De ce era nevoie de o ședință CSAT chiar acum?

Nu cred că este întâmplător faptul că această ședință a avut loc chiar zilele acestea! CSAT a analizat Planul de înzestrare a Armatei României 2027-2036, Programul Armata României 2044, termenii de referință privind revizuirea posturii Forțelor SUA și a locațiilor de dislocare în Europa și analiza implementării programului SAFE.

Conform comunicatului CSAT au fost stabilite următoarele: definirea direcțiilor de acțiune pentru modernizarea sistemului național de apărare, corelarea optimă între necesitățile operaționale de echipamente militare și resursele financiare multianuale alocate apărării (aprobarea Planului de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036), dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2044, dezvoltarea industriei naționale de apărare (în contextul investițiilor preconizate prin programul SAFE). 

Evident că nu întâmplător s-a discutat despre înzestrarea Armatei României pentru perioada 2027-2036 sau despre cum se va dezvolta Armata României, dat fiind faptul că CSAT trebuie să urmărească modul în care Guvernul României va respecta nevoile armatei în derularea procedurilor de achiziție prin programul SAFE, mai precis câte dintre aceste nevoi vor putea fi atinse prin derularea și operaționalizarea achizițiilor prin intermediul acestor fonduri, precum și ce alte nevoi de înzestrare (prezente și viitoare) vor trebui să fie acoperite din alte finanțări, dat fiind faptul că doar începând cu anul 2035 va trebui să rambursăm banii primiți prin SAFE.

De asemenea, a fost evaluat stadiul actual și etapele următoare ale dialogului bilateral cu SUA, dedicat prezenței trupelor și capabilităților americane în țara noastră.

Despre obiectivul României de consolidare a prezenței militare americane

Ședința CSAT are loc după ce, la finele lunii trecute, Preşedintele României a primit vizita delegaţiei Congresului SUA, condusă de Mike Rogers, Preşedintele Comisiei pentru Forţele Armate din Camera Reprezentanţilor a SUA. Nicușor Dan ne spune că a încercat să-i convingă pe oficialii americani de “importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea transatlantică şi necesitatea de a consolida şi mai mult descurajarea colectivă şi rezilienţa”.

În ce context face Nicușor Dan acest lucru? În plină vară, aflam că Marius Lazurca și Generalul Vlad Gheorghiță se deplasau în SUA, pentru discuții cu Administrația Trump și liderii Congresului SUA: “în vederea promovării alinierii noastre în domeniul securității la Marea Neagră”.

Deși părea o vizită fără nicio legătură cu agenda politică din România (facerea guvernului, PNRR, drone etc) aceasta a avut loc în contextul în care Departamentul de Război din SUA deja dăduse startul elaborării “Global Posture Review”, un demers doctrinar de reevaluare a modului în care sunt desfășurate trupele americane în lume (câți militari trebuie trimiși în afara țării; echipamentele și bazele militare unde urmează să fie cazați; acordurile necesare cu statele gazdă etc). 

După această vizită aflam de la Colby Elbridge (subsecretarul american al Apărării care se ocupă cu redactarea acestui document doctrinar) despre conținutul discuțiilor purtate cu emisarii români: „Am prezentat în avanpremieră abordarea noastră faţă de Europe Posture Review. De asemenea, am recunoscut abordarea proactivă a României în ceea ce priveşte transferul responsabilităţii. Am convenit că este timpul ca aliaţii să transforme cheltuielile de apărare în capacitate de luptă reală în cadrul NATO 3.0”. Am putea oare interpreta că oficialul american ne transmitea un mesaj de genul: apreciem că vă veți descurca singuri cu dronele rusești sau cu alte amenințări de securitate la Marea Neagră? Să nu uităm că suntem în plină isterie cu privire la faptul că SUA intenționează să-și reducă numărul soldaților aflați sub egida misiunilor NATO din Europa! 

Nu cumva suntem într-o cursă contracronometru pentru a convinge SUA cât de important este să nu mai reducă din numărul soldaților din România? Întrebarea legitimă este de ce nu ar face SUA acest lucru? De dragul României? De dragul NATO? Din interes propriu? 

În acest context trebuie citită declarația lui Nicușor Dan despre “importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea transatlantică”. Pentru că avem și unele variabile de luat în seamă!

