De ce scrie încă „TEHNOIMPORT” pe una dintre cele mai fotografiate clădiri din București

În centrul Bucureștiului există destule clădiri care atrag rapid privirile trecătorilor. Cu toate acestea, una dintre ele parcă este mai specială. Nu doar datorită înălțimii sale, ci și a formei și a literelor care nu se dau duse de pe frontispiciu: TEHNOIMPORT.

Clădirea impresionează și astăzi prin forma sa cilindrică, destul de neobișnuită față de clădirile din jur. Și pentru că forma sa este neobișnuită, și interiorul este la fel.

Aici se găsește o scară melcată sau spiralată spectaculoasă. Aceasta încojoară ca un șarpe spațiul ascensorului. 

Timp de aproape un secol a urmărit schimbările prin care a trecut orașul: perioada interbelică, războiul, instaurarea comunismului, Revoluția și transformările de după 1989. Cu toate acestea, cel mai surprinzător lucru nu este vârsta sa. Este surprinzător că și astăzi pe fațadă continuă să fie vizibil numele unei companii care nu mai există de mult.

Înainte de TEHNOIMPORT a fost Adriatica

Deși majoritatea bucureștenilor îl cunosc drept „Blocul Tehnoimport”, clădirea nu a fost construită pentru această companie.

Ridicat în 1934, pe Strada Doamnei, la doi pași de BNR, acest imobil a purtat inițial numele de Blocul Adriatica.  Asta pentru că el a fost construit special pentru compania Adriatica, parte din  grupul Riunione Adriatica di Sicurtà din Trieste, una dintre cele mai importante societăți de asigurări europene ale epocii. Faptul că investea în clădiri spectaculoase în București spune multe despre importanța economică a României în anii ’30. Clădirea a fost ridicată după proiectele arhitecților Harry Stern, Rudolf Fraenkel și Marcel Locar, figuri importante ale modernismului românesc.

În anii interbelici, clădirea reprezenta imaginea unui București modern și cosmopolit, aflat în plină dezvoltare. Nimeni nu bănuia atunci că imobilul construit pentru o companie privată avea să devină unul dintre simbolurile unei epoci complet diferite.

Cum a ajuns TEHNOIMPORT pe fațadă

După instaurarea regimului comunist, clădirea la fel ca multe altele a fost preluată de stat. Așa, blocul cilindru a devenit sediul întreprinderii de comerț exterior Tehnoimport. Probabil că dădea bine pentru vizitatorii străini să vadă un astfel de imobil cu o arhitectură neobișnuită pe la noi. Acela a și fost momentul în care a apărut inscripția care avea să îi schimbe identitatea în memoria colectivă.

Anii au trecut, compania a dispărut, economia s-a schimbat, iar România a trecut prin transformări radicale. Cu toate acestea, literele au rămas pe clădire.

Astăzi, pentru mulți bucureșteni, numele Tehnoimport este mai cunoscut decât Adriatica, deși compania care l-a consacrat a dispărut de decenii.

Clădirea a supraviețuit regimurilor, nu și riscului seismic

Imobilul a rezistat aproape unui secol de schimbări istorice. A trecut prin Al Doilea Război Mondial, prin perioada comunistă și prin marile transformări ale Bucureștiului postrevoluționar. Și, mai ales, a rămas în picioare deși a trecut prin cutremurele din 1940 și 1977.

In picioare, da, dar tot se numără printre clădirile încadrate în clasa I de risc seismic.

Privită de aproape, clădirea își cam arată vârsta.

După dezastrul din 1977, numeroase imobile din București au trecut prin intervenții rapide. A fost și cazul blocului cilindru. Și aici, fisurile au fost mascate prin noi straturi de tencuială, într-o perioadă în care imaginea orașului părea mai importantă decât rezolvarea problemelor structurale. Pe sistemul „Pe afară-I vopsit gardul”. La sfârșitul anilor ’90 ai secolului trecut, această „tencuială seismică” a cam început să cedeze. Bucăți din stratul aplicat după cutremur se desprindeau, iar fațada lăsa să se întrevadă urmele trecerii timpului.

De la comerț exterior la ateliere de artiști

Poate cea mai puțin cunoscută transformare este cea din interior. În prezent, o parte dintre spațiile blocului sunt folosite de membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România. În fostele birouri funcționează ateliere în care se lucrează pictură, sculptură, grafică și proiecte contemporane. Astfel, clădirea care a fost cândva asociată cu economia planificată a României comuniste găzduiește astăzi creația artistică.