Akos Derszi, secretar de stat în Ministerul Energiei, susține, într-un document oficial, că scumpirea gazelor și a energiei electrice din ultimele luni este o caracteristică a întregii Europe întrucât economiile își revin după perioada pandemică. În plus, la energie electrică, există pentru țara noastră anumite aspecte care contribuie la saltul prețurilor, precum: alinierea tuturor producătorilor la prețul celui mai scump generator de electricitate, lipsa de investiții în centrale mari, impredictibilitatea surselor alternative de curent.
Conform oficialului de la Ministerul Energiei, creșterea costurilor de gaze naturale a apărut ca urmare a dezechilibrului dintre cerere și ofertă în special din cauza:
– creșterii cererii de gaze naturale generată de redresarea economică post-pandemică și de nevoile de înmagazinare de gaze naturale din această vară pentru a acoperi necesarul de consum din timpul iernii
– presiunii asupra ofertei de gaze naturale disponibile în Europa și în România și alinierii prețurilor burselor naționale la prețurile din piețele regionale.
Similar cu situația gazelor naturale, odată cu reluarea activităților economice după perioada de pandemie, și prețurile la energie electrice au început să se majoreze, pe fondul unei cereri din ce în ce mai crescute, nu numai în România, ci în toată Europa.
Situația actuală de piața energiei este mai complicată deoarce prețurile tuturor combustibililor fosili utilizați pentru producerea energiei electrice, respectiv cărbune, gaze naturale, petrol, s-au majorat pe toate piețele eurpene, influențând astfel costul final de producție. Mai mult, în contextul angajamentului clar al UE pentru decarbonare, prețul certificatelor CO2 (care trebuie achiziționate de toți producătorii de electricitate care utilizează combustibili fosili și generează emisii poluante) a atins valor care nu erau așteptate, în jur de 55 euro/tonă (comparativ cu un preț de 21 euro/tonă în iunie 2020), iar, pentru viitor, se estimează tot o tendință de creștere. În aceste condiții, prețurilor din România au urmat tendința europeană de creștere, piața noastră funcționând cuplat cu celelalte piețe comunitare.
În perioada iulie-august 2021 s-a înregistrat un consum de energie electrică în creștere, o situație similară înregistrându-se și în celelalte state din Europa de sud-est, aceasta fiind o perioadă cu condiții meteorologice de vară extreme (temperaturi caniculare, precipitații reduse etc.).
Conform informațiilor puse la dispoziție de operatorul pieței de energie electrică, OPCOM, pe fondul acestei evoluții a consumului și a producției de energie electrică, s-a înregistrat o creștere a prețului spot care a condus la o creștere a prețului mediu pentru această perioadă (medie iulie-august) până la cele mai mari valori în România, precum și în celelalte state din Europa de sud-est. La această situație înregistrată la nivel european, se adaugă și efectul unor particularități ale pieței interne de electricitate, dintre care:
– dată fiind structura monocombustibil a companiilor energetice producătoare din România și obligativitatea tranzacționării centralizate, prețurile de vânzare a energiei electrice se aliniază la prețul marginal din piață, respectiv la prețul cel mai mare de vânzare din piață. Acesta este prețul CE Oltenia. Astfel, toți producătorii, chiar dacă au preț de cost mai mic decât CE Oltenia (precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica), își vor alinia ofertele prin comparație cu prețul producătorului pe bază de cărbune (care include și prețul certificatului de CO2), ceea ce conduce la creștere a prețurilor în piață.
– lipsa de investiții în capacități de producție în ultimii ani. Cu excepția producției în domeniul resurselor regenerabile, cele mai importante investiții în domeniul producției de energie electrică au fost realizate de OMV la Brazi și de Hidroelectrica în câteva centrale hidroelectrice mici, cu aport redus în ceea ce privește capacitatea de producție. În lipsa unor investiții importante în ultimii 30 de anai, capacitățile de producție din România în princiap cele din cadrul companiilor de stat, sunt vechi și funcționează cu eficiență redusă, ceea ce se translatează în costuri de producție din ce în ce mai mari.
– impredictibilitatea surselor regenerabile de energie electrică. Lipsa sau abundența acestor resurse în piață se traduce prin prețuri mai mari sau mai mici la energie electrică, România fiind – funcție de intensivitatea vântului sau gradul de însorire – exportator sau importator de electricitate. Această tendință se înregistrează la nivelul majorității statelor UE care au puteri mari instalate în RES și nu au instalate capacități de stocare pentru acest tip de energie, cum este și țara noastră.
5) Sunt si masuri in ce priveste gazele naturale:
– Negocierea unor preturi avantajoase cu furnizorii externi (Rusia, Azerbaidjan);
– Urgentarea construirii conductei din Grecia prin Bulgaria cu gaze azere;
– Reanalizarea situatiei privind gazele naturale proprii si optimizarea extragerii acestora in vederea folosirii pe piata interna;
– Alte posibile masuri in ce priveste gazele.
6) Acceptarea reala ca energia electrica produsa in gospodarii prin mijloace proprii sa fie livrata in sistemul national de energie, nu ca acum cand se permite doar pe hartie dar ti se pun tot felul de bariere daca vrei sa produci si sa vinzi energie.
Solutia NU este acceptarea acestor cresteri si aplicarea unor subventii punctuale, deoarece:
– cresterile nu sunt justificate economic, ci e vorba de specula, vom plati cu totii un pret mai mare pentru a umple buzunarele unor smecheri;
– prin acceptarea cresterii preturilor la energie vom accepta cresterea tuturor preturilor;
– prin cresterea preturilor produselor acestea devin mai putin competitive la export;
– subventiile vor fi acordate inechitabil;
– subventiile vor fi asigurate prin noi imprumuturi care indatoreaza tara.