Cutremur de pămînt sub Guvernul beton

 Duminică dimineață m-am trezit la semnalul geologic al pămîntului, fără să-mi imaginez că, mai tîrziu, spre amiază, va urma o asemenea circotecă. Brusc, au fost abandonate toate celelalte subiecte. Și dosarele lui Dragnea, și afacerile cu case ale lui Iohannis, și fisura din alianța PSD – ALDE, și scandalul pe legile justiției. România schimbă subiectele mai rău decît mahalagioaicele plictisite. Sare de la unul la altul, de parcă ar fi magnetizată de ultima nenorocire. Uneori este atît de guralivă și de superficială, de parcă ar aștepta o tragedie care să o trezească din flecăreala aceasta paroxistică. Și cînd ea vine, pentru că tragediile vin mereu, vitejii comentatori pun lupa pe toate mărunțișurile, pe toate ratările, pe toate eșecurile.

Toată lumea devine expertă în dosarul zilei, toți politicienii fac analize doctorale și promisiuni deșarte. De fiecare dată ai sentimentul că țara se va schimba de a doua zi, că toate instituțiile își vor lua în serios menirea, că lupa lucidității, mărită și de intensitatea suferinței, va genera o schimbare importantă. Așa a fost după tragedia de la Colectiv, așa a fost și după inundații și așa se întîmplă și acum. Românii s-au plîns, ziariștii au criticat, politicienii au promis, iar guvernanții au anunțat măsuri. Ei, și? Ne-au copleșit protocoalele, accidentele de cale ferată sau de șosea, dosarul lui Liviu Dragnea, casele lui Klaus Iohannis și sforăriile procurorilor. Pînă la urmă, tragedia de la Colectiv a dus la strîngerea cu ușa și la stoarcerea de bani a privaților, clădirile guvernamentale și ale instituțiilor publice rămînînd la fel de vulnerabile și de periculoase. Iar semnalele de alarmă ale sistemului național de alertare sunt la fel de caraghioase ca și SMS-urile lui Moise Guran, devenit din ce în ce mai penibil de cînd a aflat că niște zăltați de pe net l-au profețit ca potențial premier al României. Cea mai șocantă noutate a venit însă dintr-un sertar uitat de prin Guvern.

Cică în 2016 o instituție subordonată Ministerului Dezvoltării a făcut un studiu în urma căruia a rezultat că zonele cele mai periculoase din Capitală ar fi Casa Presei, cartierele Pantelimon și Băneasa și orașul Otopeni (nu prea înțeleg de ce, majoritatea blocurilor din acesta fiind de 4 etaje, iar casele, fie și de pămînt, nu ating mai niciodată trei caturi). Ei bine, guvernul României, deși posedă un asemenea studiu (sper să nu fie o aiureală !?), ține ANAF-ul și încă vreo cîteva instituții în Casa Presei. La acestea se mai adaugă instituții de presă și edituri, televiziuni și redacții de site-uri. Le-a avertizat cineva? Are cineva un plan în caz de cutremur pentru Casa Presei Libere?

Probabil același plan ca și pentru Centrul Vechi! La ce a folosit studiul făcut de Ministerul Dezvoltării (făcut pe bani, fără îndoială!), dacă n-a fost urmat de nici un plan de consolidare a clădirilor vulnerabile, nici măcar a celor marcate cu bulină roșie? Adică aflăm că există riscul major ca 75% din români să aibă de suferit de pe urma unui seism major și 15.000 de clădiri să se prăbușească și noi ne pierdem vremea cu subiecte de doi lei? Înțeleg că presa este captivată de aiureli, că politicienii au profunzimea gîștelor, dar instituțiile statului, după un asemenea raport, sunt obligate să inițieze și mai apoi să aplice măsuri. Altfel, în cazul unui cutremur major, pe lîngă victimele de sub dărîmături, ar mai trebui să luăm în calcul și arestații și pe cei care au știut de pericol și nu și-au făcut datoria inițiind măsuri de protecție.

Pămîntul se cutremură, noi ne prefacem preocupați, iar guvernele (toate care s-au perindat după efectuarea studiului invocat) rămîn cu nesimțirea lor de beton din care nu le clintește nici pericolul unei alte tragedii.