Dramaturg, inventator, ceasornicar, muzician, politician, spion, traficant de arme, revoluţionar…
Teatrul Naţional de Televiziune dedică ziua de luni, 19 mai, dramaturgului Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (n. 24 ianuarie 1732 – d. 18 mai 1799), părintele literar al celebrului Figaro, personajul central al trilogiei „Bărbierul din Sevilla”, „Nunta lui Figaro” şi „Mama vinovată”.
În 18 mai se împlinesc 215 ani de la încetarea din viaţă a dramaturgului francez. În memoria acestuia, Televiziunea Română, prin Casa de Producţie TVR, a programat luni, 19 mai, de la ora 20.10, la TVR 2, un spectacol de colecţie din Arhiva de Aur, – „Războiul domnului de Beaumarchais” (scenariul şi regia artistică: Constantin Dicu; premiera tv: 1993). Scenariul acestei producţii este realizat după „Vulpile în vie” de Lion Feuchtwanger, „Bărbierul din Sevilla” şi „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais.
Piesa de teatru TV se bucură de participarea unor maeştri ai artei interpretative româneşti, precum Virgil Ogăşanu, Ileana Stana Ionescu, Manuela Ciucur, Anca Sigartău, Diana Gheorghian, Victoria Dobre-Timon, Valeria Ogăşanu, Radu Duda, Andreea Măcelaru, Ion Pavlescu, Alexandru Bindea, Ion Chelaru şi alţii.
„Am pornit de la ideea cunoaşterii de către public a felului în care Beaumarchais şi-a scris piesa «Nunta lui Figaro», date fiind condiţiile în care autorităţile timpului s-au opus cu vehemenţă reprezentării acestui spectacol. Când am fost la Nisa în 2000, am luat cu mine şi acest spectacol şi l-am arătat oamenilor de cultură şi de teatru de acolo, s-a făcut o proiecţie şi au rămas absolut impresionaţi de faptul că cineva din România a realizat o investigaţie în această direcţie, ei negândindu-se că poate fi interesantă o astfel de tentativă”, spune Constantin Dicu, unul dintre cei mai reputaţi regizori din România, cu o carieră de peste 40 de ani în producţia de teatru şi de televiziune.
Regizorul Constantin Dicu colaborează cu Televiziunea Română din 1977. Este autorul cunoscutelor teleplay-uri: „Escu”, „Milionar la minut”, „Uniforme de general”, „Straniul paradis”, „Boala incompatibilă” şi altele. În 1995 primeşte premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol TV, „Mesagerul”, iar 4 ani mai târziu, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” va primi aceeaşi distincţie.
Într-o lume tabloidizată forţat, regizorul Constantin Dicu respectă telespectatorul român şi ne mărturiseşte că „are încredere în inteligenţa lui şi în bunul lui simţ”. „Să nu credem că el înghite orice”, mai spune regizorul, ci din contră, „se uită cu dispreţ şi cu compătimire la ceea ce vede astăzi”.
Piesa are o distribuţie de excepţie şi ne introduce în lumea aristocraţiei franceze, în timpul ultimilor regi ai Franţei, Louis al XVI-lea şi Maria Antoinette, înainte de Revoluţia Franceză. Pierre de Beaumarchais, interpretat admirabil de Virgil Ogăşanu, a fost contemporan cu ei şi a fost victima cenzurii nemiloase a „Grăsunului”, respectiv a Regelui, jucat de Alexandru Bindea. La vremea respectivă, „Nunta lui Figaro”, piesa lui Beaumarchais, a suferit timp de 3 ani revizuiri, pentru a fi pe placul Regelui şi a putea fi jucată. Lui Ludovic al XVI-lea îi displăcea felul în care dramaturgul satiriza aristocraţia. Un mare rol de intrigă şi de culise l-a jucat Maria Antoinette, regina, interpretată de frumoasa actriţă Manuela Ciucur.
Cu toate că, la începutul piesei, telespectatorul poate fi uşor bulversat – regizorul simte nevoia să familiarizeze publicul alternând secvenţe din viaţa de la curte şi din biografia scriitorului, cu mici fragmente din operele acestuia, „Nunta lui Figaro” şi „Bărbierul din Sevilla” -, încet, lucrurile se aşază şi devii curios să afli ce se va întampla. Elementul de atracţie îl oferă actorul Radu Duda, un onorabil marchiz, pe care Antoinette îl numeşte intendentul cultural şi de distracţii al Curţii. Dincolo de intrigile amoroase, marchizul va avea un rol hotărâtor în punerea în scenă a lui Figaro. Ajunge până într-acolo încât îşi înfrânge gelozia şi îi cere Reginei să-i facă un favor intim nepăsătorului Grăsun.
Regina şi marchizul, împreună cu şeful de secţie, Lenoir (Petrică Popa) fac într-un final ca “Nunta lui Figaro” să fie jucată într-un cerc restrâns şi primită cu aplauze de către aristocraţie.
Ca şi ultimii regi ai Franţei, Beaumarchais a avut o existenţă controversată. Inamicii lui spun că şi-ar fi otrăvit primele două soţii pentru a rămâne cu moştenirile lor. Pe lângă cele 3 piese, el mai rămâne în istorie ca fiind editorul operelor postume ale lui Voltaire.
Ilustraţia muzicală: Lidia Danciu. Decoruri: Ion Olaru. Costume: Eugenia Botănescu.
Regia de montaj: Emilia Andreescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.