Dar ce submarin? Poate era un iaht, nene!

Putere? Bani? Femei? Socialiști? Liberali? Neoliberali! Schimbiști! Politicienii? De ce arborează simboluri numai de ei știute? De ce folosesc limbajul cifrat? De ce mereu oamenii mint vălurind adevărurile? De ce secretele sunt ascunse cu străşnicie? De ce sunt oamenii ţinuţi în ignoranţă, zău așa? Cine se cred cei secretoşi, cine vor ei să fie? Unşii lui Dumnezeu?

Dar de ce e ţinut Dumnezeu ascuns în cărţi religioase, în corpul statuilor, în tot felul de versete? De ce nu-l deschidem pe Dumnezeu? Lui Dumnezeu îi place să fie ascuns în ficţiuni? Zău îi place, acolo îl găsim. El e povestea poveștilor, Dumnezeu!

Dar de ce trebuie să gândim că în fiecare gest se ascunde altceva? De ce limbajul uman e plin de ambiguităţi, de ce imaginarul nostru o ia razna dragul de el? De ce ne lăsăm păcăliţi? De ce luăm plasă de atâtea ori, de ce ne mințim atât de ușor? De ce creierul e plin de defecte de percepţie? De ce ne place să fim amăgiţi, ziceți voi, de ce? Ce rost au confreriile, loviturile de stat, revoluţiile, conspiraţiile, războaiele, secretele dacă nu putem pleca de pe planeta Pământ, așa, s-o luăm la vale, s-o luăm la deal, văluriți și văluritori?

Uite-așa, ce de gânduri am. Parcă voi nu aveți gânduri din astea când vă călătoriți, navigând pe Google. Păi, așa, din toate părțile, vin avalanșe de gânduri din întreaga lume, din toate țările, din toate orașele. Google e așa, ca un creier ceva mai mare. Și gândurile oamenilor din toată lumea cad așa, peste voi, ca o ploaie de proiectile. Toți politicienii au proiectile, schelete în dulap, ceva sub preș, bine ascuns, bine împăturit, vălurit, nu te joci cu secretul omului, omul se ascunde și zâmbește prostește, așa cum se ascunde el. E la modă expresia asta, scheletul din dulap, ce nerozie, îmi spune domnișoara Margareta, doctorul Spiridon e de părere că e o vorbă inspirată și, spre stupefacția generală, scoate o falangă îngălbenită, Bobolina leșină de emoție, boaf, cade de pe iaht.

Care iaht? Iahtul ăla imaginar pe care ne urcăm cu toții când aflăm că suntem datori vânduți la stat, ah, statul! Da, statul e dușmanul absolut strigă Troțky pe Facebook. O fi un nostalgic din Petrograd, din Siberia, de la Moscova, săracul, stă acolo pe Facebook și pune ochii pe câte unul, pe câte altul și-i trimite câte un email elogios ca să-l prindă în mrejele lui periculoase. Proiectile adevărate, mrejele astea.

– Vine! Cine vine? Vine Messia! Lasă nu ne prosti! Păi dacă vă zic! Vine, nu se-ncurcă, lasă, vezi, nu e el, ne-am uitat la profilul de pe Twitter. Vine dar nu știți voi unde să clicăiți. Ești tu mai cu moț Agamemnon!

Agamemnon? Poate că era de fapt Colonelul Sharun sau Obin Oba sau Pricoliciul de la Arsenal. Nu mai știu, nu mai țin minte. Venirea lui Mesia? Nu ne-ar fi mirat un asemenea eveniment pentru că doctorul Spiridon se lăudase pe Twitter că va face primul transplant de creier din lume, ce comedie, și câte și mai câte, sfârșitul lumii, ce mai încoace și-ncolo! S-a auzit la Președenție, la Parlament, la Guvern.

Noi, cei de la clubul navigatorilor, grupul ăla secret de pe Facebook, ne-am arătat foarte mândri că unul dintre membrii noștri va înscrie în cartea de onoare a orăşelului o reuşită de asemenea proporţii. Ne-am lăudat peste tot, am trimis mesaje pa Gmail, pe Yahoo, pe Instagram, am pus poze pe Pinterest. Am turnat o grămadă de baliverne oricui era dispus să ne asculte, erau o mulțime de naivi, dar naivi sadea. Parcă voi nu sunteți așa. Așa sunteți cu toții. Nu vă mai codiți. Naivi de speriat!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.