De-a lungul carierei sale, numele lui Dan Mohanu a apărut cel mai adesea legat de cercetările şi realizările sale excepţionale în restaurarea picturii murale vechi. Să amintim numai laborioasa muncă depusă pentru frescele de la Mânăstirea Argeşului, alături de grupul de specialişti coordonat împreună cu prof. univ. dr. Oliviu Boldura şi lect. univ. dr. Romeo Gheorghiţă, care a făcut obiecul unei impresionante expoziţii de la Muzeul Naţional de Artă la începutul acestui an.
Pictorul a fost mai puţin sub lumina reflectoarelor, chiar dacă a început să expună încă din 1977. E drept, mai mult în expoziţii colective sau de grup.
Expoziţia “Despre lumină”, ce va fi deschisă până în 14 decembrie, la Galeria anticariat “Curtea Veche”, este a şaptea personală a artistului. Ea a fost vernisată la un deceniu distanţă de cea dinainte, deschisă la aceeaşi galerie şi intitulată “Memoria unei case”.
Interesat în arta sa de ideile Grupului “Prolog”, alături de care a şi expus, dar şi de preocupările filocalice, Dan Mohanu şi-a creat o estetică proprie, bine conturată, în care preocupările restauratorului de artă religioasă şi ale pasionatului de memorie culturală în care arhitectura joacă un rol de prim ordin sunt coordonate esenţiale.
Secvenţă din expoziţie cu Incinta – tripticul cu umbre
Lucrările expuse acum sunt expresia relaţiei artistului cu sacrul, relaţie intimă, intrinsecă personalităţii creatorului.
Nu este vorba despre o artă religioasă în sensul strict acreditat al termenului, ci de dialogul pictorului cu lumea spirituală, cu dumnezeirea.
Unele titluri, cum ar fi tripticul “Schimbarea a faţă” sau “Bunul păstor”, sunt o trimitere clară spre temele biblice. Tratarea lor însă este rezultatul unei interiorizări a temelor, unei filtrări prin sensibilitatea autorului.
Interesantă ni se pare învăluirea subiectului în lumina difuză uneori, strict direcţionată în alte lucrări, care transformă realitatea obiectuală, inclusiv personajele, într-o realitate secundă. Lumina devine la Dan Mohanu vehicul al sacrului, al spiritualităţii într-un mod intim, şi nu ca metaforă livrescă.
Organizarea compoziţiei trimite către tabloul de altar
Expoziţia este dominată de marea compoziţie “Scara de lumină”, în care elementele preluate din zona religiosului sunt perfect decelabile (aura, pentru a da numai un exemplu), dar în care, din punct de vedere plastic, lucrarea are un dublu sens: descendent şi ascendent. Cilindrul central de lumină pare să aspire personajele către înalt, “razele” coboară, focalizându-se asupra globului pământesc sugerat. Pictura capătă în felul acesta o ambivalenţă semantică, dar şi, din punctul de vedere al meşteşugului, o diversitate de planuri care îi conferă ritm şi monumentalitate.
Aceeaşi ambivalenţă apare în “Incintă: triptic cu umbre”, cu personajele sale neindividualizate, “închise” în formele sugerând arhitecuri, reale sau imaginare, dar cu trepte ducând către inimă.
Crucea Regală
Gama cromatică folosită de Dan Mohanu, de o rafinată economie, aminteşte şi ea de culorile frescelor. Albului dominant al luminii i se adaugă albastrul şi aurul, înconjurate în unele piese de o largă gamă de ocruri, care serveşte şi înscrierii subiectului într-un cadru trimiţând la altar.
Indiferent de dimensiuni, compoziţiile expuse sunt monumentale, impresionează prin sinceritate, prin capcitatea de a subjuga privitorul, atrăgându-l în lumea sacră a artistului şi, concomitent, a spiritualităţii ca dimensiune universală. Le-am putea numi icoane ale lumii contemporane.
Alături de picturi sunt expuse la Galeria “Curtea Veche” o serie de desene, sub titlul generic “În preajma Taborului: Ierusalim”, şi un grupaj de fotografii, de la Biserica Stavropoleos, rapel la munca restauratorului.
Rafinamentul gamei cromatice. dominate de alb, auriu şi ocruri
Dacă picturile lui Dan Mohanu se impun, cum este şi firesc, prin calitatea şi puterea evocatoare a culorii, desenele cuceresc prin fineţea liniei, prin ductul ei vibrant. De mici dimensiuni, cerând o îndelungă atenţie pentru descifrarea elementelor compoziţiei, ele atestă un grafician excelent care-l dublează pe pictor. Peisaje, oameni şi animale, fiecare cu rolul lui semantic în ansamlul compoziţiei, capătă o forţă evocatoare incredibilă prin raportul liniei negre cu albul hârtiei. Acest raport subsumează, dincolo de subiect, seria desenelor titlului expoziţiei.
Expoziţia este dominată de monumentala Scară de lumină
Selecţia de lucrări de la Galeria “Curtea Veche” se înscrie în evoluţia organică a artei lui Dan Mohanu şi în zona culturală precisă căreia acesta îi aparţine. De la tematica expoziţiilor sale personale – “Seria turnurilor”, în 1984, „Cetatea ideală”, în 1987, „Transparenţe”, în 1996, „Cupole de lumină”, în 2001, “Memoria unei case”, în 2003 – caremărturiseşte o continuitate a preocupărilor picturale, participările sale la expoziţii de grup sau colective este relevantă pentru universul intelectual şi emoţional al creatorului: “Eminescu”, “Model cultural românesc”, “Filocalia” “Byzance après Byzance”, expoziţia consacrată Casei Regale sau cea dedicată poetului Ioan Alexandru.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.