Presa de mainstream susține că bancile centrale au salvat economiile în ultimul deceniu și că bancherii centrali sunt un soi de eroi. Iar toate astea pentru că bursele au prosperat în ultimii ani, grație injecțiilor masive de lichidități din partea băncilor centrale, iar dacă indicii bursieri cresc, totul este bine.
Însă economia nu este o bursă și nici un cazino. Băncile centrale, în frunte cu Federal Reserve și Banca Centrală Europeană, nu au făcut decât să evite o criză a deflației (de tipul Marii Crize economice din secolul trecut) cu prețul unei crize a inflației care se anunță a fi de negestionat. Federal Reserve a tipărit mii de miliarde de dolari pentru a susține băncile și mari companii falite nu doar din America, ci din întreaga lume. Federal Reserve și-a permis să facă asta pentru că dolarul este valută de rezervă în întreaga lume, pentru că toate băncile lumii și corporațiile își fac rezerve în dolari, pentru a le folosi în tranzacțiile comerciale, iar asta înseamnă că America nu are a se teme că tipărirea de dolari în exces va duce repede la inflație.
Ce se întâmplă însă cu restul lumii, acolo unde monedele naționale nu au acest statut, susținut de portavioane nucleare și arsenale atomice. În restul lumii, majoritatea economiilor emergente au adoptat politica riscantă de a spori deficitul fiscal și deficitul comercial, mergând pe ideea că asta va duce la creștere economică. Însă acest lucru nu se întâmplă, iar pandemia a agravat această tendință. Cazul Braziliei este unul dintre cele mai relevante, la fel și cel al Turciei (ambele membre G20!), pentru a nu mai vorbi despre o mulțime de state din Africa. În urmă cu o săptămână, FMI a avertizat economiile G20 să restructureze cât mai repede datoriile acumulate de statele în curs de dezvoltare, pentru că ”estimăm că multe state vor intra în colaps, dacă nu li se restructurează datoriile” – Kristalina Gheorghieva, directoarea FMI. Șefa FMI nu a spus despre ce state este vorba, ci doar ca sunt state cu venituri mici. Avertismentul FMI este important pentru că se întâmplă foarte rar să emită asemenea estimări, de teamă să nu precipite niște crize pe care politicile aceluiași FMI le provoacă oricum în cele din urmă.
Creșterea deficitelor face ca monedele naționale să se deprecieze în raport cu dolarul. Dacă această tendință continuă, aceste monede naționale nu vor mai fi căutate pe piețele locale și internaționale și, practic, se vor evapora. ”Statul emite un mijloc de plată, o promisiune de plată. Dacă sectorul privat nu acceptă (nu crede în) această promisiune, atunci moneda ajunge să fie o hârtie fără valoare. Așa a dispărut moneda Ecuadorului, sucre, țara trecând la dolarul american. Așa se întâmpla acum cu bolivarul din Venezuela și cu peso din Argentina. Exemplele sunt nenumărate în istorie”, scrie economistul Daniel Lacalle. ”Statul nu creează bani, ci mijloace de plată care pot să fie sau să nu fie acceptate. Mai mult, valoarea mijlocului de plata nu este decisă de guvern, ci de ultimul agent din sectorul privat de pe lanțul tranzacțiilor care acceptă promisiunea de plată, considerând că își va menține valoarea ca mijloc de plată”.
”Prin urmare, când un guvern creează asemenea bilete care promit o plată într-o cantitate mai mare decât cererea reală locală și internațională, efectul este același cu o intrare în incapacitate de plată. Guvernul nu face decât să-i sărăcească pe cetățeni, care sunt obligați să folosească acea monedă și distruge valoarea acelei monede. Când statul creează mijloace de plată fără o rezervă care să le susțină, statul nu face decât să distrugă moneda. Când un guvern face asta, nu face decât să-i fure pe cetățenii captivi, plătindu-i într-o monedă care se devalorizează. Este ca o mare tăiere de salariu mascată. Guvernele profită de pe urma inflației, pentru că își plătesc datoriile într-o monedă care se devalorizează și reduc și costul salariilor și serviciilor oferite de guvern. Chiar și în statele dezvoltate, inflația aduce profituri guvernului, care colectează venituri mai mari, în timp ce marii perdanți sunt salariații și cei care au economisit”, scrie Lacalle, adăugând că indexarea salariilor nu a ținut niciodată și nu va ține niciodată pasul cu inflația.
