Situaţia în care se află fratele preşedintelui României nu poate rămâne fără urmări, dintre cele mai mari. Cu puţini ani în urmă, însuşi preşedintele, din câte ne amintim, împreună cu prima doamnă a ţării dănţuiau cu cei care astăzi fac obiectul unor monstruoase cauze judiciare. Cu lanţuri de aur la gât, primite cadou, reinventând întreaga simbolistică a prostului gust, cât şi degradarea comportamentului public, preşedintele sfida paralizant o întreagă ţară.
Traian Băsescu a avut în mandatele sale o prestaţie fără legătură cu ţinuta unui preşedinte. De la întâlnirile clandestine în parcări, cu personaje discutabile, la pactizări cu Gigi Becali, până la presupusa alcoolemie la volan, ofensarea jurnaliştilor, ne găsim în faţa unui personaj lipsit de orice conduită superioară, firească. Agăţându-se de putere prin tot felul de tertipuri, coabitări, a legitimitat actuala cloacă politică. Nimeni nu mai poate restaura moralitatea publică în actuala conjunctură. Încălcând Constituţia, vocea majorităţii populare, transferând problematica internă electorală instituţiilor europene fără nicio atribuţie cu aşa ceva, Traian Băsescu a dovedit că poate orice, folosindu-se nepermis de instituţiile statului. Presupusa lui viziune politică n-a fost decât încă o formă de manifestare a corupţiei. Cel pe care l-au idealizat unii şi alţii şi-a plătit acele laude până dincolo de limite. Cei care au profitat trec ei înşişi într-o galerie a ruşinii. Modalităţile de-a face politică ale lui Traian Băsescu au reinstaurat o dictatură pe care au preluat-o deja adversarii, care nu şi-ar fi permis altfel să ajungă în punctele care le-au fost puse la dispoziţie. Pustiind ţara, lăsând-o la cheremul absolut al unor grupuri, aşa cum se întâmpla în urmă cu sute de ani, prezenţa lui Traian Băsescu pe scena politică a devenit realmente degradantă. Prin contrastele pe care le produce, a blocat deja orice perspectivă electorală doar în spaţiul PSD, ceea ce poate aduce alţi şi alţi ani tulburi.
Relaxarea vieţii publice şi politice în România reprezintă un obiectiv de maximă urgenţă. Cum se va întâmpla e greu de prevăzut, însă numai prin relansarea democraţiei. Stilul lui Traian Băsescu, care şi-a torturat ideologic inclusiv foştii colaboratori, pe rând, a dus la o frustrare generalizată. Viaţa politică românească nu se poate concentra pe gesturile câtorva oameni, numai dezvoltarea economică reală, nu propagandistică, îi poate da contur. Dacă în 1990, Traian Băsescu era un adversar al construirii autostrăzilor, nici mai târziu nu a devenit un campion al unor mari cauze economice. Mai târziu a considerat austeritatea brutală drept o soluţie. Având un comportament de securist de duzină, mimând cu uriaş tupeu activismul social, el a lucrat la intriga care ţine în viaţă impostorii şi mediocrităţile de care s-au umplut instituţiile publice.
Astăzi, aproape nimeni nu mai crede în Traian Băsescu. Susţinătorii săi s-au constituit într-un fel de supra-clasă a profitorilor, pe care nu-i regăseşti nicăieri într-o democraţie, sau într-o ţară cu oameni normali. Acestei monstruozităţi trebuie să i se pună capăt prin devoalarea naturii obiective a consecinţelor. Ideea că fără Traian Băsescu e mult mai rău reprezintă o afirmaţie calomnioasă. România va trebui să-şi găsească drumul dând la o parte, electoral şi prin intermediul justiţiei, tot ceea o blochează. Funcţiile politice trebuie să aibă o foarte serioasă bază de onorabilitate. Nu poţi dansa cu lanţul de aur la gât şi apoi să vii să acorzi lauri unor distinşi intelectuali. Dacă aceştia te acceptă, trec şi ei definitiv în rândul unor sforari. Condiţia intelectuală, ştim bine, are nevoie de o oarecare marginalizare, şi de o distanţă faţă de dictatură, de oriunde s-ar manifesta aceasta. Nevoia unora de-a se legitima în societate alături de oamenii politici îi transformă pe aceştia din urmă într-un fel de părinţi ai naţiunii. Lupta anti-comunistă a fost pierdută pe toate planurile, şi nu mai sunt şanse că vom putea avea o altă abordare.
Cei care s-au folosit de Traian Băsescu ar trebui să împartă împreună pagubele produse democraţiei, măcar printr-o reformulare corectă a acesteia. Eşecul actual îl vede toată lumea, a creat deja un infern. Demiterea, sau demisia lui Traian Băsescu, ar degaja lupta electorală de un succesor pro sau anti. Stilul indus de Traian Băsescu are nevoie de o neutralizare puternică. Nu condamnarea lui Traian Băsescu, trâmbiţată de Victor Ponta, va aduce rezolvarea României, nici acuzatorul său nu e cu nimic mai breaz. Această demisie poate pune capăt coabitărilor.
Traian Băsescu trebuie să plece de la Cotroceni, în cel mai scurt timp!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.