Dacă statul român ar fi rațional, s-ar împrumuta în euro și în dolari pe 20 de ani, mai ales de la populație.
Între 1999-2019, adică în decurs de 20 de ani, atât dolarul cât și euro și-au redus puterea de cumpărare cu mai mult de 50%. Inflația aflată în vecinătatea cifrei de 2% este una dintre marile bluff-uri ale băncilor centrale. În realitate, puterea de cumpărare a celor mai credibile monede din lume a scăzut cu mult mai mult decât au lăsat să se înțeleagă cifrele oficiale ale inflației. Mai mult, au existat în acești 20 de ani perioade de deflație sau de „inflație negativă” (oximoron utilizat de bancherii centrali pentru a masca deflația, un scenariu de spaimă maximă pentru ei). Aș zice chiar că, mai ales dupa 2012, când marile economii ale lumii au avut procente de inflație apropiate de zero, puterea de cumpărare a monedei lor ar fi trebuit să crească, nu să scadă.
Ca să sesizați enormitatea distanței dintre ceea ce ni se spune oficial și realitate, este suficient să observăm că ce puteam cumpăra cu 100 de euro/dolari în 1999, putem cumpăra acum cu 150 de euro/dolari. Ceea ce puteam cumpăra în România anului 1999 cu 100 de lei, putem cumpăra acum cu 670 de lei. Și asta în condițiile în care România a fost, practic, în faliment în 1999, iar PIB-ul României a crescut, de atunci, de aproape zece ori.
Nu există niciun motiv să credem că în următorii 20 de ani trendul se va inversa.
Dimpotrivă, dată fiind absurda tipărire de bani suplimentari față de nevoia reală de acoperire cu bani a masei de bunuri și servicii aflate în circulație (quantitative easing), practicată atât de Federal Reserve, cât și de Banca Centrală Europeană, acest trend se va accelera. Așa că, ceea ce cumpărăm acum cu 100 de euro/dolari, se prea poate să fi fiind cumparat, peste 20 de ani, cu 160-170 euro/dolari. Evident, dacă vor mai fi existând euro/dolari.
Așadar, plata la valoare nominală a datoriei (vă mai amintiți de nominalismul monetar?) va însemna un avantaj considerabil pentru statul care se împrumută. Așa cum a fost un avantaj enorm, până acum, ca state precum Italia, Franța, Germania, UK (ale căror împrumuturi totalizează, în proporții aproape egale, 10 trilioane de euro) sau Grecia, Portugalia, Spania și Irlanda (cu totaluri ale datoriei care depășesc cu mult PIB-ul fiecăruia) să se împrumute, mutând bani din buzunarul deponenților, în buzunarul debitorilor, prin simpla scădere programată (dar meșteșugit camuflată de băncile centrale) a puterii de cumpărare a monedei europene sau americane. Și vorbesc doar de statele UE, din care face parte, cu smerenie, și România. Căci, dacă ne uităm la primele trei mari economii ale lumii, SUA, China și Japonia, sumele împrumutate de aceste state depășesc 65 de trilioane de dolari (China – 30 trilioane; SUA – 23 trilioane; Japonia – 12 trilioane). Aplicați, vă rog, procentul de 50% care reprezintă scăderea puterii de cumpărare a dolarului și vedeți cât înseamnă pierderea deponenților și câștigul debitorilor (care, ca un făcut, beneficiază și de un calificativ AAA de la agențiile de rating, ceea ce le asigură un procent de dobândă penibil, uneori fiind chiar real negativ, ceea ce înseamnă că creditorul îl plătește pe debitor pentru a-l împrumuta …).
România, șantajată de agențiile de rating
Aceasta este, la propriu, cea mai mare și mai injustă redistribuire a averii, de la cei ce economisesc (deponenții și deținătorii de bonduri suverane) la cei care cheltuie și consumă pe credit. Lucru făcut posibil, la unison, de băncile centrale și de băncile comerciale (care sunt „fericite” să împrumute statele, pentru a-și curăța portofoliul de credite riscante, în favoarea creditelor guvernamentale, calificate, în mod artificial, ca fiind cu risc zero). De precizat că nu toate statele au rating AAA, iar unele state sunt penalizate cu ratinguri scăzute (ceea ce determină dobânzi mari) în mod cu totul nedrept și artificial.
