Curtea Supremă din SUA, decizie pe școlile religioase

Curtea Supremă a votat 6-3 pentru a anula ca neconstituțională o lege din Maine care exclude familiile dintr-un program de ajutor pentru studenți dacă aleg să-și trimită copiii la școli religioase, într-o decizie publicată pe 21 iunie. Hotărârea este o înfrângere pentru administrația Biden, care a susținut poziția din Maine.

În cadrul programului, districtele școlare din statul în mare parte rural oferă asistență pentru școlarizare pentru studenții care nu au o școală secundară publică locală, astfel încât să poată frecventa alte instituții – chiar și în țări străine – atâta timp cât finanțarea nu este utilizată pentru educația religioasă. Mai puțin de jumătate dintre cele 260 de unități administrative școlare din Maine operează o școală secundară publică proprie.

Petiționarii în cauză sunt părinții David și Amy Carson din Glenburn, Maine, împreună cu Troy și Angela Nelson, din Palermo, Maine. Intimatul A. Pender Makin a fost dat în judecată în calitatea sa oficială de comisar al Departamentului de Educație din Maine. Petiționarii au depus o acțiune în 2018, susținând că cerința „nonsectară” a programului de asistență pentru școlarizare a ofensat Clauza de exercițiu gratuit și Clauza de stabilire a Primului Amendament la Constituția SUA, precum și Clauza de protecție egală a celui de-al patrusprezecelea amendament.

Michael Bindas, avocat senior la firma de avocatură de interes public Institute for Justice, a argumentat cazul în fața Curții Supreme și a lăudat decizia.

„Decizia de astăzi arată clar, odată pentru totdeauna, că guvernul nu poate interzice părinților să aleagă școli religioase în cadrul programelor de alegere educațională, fie din cauza apartenenței lor religioase, fie a instrucțiunii religioase pe care o oferă”, a spus Bindas într-un comunicat.

„Părinții au dreptul constituțional de a alege astfel de școli pentru copiii lor, iar Curtea a susținut astăzi că un stat nu le poate refuza această alegere în programele care permit alte opțiuni private.”

Părinții au subliniat decizia Curții Supreme de acum doi ani în Espinoza v. Montana Department of Revenue, care a susținut că un stat nu poate exclude familiile și școlile de la participarea la un program de ajutor pentru studenți din cauza statutului religios al școlii. Dar părinții au susținut că înalta instanță nu a rezolvat întrebarea dacă un stat poate exclude familiile și școlile pe baza utilizării religioase la care ar putea fi acordat ajutorul unui elev la o școală.

Decizia în cauza Carson v. Makin, dosar 20-1088, un recurs din partea Curții de Apel din SUA pentru primul circuit, a fost pronunțată de judecătorul șef John Roberts. Ceilalți cinci judecători conservatori s-au alăturat opiniei lui Roberts. Judecătorii liberali Stephen Breyer și Sonia Sotomayor au scris opinii divergente separate.

Roberts a scris că „cerința „nonsectară” din Maine pentru plățile sale de asistență pentru școlarizare, care altfel sunt disponibile în general, încalcă Clauza de exercițiu gratuit”.

„Indiferent de modul în care sunt descrise beneficiile și restricțiile, programul funcționează pentru a identifica și exclude școlile altfel eligibile pe baza exercițiului lor religios.” Înalta instanță a anulat hotărârea Primului Circuit și a retrimis cazul acelei instanțe „pentru continuarea procedurilor în concordanță cu această opinie”.

Roberts a remarcat că, în decizia Espinoza, Curtea Supremă a constatat că o prevedere a Constituției Montanei care „interzice ajutorul guvernamental pentru orice școală controlată în întregime sau parțial de o biserică, sectă sau denominație”, a încălcat clauza de exercițiu liber. Prevederea fără ajutor a declanșat un control strict pentru că a exclus „școlile religioase de la beneficiile publice numai din cauza caracterului religios al școlilor”, a scris șeful judecătorului, citând Espinoza.

