chiar au atenționat statul român că vor părăsi parteneriatul pe care îl au cu compania românească în apele adânci ale mării. O analiză elaborată de GoranBiriș arată etapele care au dus a o suprataxare a industriei petroliere în ultimii ani. Prima mișcare a autorităților a fost să introducă impozitul pe venituri suplimentare urmare dereglementării prețurilor, inițial cu caracter temporar, prelungirea aplicabilității și, ulterior, permanentizarea acestuia. Chiar dacă avea inițial natura unui impozit de tranziție cu aplicare limitată, de la 01.02.2013 până la 31.12.2014, durata de aplicare a acestuia a fost prelungită succesiv prin Ordonanțe de Urgență ale Guvernului publicate cu puțin timp înainte de expirarea termenului de aplicabilitate. În cele din urmă, prin Legea nr. 73/2018, pentru aprobarea O.U.G. nr. 7/2013, impozitul a căpătat caracter permanent.
Similar, și modul de calcul al impozitului a suferit modificări de-a lungul timpului, fiind modificat prin O.U.G. nr. 13/2014 și O.U.G. nr. 25/2017. Astfel, se reține că, (i) pentru perioada 01.04.2014 – 31.03.2017, formula de calcul a veniturilor suplimentare supuse impozitării a prevăzut un nivel minim de 72 lei / MWh pentru prețul mediu ponderat al gazelor naturale din producția internă corespunzătoare cantităților comercializate pe piața concurențială pentru consumatorii noncasnici – situație care a condus în anumite cazuri la impozitarea unor venituri suplimentare nerealizate și (ii) după 31.12.2014, nu se mai realizează indexarea la inflație a prețului gazelor naturale pe baza cărora se determină veniturile suplimentare supuse impozitării, acesta rămânând până
în prezent la nivelul de aproximativ 47 lei/MWh. Mai mult, prin Legea nr. 73/2018, de la 01.04.2018, s-a modificat modul de calcul al impozitului: a fost introdusă o cotă suplimentară de 80% pentru veniturile suplimentare ce depășesc 85 lei/MWh; din baza de calcul pentru aplicarea cotei suplimentare de 80% nu se admit deduceri pentru investițiile efectuate.
A fost introdus apoi impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore prin Legea nr. 256/2018, începând cuv 17.11.2018. Ca motivare inițială pentru introducerea legislației specifice sectorului offshore, legiuitorul a identificat în mod corect factorii critici ce trebuiau avuți în vedere la stabilirea cadrului legislativ aferent: Importanța strategică a resurselor de hidrocarburi din Marea Neagră, pentru atingerea obiectivelor energetice, economice și climatice ale României; Profilul de risc investițional specific al proiectelor offshore din zona românească a Mării Negre (durata de viață diferită pentru proiectele offshore – mai mult de zece ani de la confirmarea descoperirilor până la faza de producție, respectiv costurile și riscurile semnificativ ridicate) ce determină necesitatea unui tratament diferit pentru explorarea, dezvoltarea și producția din zăcămintele offshore; Necesitatea unei certitudini cu privire la derularea proiectelor fără întârzieri sau modificări legislative viitoare care ar pune în pericol eficiența proiectului avută în vedere la asumarea investiției; Nevoia atragerii de noi investiții în sectorul energetic și de a se asigura finanțarea proiectelor în desfășurare; o Admisiunea că, pentru proiectele offshore, investitorii vor fi dispuși să facă investiții
semnificative pe termen lung și cu risc ridicat numai dacă au încredere că regimul fiscal și de reglementare va rămâne stabil și previzibil pe toată durata proiectului.
Astfel, în varianta sa inițială, proiectul de lege nu conținea impozitul aferent veniturilor suplimentare offshore, în expunerea de motive inițială fiind admis, printre altele, (i) caracterul temporar al impozitului pe veniturile suplimentare urmare dereglementării, precum și (ii) faptul că aplicarea unor impozite suplimentare ar afecta în mod negativ deciziile de investiții, având în vedere că (iii) investitorii au suportat cheltuieli și au făcut evaluări pe prezumția că aceste impozite nu ar fi aplicabile investiției lor. Similar, în
motivarea neincluderii unui impozit a fost avut în vedere și dezavantajul concurențial pentru producția internă de gaze naturale și petrol, având în vedere că importul nu ar fi supus aceleiași impozitări. Cu toate acestea, urmare analizei ulterioare a proiectului de către Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia pentru industrii și servicii și Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului din Camera Deputaților, a fost introdus impozitul pe veniturile suplimentare offshore, fără a detalia în concret motivul care a condus la introducerea lui, în special prin raportare la contextul și motivarea inițială a proiectului de lege
(introducerea impozitului fiind chiar contrară obiectivului și intenției inițiale a proiectului de lege).
