În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
- În Nord, asasinarea lui Radu Atkins a întrerupt toate emisiunile radio şi tv, iar a doua zi ziarele au comentat pe pagini întregi atentatul. TV NAŢIUNEA a cerut imperios închiderea graniţelor şi prinderea grabnică a ucigaşilor. Apoi, în emisiunile speciale, discuţia a fost mai ales dacă un singur asasin sau mai mulţi asasini l-au omorât pe Atkins. Asta în special după ce martorii oculari n-au fost în stare să ajungă la un numitor comun în această privinţă. Chiar şi o parte dintre numeroşii jurnalişti care s-au aflat alături de victimă, atunci când aceasta se deplasa spre Biroul Electoral Central, chiar şi o parte dintre numeroşii jurnalişti s-au contrazis vehement. Cei ce-i dădeau credit extremistului Janos Holliday că Brigăzile Dreptăţii ar fi fost la originea crimei susţineau sus şi tare că în ambuscadă au fost implicaţi cel puţin şase persoane, după unii dintre ei, patru bărbaţi şi două femei; după alţii, cinci bărbaţi şi o singură femeie. (Lucru greu de stabilit, întrucât tot acel grup de comando ar fi fost îmbrăcat în salopete negre şi purtau pe faţă cagule.) Cei ce pretindeau că asumarea atentatului ar fi o minciună propagandistică jurau că n-a fost vorba despre nici un comando şi că Atkins ar fi fost împuşcat de un lunetist aflat pe acoperişul magazinului universal CLIP CLAP. Disputa a continuat timp de mai multe zile.
- NORDVANDANUL, oficiosul partidului de guvernământ din Republica Vandana de Nord, a fost singura publicaţie care părea mai puţin supărată, probabil pentru că odată cu dispariţia lui Atkins, şansele realegerii preşedintelui în funcţie au crescut nesperat. Sigur, şi NORDVANDANUL a scris plin de revoltă despre „odiosul atentat”, dar a găsit şi puterea de a anunţa pe larg programele pregătite de oficialităţi pentru revelionul atât de apropiat. „Nordvandanii merită cu prisosinţă să se simtă bine măcar în aceste ceasuri de sărbătoare şi să uite de nedreptele măsuri economice care îi ating pe cetăţenii inocenţi. Am trăit şi altădată vremuri dificile şi întotdeauna am reuşit, prin curajul şi voinţa atât de caracteristice poporului nordvandan, să le învingem. Aşa va fi şi acum! Viaţa merge înainte!”
- Deşi subiectul Radu Atkins a ocupat atât spaţiu mediatic, presa s-a arătat mai puţin preocupată să afle cine l-a asasinat. Asta mai ales că Holliday a dispărut şi el, iar faptul că Brigăzile Dreptăţii nu i-au comentat dispariţia a făcut să pară că ar fi fost vorba despre o afacere internă a partidului de extremă dreapta. Or, se ştie, dacă te interesezi prea mult de ce se întâmplă acolo, te poţi aştepta, în cel mai bun caz, să fii încondeiat în fel şi chip în ziarul NOI. Şi nici „pedeapsa celtică” nu este o ameninţare de luat în glumă… Şi cine are nevoie de aşa ceva? Mai ales în situaţia când lumea este iritată de constrângerile venite din sancţiunile economice, de pacea atât de fragilă, de şicanele obişnuite în perioadele electorale între politicieni. Aşa că media, simţind preaplinul din atmosferă, a înţeles că trebuie să ofere un respiro populaţiei şi s-a concentrat mai mult asupra pregătirilor pentru revelion: spre satisfacţia generală, niciodată Anul Nou n-a fost atât de mediatizat. Chiar şi trupele masate de o parte şi de alta a frumosului gard de sârmă electrificată savurau din plin momentul: comandanţii organizau campionate de tot felul de jocuri şi mai închideau ochii atunci când subordonaţii sărbătoreau cu prea mult alcool sau dacă îşi părăseau o oră-două posturile pentru a îmbrăţişa o femeie din localităţile apropiate. Ba, mai mult: în 30 şi 31 decembrie, s-a organizat chiar şi Cupa Revelionului, o competiţie de şah, table, remi şi bridge desfăşurată prin deschizăturile gardului lung de trei sute optzeci şi şapte kilometri între selecţionatele reprezentanţilor militari.
(Ulterior evenimentelor, cineva a întrebat cum de nu s-a întâmplat nici un accident, nici o electrocutare în disputele prin gardul ELECTRIFICAT. Răspunsul n-a venit niciodată.)
- Doar trupele internaţionale trimise de rezoluţia ONU se purtau sever milităreşte, în special contingentul de lunetişti ai celei de a Treia Mari Puteri. Lucru de-a dreptul enervant. La fel ca şi copiii care strică jocurile celorlalţi copii. Culmea a fost când, chiar în seara de 31 decembrie, militarii celei de A Treia Mari Puteri au întreprins un exerciţiu de alarmare, obligând pe toată lumea să intre în alertă de gradul doi spre unu! Asta a fost totuşi prea de tot şi, printr-un ordin venit de sus, de foarte sus, pe neaşteptate, lunetiştii celei de A Treia Puteri au fost îmbarcaţi în avioane şi au părăsit cele două republici surori[1]. Oamenii au răsuflat uşuraţi şi, înainte de a deschide sticlele de şampanie[2], au pus pariuri, ca în vremurile cele mai bune, în legătură cu câştigătorii tradiţionalului Trofeu de Anul Nou la hochei pe gheaţă. (Dacă şi în asemenea momente, iubita competiţie, care reprezintă însăşi spiritul vandan, poate avea loc, înseamnă că tensiunile prezente nu sunt atât de grave, iar viaţa nu poate fi scoasă din făgaşul ei istoric. În spiritul acesta optimist a reflectat presa atât din Nord, cât şi din Sud starea de spirit a populaţiei.)