„„Un stat nu trebuie să subvenționeze învățământul privat”, am concluzionat, dar, odată ce un stat decide să facă acest lucru, nu poate descalifica unele școli private doar pentru că sunt religioase.”

Roberts a adăugat că un „program de beneficii neutru în care fondurile publice circulă către organizațiile religioase prin alegerile independente ale beneficiarilor de beneficii privați nu ofensează clauza de stabilire”.

În expunerea sa, Breyer a scris că există un „joc în articulații” între cele două clauze religioase ale Primului Amendament și acest lucru „oferă statelor un anumit grad de libertate legislativă”.

Uneori, permite unui stat „să promoveze interesele anti-establishment prin reținerea ajutorului de la instituțiile religioase, fără a încălca protecțiile Constituției pentru exercitarea liberă a religiei. Din punctul meu de vedere, cerința nesectară a lui Maine se încadrează în mod direct în domeniul de aplicare al acestei libertăți constituționale.”

La rândul său, Sotomayor a deplâns că, în cuvintele ei, Curtea Supremă „continuă să demonteze zidul de separare dintre biserică și stat pe care Framers s-au luptat pentru a-l construi” și că „[nimic din Constituție nu cere rezultatul de astăzi”.

„Ce diferență fac cinci ani. În 2017, m-am temut că Curtea „ne conduce… într-un loc în care separarea dintre biserică și stat este un slogan constituțional, nu un angajament constituțional”, a scris ea, citându-și disidența (pdf) în Trinity Lutheran Church of Columbia Inc. v. Comer.
„Astăzi, Curtea ne conduce într-un loc în care separarea dintre biserică și stat devine o încălcare a constituției. Dacă un stat nu poate oferi subvenții cetățenilor săi fără a fi obligat să finanțeze exercițiul religios, orice stat care își prețuiește interesele istorice anti-establishment mai mult decât această Curte va trebui să reducă sprijinul pe care îl oferă cetățenilor săi. Cu o preocupare tot mai mare pentru locul în care Curtea ne va conduce în continuare, sunt de acord cu respect.”

Mat Staver, fondator și președinte al firmei de avocatură de interes public Liberty Counsel, a salutat decizia drept o „mare victorie pentru libertatea religioasă și alegerea școlii”.

„De 40 de ani, legea din Maine a discriminat în mod neconstituțional părinții în ceea ce privește școlile private bazate pe religie. Acea discriminare se termină astăzi. Școlile bazate pe credință aduc o contribuție importantă comunităților lor și fac parte din fundația Americii. Părinții au nevoie de mai multe opțiuni educaționale pentru copiii lor”, a spus Staver într-un comunicat.

Consiliul pentru Relații Americano-Islamice (CAIR), a lăudat de asemenea decizia. Directorul național adjunct al CAIR, Edward Ahmed Mitchell, a declarat într-o declarație că instanța a avut dreptate să anuleze „o lege care interzicea studenților să primească asistență pentru școlarizare pentru școala privată pur și simplu pentru că școala aleasă de ei are un caracter religios”. Făcând acest lucru, „instanța a păstrat drepturile constituționale ale creștinilor, musulmanilor, evreilor și multor alți studenți ai credinței”.

Procurorul general din Maine, Aaron Frey, un democrat, a fost trist după hotărâre, atacând școlile religioase ca fiind bigote.

„Educația publică ar trebui să expună copiii la o varietate de puncte de vedere, să promoveze toleranța și înțelegerea și să pregătească copiii pentru viața într-o societate diversă”, a spus el într-un comunicat.

„Învățământul oferit de școlile în cauză aici este ostilă unui învățământ public. Ei promovează o singură religie cu excluderea tuturor celorlalte, refuză să admită copii gay și transgender și discriminează în mod deschis în angajarea profesorilor și a personalului.”

Frey și-a exprimat groază că „o școală îi învață pe copii că soțul trebuie să fie conducătorul gospodăriei”.

Articol preluat din The Epoch Times