Când noi nu mai aveam energie să plecăm urechea la pesimismul din preajmă şi la durerile populaţiei, hop, sare şi avocăţelul Dan Şova. Cică a fost ţinta unei tentative de corupţie, desfăşurată în timpul unei călătorii la Beijing. Pe holul unui hotel din capitala chineză, un director al unei firme de construcţii a comis o tentativă de corupţie. I-a vorbit ţanţoşului ministrel despre oarece şpagă. Înţepat ca de o viespe otrăvitoare, Dan Şova a şi dat fuga la jurnalişti pentru a le anunţa gogonata încercare de corupere. Televiziunile, în absenţa ştirilor, mari şi neobosite tocătoare de vorbe, au sărit pe spusa avocăţelului parlamentar şi înscăunatului ministru şi au transformat-o în eveniment naţional. Prima tentativă românească de corupţie denunţată de cel care ar fi trebuit să participle la ea!? Adică poveste de corupător denunţată de un prea cinstit ministru. Râd curcile şi măcăne raţele! Iar ministrul, curat ca uşa de biserică, vezi Doamne, a sărit să contribuie la curăţenia guvernuluiPonta. A refuzat ce? Vorbele! Or, un avocat cu minimă experienţă (nu cu pretenţii, ca el) ar fi trebuit să ştie că asemenea afirmaţii nu contează decât, eventual, în propagandă şi în campania electorală. În faţa magistraţilor, numai vorbe în vânt! Cine poate proba adevărul? Cel de Sus! Dan Şova este un avocat cu reputaţie modestă în baroul bucureştean, dar cu o ceva mai vizibilă activitate politică pe lângă conducerea PSD. Aşa modest ca avocat, după atât cât a lucrat el pentru firme de stat şi private, tot ar fi trebuit să ştie că un asemenea anunţ, juridic vorbind, este egal cu zero. Spuse de acest fel, fără martori, nu se pot încadra nici la jignire sau la calomnie. Dimpotrivă, dacă nu poate produce dovezi, Dan Şova, cât este el de ministru al proiectelor fantomă, ar putea fi dat în judecată de firma în cauză sau de persoana târâtă în acest scandal.
Ce facem cu o asemenea poveste? O lăsăm baltă sau încercăm să vedem care este dramul de adevăr cu care ne-am putea alege? Ne mai rămâne şi posibilitatea de a cântări aşa-zisa dezvăluire a ministrului prin comparaţie cu activitatea sa de până acum, folosindu-ne şi de ce-a arătat el în politică. Ce a făcut Dan Şova demn de luat în seamă? A făcut turul televiziunilor, amplificând propoziţiile primite de la conducerea partidului. Are cineva ştiinţă de o idee marca Dan Şova? Eu unul n-am izbutit să pescuiesc nici una. În schimb, la apariţii, la bâlbe, gafe şi prostii a fost campion. Fiind un apropiat al lui Victor Ponta, un soi de cărător de geantă (nu de generator sau măcar depozitar de idei), Dan Şova s-a ales cu un ministeriat pe care nu-l merită şi în care nu are nici o competenţă. Dan Şova, conducător de mari proiecte?! Prostie mai mare şi impostură mai crasă nici că am întâlnit până acum! Ba pe lângă insignifiantele sale competenţe, prietenul său premierul i-a mai pus în cârcă şi dosarul Roşia Montană, dosar pe care bietul avocăţel l-a umplut repede de sânge. A încercat să-l rezolve printr- un proiect de lege demn de cultura juridică a deputatului Bulă.
Cu doi sau cu trei ani în urmă, la decernarea unui trofeu cotidianul.ro, Dan Şova a apărut în compania lui Victor Ponta, pe atunci doar şeful său de partid. Pe holul de la Pullman (fost Sofitel) se afla şi Mircea Geoană, fost şef de partid al celor doi şi candidat fără succes la prezidenţiale. Şi când Dan Şova l-a văzut pe Mircea Geoană, cu un aer de ţaţă oţărâtă, a început să vocifereze ascuţit, suficient de tare ca să-l audă cei din preajmă.
– Ce caută ăsta aici? Dacă el stă, noi plecăm!
Răţoiala de cucoană nefericită mi-a fost îndeajuns pentru a înţelege cu cine aveam de-a face!
