Daţi mai puţin, să ajungă la toţi!

Toată derularea zgomotoasă din Parlament a trecut pe lângă. Au curs torente de vorbe pentru a arăta că Programul de guvernare trebuie modificat, că guvernul trebuie întâi validat de Parlament, că Antonescu a făcut spectacol, că Traian Băsescu îşi face numărul etc. Spectacol şi iar spectacol! O întrebare rămâne fără răspuns! Ce treabă au toate acestea cu viaţa românului? Dar cu eficienţa instituţiilor? Dar cu percepţia externă a ţării? Dar cu norii ameninţători dinspre nord-estul României? Marţi, într-o Românie aflată în criză, politicienii considerau (inclusiv premierul) că ţara se află pe un trend pozitiv (deşi un sondaj anunţa că trei sferturi din populaţie consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită). Ei şi? Principala preocupare a politicienilor responsabili de bunul mers al treburilor publice era să treacă de votul parlamentului. Şi, dacă se poate, să mai plătească nişte poliţe. Culmea este că şi opozanţii puterii au căzut în aceeaşi capcană. În fapt, am văzut pe viu cum lumea politică îşi este sieşi suficientă şi cum reduce existenţa României la exercitarea puterii, la consolidarea ei şi la sporirea imaginii publice. În rest, pace bună. N-am auzit nici un liberal şi nici un PNL-ist vorbind despre fantomaticele ministere menţinute în funcţie de nevoi. Ministerul Energiei a fost tuns niţel, dar menţinut în coordonarea unui tânăr expert, mai apropiat de o multinaţională decât de PSD. Ministerul Marilor Proiecte a intrat la apă şi a fost înghesuit în gaura rămasă liberă de la Ministerul Transporturilor. Ministerul Bugetului a fost menţinut din aceleaşi raţiuni din care s-a şi născut. Adică necunoscute! Una peste alta, avem 28 de miniştri, cei mai mulţi apăruţi din nevoia de a mulţumi grupuri şi aripi, partide şi sponsori. Rămânem singura ţară unde Energia este separată de Economie şi unde Apele şi Pădurile sunt despărţite de Mediu.

Oricât aş vrea să mă îmbărbătez pentru lunile următoare şi să găsesc explicaţii la ceea ce s-a petrecut în guvern şi în Parlament în aceste zile, tot nu izbutesc. De ce trebuie să avem aşa mulţi miniştri când ne ustură la buget? Doar aşa, cum zicea un prieten, să ajungă la toţi? Exact ca pe vremea lui Ceaşcă, atunci când lumea înşirată la coadă striga, ”mai puţin, să ajungă la toţi”. Şi a ajuns la aproape toţi, dar mă tem că nu şi la cine trebuie. Şi astfel ajung la o altă constatare. Că Victor Ponta nu era pregătit pentru remaniere. Nu avea oameni de rezervă. A improvizat în deja bine-cunoscuta sa manieră. A luat un actor şi a făcut din el ministru pentru românii din străinătate, a luat o bursieră şi a făcut-o ministrul Finanţelor fără să priceapă că performanţa unui doctorat la Harvard nu are nici o legătură cu desluşirea unui mecanism greoi şi complicat cum este ministerul în cauză. Şi putem continua cu noua carieră de ministru la Muncă a Rovanei Plumb (când a trebuit să vorbească doamna ne-a delectat) şi cu alte câteva exemple.

Guvernul Ponta III, cum i se zice, seamănă ca improvizaţie cu guvernul Ungureanu. Parcă ar fi pregătit să reziste cât mai puţin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.