Dana Gârbovan, vizată spre a fi susţinută la Preşedinţia României

Trebuie să mărturisesc că mă aflu la un click distanţă de anturajul intim al faimosului filosof francez Michel Onfray, cel care a iniţiat recent o mişcare civică suveranistă în Franţa.

Acolo, în anturajul acela – nişte personaje celebre nu doar în Franţa –, există speranţa că, la următoarele alegeri, Macron are a fi învins de un candidat „populist”, iar nu „populicit”. Tot acolo se vorbeşte că România suveranistă ar trebui să o capaciteze pe Dana Gârbovan să candideze la următoarele prezidenţiale din ţara noastră.

E destul de limpede că acolo, în anturajul acela, există şi surse puternice de informaţii şi specialişti în privinţa profilului unor posibili prezidenţiabili. Pentru contracandidarea lui Macron, în primul rând. Dar şi pentru candidaturi în ţări considerate francofone care ar putea fi interesate să treacă de la o suveranitate limitată la mai multă suveranitate.

Am fost întrebat ce fel de profil văd eu în personalitatea Danei Gârbovan. Iată ce am răspuns:

– nu ştiu dacă Dana Gârbovan simpatizează ori ba cu o mişcare civică suveranistă;

– e sigur însă că, în materie de apărare a drepturilor omului, nimeni mai competent decât Dana Gârbovan nu a intervenit în viaţa noastră publică atunci când aceste drepturi au fost abuzate;

– cred că avem destule probe că o eventuală preşedinţie în persoana Danei Gârbovan ar fi şi o garanţie că nu vom mai asista la violări ale Constituţiei, ale drepturilor şi libertăţilor;

– cred că tocmai acest respect competent al drepturilor omului s-ar prea putea să-l pună pe preşedintele Gârbovan în antiteză cu unele cutume ale UE, cum ar fi corectitudinea politică, o clară distorsionare a spiritului sub care au fost concepute tablele de drepturile omului şi cetăţeanului;

– nu văd care partide politice din România ar vrea să facă sacrificiul de a susţine un independent cum ar fi Dana Gârbovan;

– cât despre capacitatea Danei Gârbovan de a conduce o mişcare civică cu program liberal-suveranist, cred că ar fi necesar un lobby de mare calitate intelectuală şi competenţă în drept spre a se obţine această capacitare.

Mulţi vor spune: ia uite-i şi pe suveraniştii ăştia! Ca şi globaliştii, îşi vâră coada în alegerile noastre. Da, lumea are nevoie de coerenţă. Problema este în numele cărui fel de bine lucrează coerenţa.

Liberal-suveraniştii vor binele clasic, al dezvoltării pe cont propriu. A doua problemă este în ce măsură poate exista „cont propriu” când te împrumuţi de la bănci, care sunt esenţa globalismului actual. De la cine altcineva să te împrumuţi? De la China? Iar dacă nu te împrumuţi, cum te dezvolţi? Aha, vei schimba cutumele băncilor?! Cum? Asta ar fi o revoluţie. Poate avea ea loc fără război?