- Aşa cum, din motive bine întemeiate am precizat doar într-o notă de subsol că retragerea atât de neaşteptată a lunetiştilor din cea de a Treia Mare Putere a născut tensiune între aliaţi, chiar dacă neînţelegerile au fost ţinute sub control şi n-au răzbătut în spaţiul public, am prevăzut şi că au avut urmări. Totuşi, am sperat că acele „urmări” nu vor fi prea grave. Ne-am înşelat!
Pe surse, s-a aflat că, în spatele uşilor capitonate, summit-ul extraordinar de la Bojongo (Insulele Guru Guru) a început într-o atmosferă tensionată şi a continuat într-o atmosferă şi mai tensionată. După ce, deja cu o săptămână înainte, pe neaşteptate, atât de puţin pomenitele până atunci republici surori Vandana au apărut zilnic pe canalul TV 99, fiind prezentate reportaje despre specificul agriculturii de acolo, despre frumuseţile naturale „din păcate atât de puţin exploatate turistic”, despre sistemul de învăţământ şi despre meşteşugurile tradiţionale, în telejurnalul principal din data de 2 ianuarie, Paul Stefan Brah a amintit că „întreaga comunitate internaţională este profund neliniştită că autorităţile din Republica Vandana de Sud continuă să ignore avertizările în legătură cu ascunderea adevărului în privinţa terifiantului caz <Capul fără Trup>, rămânând nelămurite şi informaţiile privind eventualele scurgeri de fragmente umane pe râul Stipar, râu ce izvorăşte în Republica Vandana de Sud şi traversează Republica Vandana de Nord”. După care au fost reluate părţi din materialele recent difuzate din cele două state surori. Abia două zile mai târziu, la 4 ianuarie, adică la o zi după debutul summit-ului extraordinar de la Bojongo (Insulele Guru Guru), s-a recunoscut că pe ordinea de zi se află şi „un incident nedorit de la graniţa dintre Republica Vandana de Nord şi Vandana de Sud, incident pe cale de a fi rezolvat pe cale diplomatică.” În Republica Vandana de Sud, doar influentul comentator politic Galo Galovics a sesizat într-o emisiune în direct de pe atât de echidistantul TV ADEVĂRUL că „Informaţia de pe TV 99 cum că pe ordinea de zi a summit-ului celor patru Mari Puteri de la Bojongo s-ar afla şi <un incident nedorit de la graniţa dintre Republica Vandana de Nord şi Vandana de Sud, incident pe cale de a fi rezolvat pe cale diplomatică> ne duce cu gândul la episodul cu retragerea intempestivă a lunetiştilor. Aceştia, deşi făcând parte din trupele de elită ale celei de A Treia Mari Puteri, n-au primit ordinul de la superiorii lor direcţi, ci de la generalul care coordonează întreaga misiune internaţională. Se pare că este vorba despre un general din Insulele Guru Guru, ceea ce ar explica şi de ce se ţine importanta reuniune pentru prima oară la Bojongo. Cum comanda misiunii din Vandana a fost dată unui ofiţer care să nu aparţină de forţele nici uneia dintre Cele Patru Mari Puteri, tocmai pentru a nu leza nici un orgoliu, ordinul de retragere a lunetiştilor celei de A Treia Mari Puteri a venit ca o insultă. Şi dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, n-ar fi fost mare lucru, dar cea de A Doua Mare Putere ar fi intervenit pe lângă comandantul forţei internaţionale ca să dea ordinul respectiv sub pretextul că respectivii luptători ar fi deturnat scopul prevăzut, adică o infiltrare doar a unor forţe de asistenţă şi nu a unor trupe de ocupaţie.” Explicaţia lui Golo Galovics a fost preluată imediat de media internaţională, inclusiv de cea din cele două republici surori. Retragerea ambasadorului celei de A Treia Mari Puteri de la postul acreditat la cea de A Doua Mare Putere a fost privită printr-o altă lupă. Şi discursul reprezentantului celei de A Treia Mari Puteri la Sesiunea ONU a fost reanalizată, unii comentatori importanţi socotind aceste evenimente de maximă importanţă şi sugerând că A Treia Mare Putere ţinteşte locul celei de A Doua Mari Puteri. Desigur, populaţia lumii nici n-a sesizat aceste lucruri şi nici n-a părut foarte interesată de asemenea explicaţii. (Lucrurile acestea întotdeauna sunt considerate drept secrete de stat şi, rămânând secrete de stat, lasă loc la nenumărate interpretări, unele apropiate de adevăr, cele mai multe simple speculaţii. Interpretări prea puţin interesante pentru marea masă de oameni.) Dar consecinţele, ca întotdeauna, vor atinge din plin atât pe cei în cunoştinţă de cauză, cât şi pe cei neinformaţi…
[1] Credem că se subînţelege că este vorba despre republicile surori Vandana. Nu le-am nominalizat în text deoarece de fiecare dată când sunt enumerate într-o anumită ordine, cea pomenită a doua trimite, pe canale diplomatice, câte o notă de protest. Dar pe amândouă nu le poţi numi în acelaşi timp…
[2] Într-un evident gest de bunăvoinţă, o escadrilă de avioane de transport escortată de celebrele supersonice de luptă RZ 27 a paraşutat mii de lăzi cu sticle de şampanie, băutură altfel aflată sub embargo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.