Exemplu recent la îndemână este chiar România – agențiile de rating au șantajat statul român cu scăderea ratingului, dacă nu retrage actul normativ care prevedea o taxă pe lăcomia bancilor. De precizat, de asemenea, că, deși avem de-a face cu cea mai mare și mai injustă redistribuire de avuție prin pârghii monetare și bancare, nu statele sunt considerate riscuri sistemice și de hazard moral, ci consumatorii sau, după caz, legile și hotărârile judecătorești cu efecte erga omnes care țintesc protecția consumatorilor. Scamatorii și prestidigitatorii ar putea fi invidioși pe această perfectă tehnică de abatere a atenției de la realitate.
România, cu toate avantajele pentru debitor ale nominalismului monetar, nu se prea împrumută. Creditele guvernamentale și obligațiunile sau titlurile de stat totalizează mai puțin de 35% din PIB. Autoritățile europene consideră că un grad maxim de îndatorare de 45% este sustenabil pentru un stat membru al UE. La rândul său, BNR consideră că un grad maxim de îndatorare de 40% este sustenabil pentru un consumator care are venituri din salarii. Cu toate acestea,
(i) statele cu economie „dezvoltată” din UE au grade de îndatorare care trec cu mult peste 60% (acest prag este depășit până și de austera și puternic industrializata Germanie), unele dintre acestea având îndatorari de 130% din PIB sau chiar mai mult;
(ii) unii trâmbițași ai Apocalipsei noastre cea de toate zilele înspăimântă lumea urlând că o îndatorare de 35% din PIB este ceva catastrofic, ceva care nu poate fi susținut de economia României (aceeași economie care furnizează multinaționalelor profituri triple față de media europeană).
De aceea spun – dacă statul noastru ar fi condus rațional, atunci s-ar împrumuta pe termen lung, prin obligațiuni emise în favoarea populației, care și-ar putea prezerva mult mai bine economiile păstrându-le în astfel de obligațiuni decât să le țină în bănci, cu dobânzi sub rata inflației. Cei 75 de miliarde de euro aflați acum în depozite bancare, oricum, cu cel puțin 60% mai puțin valoroși peste 20 de ani.
Se aude, domnule Teodorovici?
PS. Unii s-ar putea întreba: dacă băncile centrale străine îi sărăcesc pe deponenți prin scăderea puterii de cumpărare, recomandați și Guvernului român să facă același lucru cu deponenții români? Pentru o așa întrebare, răspunsul meu este: Statul român plătește dobânzi reale, cu mult mai mari decât dobânzile la depozite bancare și sensibil mai mari decat inflația. În plus, obligațiunile de stat nu trebuie să fie păstrate, toate, până la scadență. Ar putea fi vândute pe bursă, ceea ce ar face să funcționeze și bursa noastră (în sfârșit). Pe de altă parte, de ce vă temeți? Chiar credeti că va pune cineva în practică scenariul de mai sus, punând în dificultate sfintele bănci? În plus, vă obligă cineva să pierdeți bani din plasamentul în obligațiuni de stat? Nu puteți pierde bani în continuare din depozitele în bănci?
Solutia : Banci romanesti de stat puternice ! Guvernul in loc sa arunce cu banii in orice si oricine mai bine ar finanta inca o banca de stat care sa dea credite IMM-urilor la nivel preferential (jumatate din nivelul pietei). Bancile romanesti sa ajunga la 60% din capital. Asta da dezvoltare !
Am niste euro in depozit la o banca de citiva ani : zero dobanda ! Mai mult , contul curent in euro plateste comisioane ( nu iti face depozit daca nu deschizi si cont curent ) Ideea Dlui Piperea mi se pare OK . Eu as zice inca : statul sa se imprumute de la Fondul de pensii pe termen scurt, caruia sa-i acorde dobanzile pe care le plateste bancilor dupa ratingul agentiilor de rating. In felul acesta , si fondul de pensii se capitalizeaza incasind dobanzi pozitive . Si n-am mai hrani dusmanii tarii -bancile straine .