În martie, SUA solicita României să permită dislocarea temporară a unor soldați americani, avioane de realimentare, echipamente de monitorizare și echipamente de comunicații satelitare, solicitare care venea în contextul necesității de asigurare a efortului de asigurare logistică a operațiunilor militare americane în conflictul din Iran.

A fost ca o gură de oxigen pentru Parteneriatul Strategic cu SUA, dat fiind că solicitarea venea după ce, în toamna trecută, aflam că mai mult de o treime din soldații americani din România își încetau misiunea în țara noastră: „Ca parte a procesului deliberat al secretarului Apărării de a asigura un echilibru în postura forțelor militare ale Statelor Unite, Brigada 2 de Luptă Infanterie din Divizia 101 Aeropurtată se va redisloca, conform programului, la unitatea sa de bază din Kentucky, fără a fi înlocuită”.

La acea dată, decizia a stârnit un adevărat tsunami în România de tipul “pleacă americanii”, deși Generalul Vlad Gheorghiță declara, foarte la obiect, că prezența trupelor americane revenea la nivelul de dinaintea războiului din Ucraina, deci SUA nu mai considera că prezența acestora mai era necesară în raport cu evoluția conflictului din Ucraina. Deci, acești soldați nu erau parte a angajamentelor asumate de SUA prin parteneriatul strategic cu România! Asta dacă este să luăm în considerare și acuzele Rusiei de la acea dată, precum că acești soldați se aflau acolo ca element de descurajare în ecuația conflictului din Ucraina! 

Coincidență sau nu, la acea dată, Mike Rogers (oficialul care a condus delegația americană care ne-a vizitat luna trecută) îşi exprima îngrijorarea faţă de anunţul Pentagonului privind prin încetarea rotaţiei acestei brigăzi. Deci, este posibil să batem la uși deschise! Însă România trebuie să știe și cum să devină relevantă pentru interesele SUA în regiune! Și altele decât cele legate de rolul pe care SUA îl va juca în NATO pentru apărarea convențională a continentului european! 

Ce, cum și când cumpărăm cu banii din SAFE?

Achizițiile prin Programul SAFE pentru România sunt programate să se deruleze în intervalul 2026–2030, iar România are o perioadă de grație de 10 ani în care nu rambursează creditul principal. Mai precis, plățile efective de rambursare a sumelor urmează să înceapă din 2035.

În 4 august, Președintele României a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru aprobarea Acordului de împrumut (SAFE) dintre Uniunea Europeană și România. În 26 august, România a primit deja 2,5 miliarde de euro din programul SAFE, mai precis 15% din alocarea totală de 16,7 miliarde EUR. Era momentul când reprezentanții Guvernului României ne anunțau că acest avans nu va fi distribuit automat către cele 35 de proiecte din planul de investiţii al României. Mai precis, plăţile ar urma să se facă în funcţie de stadiul de implementare al fiecărui proiect şi de derularea procedurilor şi contractelor de achiziţie de către instituţiile responsabile. Principalul criteriu anunțat de guvern pentru accesul la prima tranşă? Viteza cu care vor face achiziţiile sau vor realiza investiţiile! Oare CSAT are un cuvânt de spus aici? Oare doar viteza cheltuirii banilor sau și necesități operaționale trebuie luate în considerare? Facem flinte sau praf de pușcă pentru că se operaționalizează mai repede liniile de producție sau facem fabrici de drone pentru că ne arde buza?

Nu este de trecut cu vederea nici faptul că, săptămâna trecută, George Simion declara că programul SAFE este „păgubos şi plin de acuzaţii de corupţie”, motiv pentru care anunța depunerea unui denunț la DNA privind posibile fapte săvârșite în legătură cu pregătirea, selectarea operatorilor economici, negocierea, atribuirea, finanțarea și executarea proiectelor incluse în Programul SAFE al României. Ca atare, nu cumva este nevoie ca CSAT să păzească cine și cum „bagă laba în borcanul de miere”?

Referitor la Parteneriatul strategic cu SUA, nu cumva evaluarea etapelor următoare ale dialogului dedicat prezenței trupelor americane ar putea fi influențat și de faptul că nu a fost semnat contractul de 816 milioane de euro pentru 400000 de arme de asalt, pistoale și aruncătoare de grenadă, cu compania germano-americană Sig Sauer și nici cel de 831 de milioane de euro pentru 139 de transportoare blindate Piranha 5, cu compania americană General Dynamics European Land Systems?