Revenind la situația din Statele Unite, care dau tonul economiei mondiale prin statutul pe care dolarul încă îl are, Brandon Smith scrie că Federal Reserve are în față o alegere aproape imposibilă: (1) continuă actuala politica inflaționistă și va fi acuzată de creșterea extremă a prețurilor (Indicele Prețurilor de Consum din SUA arată că se înregistrează cea mai mare inflație din ultimii 30 de ani; iar, dacă Indicele Prețurilor de Consum ar fi calculat după metoda veche, schimbată în anii 1990, inflația ar fi dublă. De altfel, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU a publicat recent un raport care arată că prețul alimentelor a doborât recordurile din ultimul deceniu, iar Bloomberg scrie că prețurile vor crește și mai mult în 2022. Societe Generale avertiza încă din 2020 că această evoluție va duce la mișcări de protest de amploare în țările sărace). (2) va crește dobânzile și va duce la implozia burselor ce au fost stimulate artificial până acum.
Contrar celor spuse de presa de mainstream, Federal Reserve nu este o instituție bancară ce are misiunea de a proteja interesele financiare ale Americii. ”Mai degrabă, Fed este un atentator sinucigaș care așteaptă să se arunce în aer și să distrugă economia americana la momentul oportun. Opinia mea a fost și este că bancherii au nevoie de un eveniment care să le mascheze atacul economic premeditat, pentru că altfel ar fi evident că ei sunt responsabili pentru dezastru”, scrie Brandon Smith.
Restricțiile pe seama covid și bătălia pentru obligativitatea vaccinării distrag atenția oamenilor de la un pericol și mai mare – instabilitatea financiară. Bătălia vaccinării este importantă, însă nu trebuie trecută cu vederea amenințarea haosului economic. ”Ambele fenomene servesc interesele globaliștilor și bancherilor centrali”, scrie Brandon Smith.
De ce? În literatura despre ”Marea Resetare” sunt câteva concepte cheie: venitul universal de bază, proprietatea comună, sistemul monetar digital global (pornind de la drepturile de tragere ale FMI). ”Ar fi o formă de comunism tehnocratic, în care oamenii sunt total dependenți de guverne”.
”Pentru a ajunge la un asemenea sistem ar fi necesară o catastrofă de proporții, pentru ca oamenii să fie convinși să-l accepte. Evident, covid nu a fost suficient. Nu i-a convins pe oameni să renunțe la libertate pentru mai multă securitate”.
Oare criza stagflației (inflație și șomaj) ar putea duce spre un asemenea sistem?
”Suspectez că guvernul va reintroduce cecurile din perioada restricțiilor covid, pentru a-i ajuta pe oameni să supraviețuiască. Însă aceste cecuri vor fi condiționate. Nu vă așteptați să primiți un asemenea venit universal de baza mascat, dacă refuzați vaccinarea. Dacă deții o afacere, nu te aștepta să primești stimuli de la guvern, dacă angajezi oameni care nu se supun regimului. Acest venit universal de bază va ajunge să controleze orice, iar o criză a stagflației este ocazia perfecta pentru a-l introduce”, scrie Brandon Smith. Și putem adăuga la aceste condiții și angajarea imigranților, respectarea unui procent rezervat comunității LGBTQI2, respectarea unor legi draconice împotriva încălzirii globale. Pe scurt, acceptarea unui sistem similar și la fel de ”ambițios” ca și creditele sociale din China, doar că impus pe un ton politicos de un regim ”democratic”, ”liberal”, ”bazat pe reguli” și care respectă ”valorile”.
Lăsând la o parte aceste speculații și referindu-ne strict la ceea ce se întâmpla acum în economia mondială, cităm îndemnul economistului Lacalle: ”Cei care cred că statul creează bani și îi cheltuiește și că banii cu care finanțează sectorul public vor fi acceptați de restul agenților economici ar trebui să fie obligați să-și primească salariul în pesos argentinieni și să se bucure de această experiență”.
@mishteaux, https://www.thelastamericanvagabond.com/operation-warp-speed-is-using-a-cia-linked-contractor-to-keep-covid-19-vaccine-contracts-secret/