Statele industrializate, creatoare de tehnologie, au mai putine probleme cu depasirea procentului de indatorare. Refuza cineva bondurile americane, ale Japoniei sau Germaniei? Ele pot scoate rapid banii pentru plata datoriilor, insa cu efort. De altfel Germania este de cativa ani pe o balanta echilibrata, un ghimpe in ochii multora. La nivel de EU 60% s-a dorit o valoare medie, care sa fie respectata de toti membrii. N-a reusit! Cu ce rezultate, vad Portugalia, Irlanda, Grecia … Romania este o tara dependenta de tehnologia produsa de alte tari, sacul ei este gol, caci este rupt in fund … putinul care a fost a ajuns risipit prin politici fara minte. De aceea, pentru Romania 35% este chiar prea mult.
US Dollar = FIAT CURRENCY
EURO DOLLAR = FIAT CURRENCY
FIAT CURRENCY = HARTIE FARA VALOARE TIPARITA COLOR DE BANCI CENTRALE pe care o imprumuta prostilor cu Dobinda.
Prostii ( bancile comerciale ) o imprumuta cu Dobinda si mai mare Tembelilor care cred ca pot face afaceri profitabile. Astfel apare Inflatia care transforma munca oamenilor in activitate iluzorie si neprofitabila.
Experiment:
Intr-o comuna cu 1000 de suflete, Primaria a decis sa tipareasca Bani pentru Uz Intern printr-o Banca numita „Casa de ajutor Reciproc” Banca acorda imprumuturi persoanelor juridice si fizice fara Dobinda. Acea comuna se va dezvolta economic si social in 10 ani cit un intreg judet in 100 de ani. Cresterea economica si productiviatea muncii nu au nimic de-aface cu automatizare si robotizarea mult trimbitata de escrocii din „banci” care n-au muncit in viata lor un minut. Cea mai mare Eficienta economica cunoscuta in Istorie a inregistrat-o Japonia 20% in anii ’90. Astazi Germania inregistreaza o eficienta economica de 14%
Internati-l pe Mugur Isarescu si echipa sa de cacanari pretiosi la Baile Govora si veti avea bani adevarati de la Casa de Ajutor Reciproc fara dobinda pentru a marca iesirea din Sclavie.
Da, da Alina. Zine si noua ce studii ai, unde lucrezi, asa sa comentezi cand nu ai batut niciun cui in ale economiei… Dl Piperea a avut initiative in domeniul financiar si nu de putine ori a avut succes, tocmai pentru ca finantele lucreaza obscur, ascuns, fentand uneori legea, sau uneori cu legea in mana fac rau. Eu personal vad in dl Piperea unul dintre putinii oameni care stiu cum functioneaza masinile ascunse ale burselor, actiunilor, banilor, bancilor, dobanzilor. DPMDV pt dl Piperea ar trebui sa se infiinteze o directie cu scop de monitorizare a sistemului financiar din Romania. Asa un om nu trebuie pus de bibelou invreo functie.
Alinutza, pe tine ce anume te califica sa faci remarca la persoana celui ce a scris articolul ? Mercenarii ce lupta pentru bani se numesc tradatori cand o fac in interesul strainilor si impotriva intereselor romanilor.
Piperea este ultracunoscut in actiunile sale impotriva abuzurilor bancilor asupra romanilor.
