„Republica procurorilor”, sintagmă folosită din ce în ce mai des atunci cînd se vorbeşte despre România, a fost instaurată de Victor Ponta la începutul anului 2013, imediat după ce Mona Pivniceru a fost convinsă să renunţe la funcţia de ministru al Justiţiei. Scriam atunci, în „Cotidianul” din 16 aprilie 2013, editorialul „România, ţara unde Justiţia este condusă de procurori”.
Permiteţi-mi să citez din acel articol: „Primul ministru Victor Ponta a fost procuror. Ministrul Justiţiei a fost procuror. Preşedintele CSM este procuror. Şeful DNA este procuror. Procurorul General este procuror. Practic, toate funcţiile de conducere din Justiţie sînt acordate procurorilor! Judecătorii au devenit simpli angajaţi în Justiţie!”
Şi încheiam acel text cu acest avertisment: „Dacă lucrurile rămîn aşa – şi nu văd cum ar mai putea fi schimbate curînd – , din ouăle în care zac monştrii unui astfel de sistem judiciar, peste puţin timp, se vor auzi loviturile ce vor anunţa ieşirea din găoace a „blînzilor” puişori. Care vor creşte mari, mari de tot, pînă ne vor înghiţi!”
Speram ca semnalul de alarmă să fie luat în seamă încă de atunci de asociaţiile magistraţilor, de societatea civilă şi, în general, de societatea românească. Nu s-a întîmplat aşa şi, iată unde am ajuns acum!
Toată mascarada lui Victor Ponta din acea vreme a fost generată de Pactul încheiat de el cu Traian Băsescu, prin care a fost de acord ca Laura Codruţa Kovesi să preia şefia DNA, iar ruda sa după soţie, procurorul Robert – Marius Cazanciuc, să devină ministrul Justiţiei! Ulterior, am aflat cu toţii şi de episodul acela penibil, în care Elena Udrea şi Sebastian Ghiţă au venit la biroul lui Victor Ponta cu mesajul de la Florian Coldea, prin care Codruţa Kovesi trebuia musai să preia DNA, apoi de episodul din via lui Ghiţă şi de prea multele legături ale lui Ponta cu serviciile.
Din acel moment, clanul procurorilor a început să domine Justiţia, sub privirile îngăduitoare ale lui Traian Băsescu şi Victor Ponta, ajungîndu-se ca mai apoi chiar ei să vadă pe propria lor piele ce pericol teribil este ca prevederea constituţională care spune că „Justiţia se înfăptuieşte de către instanţele de judecată” să fie călcată în picioare, plîngîndu-se chiar ei de abuzurile procurorilor.
Vedem acum că ministrul Justiţiei Tudorel Toader vrea să repună Justiţia pe făgaşul său normal, limitînd atribuţiile procurorului la ceea ce spune caietul de sarcini al acestei funcţii.
Sigur, deciziile sale de acum vin tot după nişte bîlbîieli. Şi lui i-a fost frică la începutul acestui an să-i demită pe Augustin Lazăr şi Codruţa Kovesi, după ce CCR a decis că amîndoi au încălcat grav Constituţia în cazul Ordonanţei 13. Şi Tudorel Toader s-a crezut şmecher atunci, păcălind întreaga opinie publică în acea penibilă conferinţă de presă, iar acum trage şi el ponoasele, văzînd că procurorii Lazăr şi Kovesi vor să-şi facă singuri legile, substituindu-se atît Guvernului, cît şi Parlamentului!
Totuşi, Tudorel Toader a încercat măcar acum să facă exact ce prevede Constituţia: ca membru al guvernului să emită un proiect de lege, iar apoi, cu avizul CSM, să-l trimită în Parlament pentru adoptare. Procedura este perfect legală şi identică cu cea prevăzută de Constituţia din Franţa, ţara din care s-au inspirat cei care au făcut legile justiţiei de la noi.
Ei, bine, procurorii, instigaţi de şefii lor, Augustin Lazăr şi Laura Codruţa Kovesi, se opun modificărilor propuse de ministrul Justiţiei, deşi Constituţia prevede cît se poate de clar că ei „îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”! Ei, procurorii, care au făcut mii de dosare pentru abuz în serviciu, nu înţeleg în ruptul capului că exact asta fac atunci cînd, depăşindu-şi atribuţiile, încalcă atributul ierarhic din textul Constituţiei, subminînd autoritatea ministrului ce le coordonează activitatea!
Întrebarea firească ce se naşte din această situaţie este: cum de îndrăznesc procurorii să rişte o asemenea atitudine? Desigur, poziţiile ciudate exprimate de amabasadorul SUA, poziţia la fel de ciudată a preşedintelui Iohannis şi opiniile exprimate de „elita lui Băsescu” sînt răspunsurile potrivite, căci, în ultimele zile, toţi aceştia au invadat spaţiul public cu tot felul de idei trăznite, existînd chiar riscul provocării unor proteste de stradă, menite să stopeze iniţiativa ministrului de Justiţie!
În mod firesc, apare întrebarea ciceroniană: cui folosesc astfel de reacţii? Profitorii acestui război penibil din aceste zile sînt tocmai Augustin Lazăr, Procurorul general al României, şi Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA. Ei simt că aceste modificări le iau din putere, dar nu din cea prevăzută de lege, ci din cea cu care s-au obişnuit în ultimul deceniu şi care a rezultat din Protocoalele cu SRI, din „parteneriatul” cu ÎCCJ sau din „cîmpul tactic” care devenise Justiţia!
Toate aceste aberaţii, impuse în timpul regimului Traian Băsescu şi tolerate de regimul Klaus Iohannis, nu fac altceva decît să confirme dorinţa procurorilor de a-şi subordona actul de Justiţie prin păstrarea tuturor normativelor ilegale care le-au dat în aceşti ani puteri mult peste limitele constituţionale, pe care apoi le-au transformat rapid în sursă a abuzurilor.
Iar cînd o instituţie foloseşte abuziv legea pentru răfuieli politice sau pentru satisfacerea bunului plac, însăşi democraţia este în pericol! Şi, odată cu ea, drpturile fundamentale ale omului, condiţii imperative atunci cînd se defineşte un stat de drept!
În acest sens, Augustin Lazăr şi Laura Codruţa Kovesi au devenit principalele pericole pentru democraţia din România! Atitudinea lor faţă de Parlament şi faţă de Guvern arată că ei doi nu sînt altceva decît pionii acelor forţe care ar vrea să menţină România în zona acelui periculos statut de „Republică a procurorilor”, adică de ţară necontrolabilă, în care Justiţia este doar un moft formal.
Spuneam acum cîţiva ani că ne paşte pericolul unor monştri ce ar putea să apară din indiferenţa noastră, a opiniei publice. Acum, aceşti monştri nu numai că au apărut, ci s-au făcut deja mari, au căpătat gustul sîngelui şi deja vor mai mult de la noi: să fim hrana lor zilnică, iar noi, ascultători, să aşteptăm tăcuţi să ne înghită! Poate că n-ar strica să ne împotrivim. Măcar aşa am mai avea o şansă să supravieţuim!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.