Totodată, începând cu 12.02.2018, Ordinul nr. 32/2018 al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale modifică metodologia de calcul a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România, utilizat pentru calculul redevenței. Prin aceasta, prețul de referință nu s-a mai determinat ca sumă fixă (495 lei/1.000 m3, conform Ordinului ANRM din 21/2008), ci prin raportare la un preț de referință stabilit în funcție de indicele bursier al hub-ului CEGH Day Ahead (Baumgarten, Austria). În conformitate cu Legea Petrolului nr. 238/2004, redevența petrolieră se stabilește ca o cotă procentuală din valoarea producției brute extrase. Mergând mai departe, valoarea producției trebuie să fie una reprezentativă, iar, în acest sens, cea mai obiectivă măsură a valorii o reprezintă
în mod normal chiar prețurile de vânzare efectiv realizate de producători în condiții de piață. Practica la nivel european arată că, inclusiv în măsura în care prețurile efectiv realizate de agenți economici nu sunt utilizate pentru scopuri de impozitare, prețurile de referință ce le substituie sunt reprezentative pentru piețele locale (ca medii ale tranzacțiilor relevante de pe piața locală).
Or, în cazul de față, prețul de referință CEGH nu este reprezentativ pentru piața locală (fiind înregistrate prețuri cu până la 50% mai ridicate decât cele specifice pieței românești în 2018 și primul trimestru din 2019, respectiv prețuri cu până la 25% mai reduse decât cele specifice pieței românești începând cu aprilie 2019). Impunerea unui preț de referință nereprezentativ pentru piața locală nu numai că reprezintă o încălcare a Legii Petrolului nr. 238/2004, dar conduce la o funcționare defectuoasă a sistemului de
impozitare, cuantumul redevențelor și al impozitelor colectate fiind decuplat de valoarea reală a producției (un preț de referință prea ridicat conduce la supraimpozitarea producției și un preț de referință prea scăzut conduce la subimpozitarea producției). Întrucât nivelul de impozitare are efect asupra activității economice, comportamentul agenților economici devine astfel influențat de factori externi nerelevanți conducând la evoluții arbitrare, nefundamentate pe realitatea economică din România. Autorii analizei apreciază că relevanța și proporționalitatea prețurilor efectiv practicate de producătorii upstream de gaze naturale pentru calculul valorii producției în vederea calculului redevențelor este asigurată prin efectele legislației fiscale și concurențiale, cât și prin structura pieței unde se regăsesc un număr mare de cumpărători independenți pentru o proporție covârșitoare din gazele naturale din producția internă.
În condițiile în care, anterior introducerii Ordinului nr. 32/2018 ANRM și modificării modalității de calcul a prețului de referință, producătorii stabileau valoarea producției pentru calculul redevenței prin raportare la prețurile practicate, iar relevanța prețurilor practicate este asigurată prin structura pieței și prevederile legislației fiscale și concurențiale, apreciem că singurul motiv pentru modificarea prețului de referință a fost creșterea veniturilor bugetare și nu o eventuală corecție a mecanismului pe baza unui preț de referință mai relevant (în măsura în care minimul de 495 lei/1000 m3 a devenit nereprezentativ cu timpul, acesta trebuia actualizat cu un nivel rezonabil – e.g. media ponderată a prețurilor înregistrate pe piața locală în perioada de referință).
De asemenea, introducerea de la 01.01.2014, respectiv eliminarea începând cu 01.01.2017 a impozitului pe construcții, în cotă de 1,5% (2013 – 2015) respectiv 1% (2016) aplicabil asupra construcțiilor, altele decât clădirile supuse impozitului pe clădiri.
Desigur, chiar dacă impozitul pe construcții a avut o aplicare generală, acesta a avut un impact semnificativ (disproporționat) asupra sectorului upstream de gaze naturale, dat fiind faptul că specificul activității impune existența unor active de tipul celor supuse impozitării.
Prin O.U.G. nr. 114/2018, începând cu 01.01.2019, au fost implementate următoarele modificări semnificative pentru industria gazelor naturale: Introducerea contribuției de 2% din cifra de afaceri realizată de operatori din activitățile ce fac obiectul ANRE; Introducerea obligației de a vinde cantitățile de gaze naturale din activitatea de producție internă la un preț maxim de 68 lei/MWh, către furnizorii clienților casnici și ai producătorilor de energie termică, pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației. Este de așteptat ca această măsură (ce acționează în sensul reversării tendinței de liberalizare) să denatureze sistemul de stimulente economice pentru producători și pentru consumatori, stimulente ce asigură, într-o funcționare corectă, identificarea soluției cu randament maxim.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.