@Gheorghe Pipera: Da, într-adevar! „DACA $ si euro vor mai exista”, fiindca actuala criza, de la $, Bretton Woods 1945, porneste. $ deja fiind, la 1945, o moneda de paie, în SUA în stare de agonie oficiala de la crahul din 1929. Datoriile faraminoase ale SUA fiindu-le abil impuse, prin Bretton Woods, si restului lumii din sistem. Nu ca restul statelor lumii n-ar fi fost falite, si ele, dupa WW2. Ca Nixon abia-n 1972 recunoaste oficial (când SUA dau – alt – faliment, $ fluctueaza pe piata se schimb), ca $ = zero absolut, e altceva. Reactiile-n lant, crahul mondial, fiind INEVITABIL, si-asta, din cauza $, care, prin Bretton Woods, ajunge MONEDA DE REZERVA BANCARA MONDIALA. Razboaiele din cauze financiare si pornesc: „datorita” lor, monedele „resuscita”, citeste „statele (acuma, multinationalele) -si uita, ascund temeinic datoriile”. Care nu dispar. Din Antichitate ele nu dispar, @Gheorghe Pipera. Imperiul Roman capotând din cauza finantelor haotice nascând falimentele viitoare (pardon, Imperiul mergea din „cucerire-n cucerire”, adica din jaf în jaf, jaful fiind „solutia” traditionala de … protectie, de-a piti falimentul într-un coltz …). Si nu te-ai întrebat care-i partea RAZBOIULUI, a „înzestrarii militare” si-a „cuceririlor (de la Vietnam = faliment pentru SUA, la Siria … = falimentul nr. „n” pentru aceleasi), în falimentul generalizat? Tembelii de dupa ’89 reagatzând România la $, dupa criza din 1987-1989, soldata, în tara, cu-mpuscarea Ceausestilor. Restul, „lupta-mpotriva comunismului”, fiind fum în ochi, pentru uzul „prostilor, dar multi”.
D-l Piperea are dreptate! Bancile straine care si-au deschis filiale in Romania nu ajuta economia. Fac profituri mari pe care le trimit afara.
Alina probabil este o beneficiara a sistemului bancar care extrage banii din Romania si umfla conturile bancilor mama.
Dacă statul român ar fi rațional“ i-ar angaja pe Catarama si pe Borza,cate 6 luni fiecare in functia de prim ministru!Astia doi ar face bec „statul bugetofag”si gasca aristocratiei bugetare ar disparea!
Ha,ha,ha! Dar cum sa impedice statul roman clasificarea bancilor straine care au profit urias din buzunarul cetateanului? Ati gasit online,cred,ce banci straine au profit urias si cu ce tari colaboreaza? Cautati si gasiti,e putin cam socant dar e realitatea!
Putem spune ca la ora actuala, economia mondiala, cu o datorie asa de mare, care nu este artificiala, doar creata ca urmare a multor speculatii, va putea colapsa curind, mai ales ca tiparirea de bank note fara acorperire continuie de businessul privat al celor care se considera stapinii planetei.Orice reglementare, financiara, etc… trebuie sa aive in vedere ca statele nationale sa isi asume responsabilitati si nu speculatii de transfer a obligatiilor lor catre cei mai slabi. Se pare ca aceiasi situatie a fost inainte de WW2 cind toata lumea astepta cu expectatii pozitive inceperea razboiului. Cred ca nu se mai pune crearea unui nou Hitler, ca noul Mesia, pentru ca sunt prea multe probleme de rezolvat de intreaga planeta. Ca o reflectie, nu stiu daca cele 10 porunci spuse acum 2000 de ani, ne mai poate salva. Religia ascunsa a celor care fumeaza kabala, nu are cum sa fie o salvare a umanitatii, pentru ca se bazeaza in esenta de a face rau, ca sa faca si ei un ghiseft, profit cum vreti sa spiuneti, sperind ca ultimul supravietuitor, care va fi tot un parazit va salva omenire. Greseala lor este ca se confunda cu Dumnezeu…Doamne ajuta.
O zi buna
Con
Excelent articol de informare.Din pacate statul român este santajat sa faca politica băncilor și nu a deponentilor. Din ce ar mai trăi sugativele fără depozite cu dobânzi sub rata inflației.
Excelent d-le Piperea. Poate ca cinismul dumneavoastra din finalul articolului o sa reuseasca sa trezeasca la realitate niste persoane. Eu sper sa fie multi dar nu mai cred in povesti de mult timp. Seria dumneavoastra de articole bine scrise este o mangaiere pentru un om in varsta ca mine. Sper sa continuati la fel pana va pun… botnita.
Ce il califica pe autorul acestui articol sa dea lectii de economie (proaste)?