Ziua presei începe să fie o sărbătoare neînsemnată. Mai ales în România. Presa există, dar pulverizată. Fiecare supraviețuiește pe cont propriu. Asociațiile profesionale sunt anemice.
Media Sind, oricît de agitată și de extinsă încearcă să pară, este necredibilă. Mai toate asociațiile care pretind că există se reduc la niște comunicate. Cel mai adesea trădează un partizanat politic vizibil. Cele mai multe fac valuri cînd trebuie contestat cîte ceva. Solidaritatea de breslă este nulă. Sau pe aproape. Cînd vor fi semne de trezire, vom reveni.
Pînă atunci, mă rezum la o singură problemă! Difuzarea! În România nu există difuzare. Jumătate din țară, dacă nu mai mult, nu are de unde cumpăra un ziar. În cele mai multe localități din România nu există un chioșc pentru vînzarea presei. În orașele mici și mijlocii abia mai ființează cîte unul. Din această cauză, cele mai multe ziare distribuie foi volante sau împart gratuit exemplare.
Puzderia de firme implicate în difuzare oscilează între aventură economică și supraviețuire.
Dezastrul acesta în difuzare a atras după sine prăbușirea ziarelor. Moartea Rodipetului a adus cu sine o cădere a presei. Ca impact, ca putere economică, inclusiv ca rigoare profesională. Pentru cei tineri, presa tipărită nu mai este nici măcar o formă de supraviețuire. De aceea, mulți se feresc de această profesie. Cîndva era o formă de luptă pentru democrație. Azi, nu depășește o soluție de cîrteală sau propagandă politică.
Ce este de făcut? Statul a privatizat aiurea Rodipetul. Mai corect Adrian Năstase, care s-a aflat în spatele vînzării către Hassan Awdi. De la acea privatizare nenorocită a început totul.
Dacă PSD-ALDE vor să salveze situația, nu au decît să ofere cîteva facilități unei mari societăți de difuzare. Este plină lumea de ele. Cele franceze ar repune difuzarea pe roți în cel mult cîteva luni. În doi ani, am avea acoperită întreaga țară cu chioșcuri de vînzare a presei.
Abia atunci am putea vorbi serios despre presă și despre rolul ei!
Presa din Romanela e a Crimei Organizate cam toată și în cea care a rămas sunt infiltrați cu epoleti ai Crimei Organizate. Nu reflecta realitatea, da verdicte in titlul articolului ( gen: „a incurcat-o…”,” revoltător”,” sfârșitul lui e aproape”),
plus redactori incompetenți. In general se vrea manipulatoare de opinie.