Dezideratul unei campanii fără papagali

Sancțiunile, lansate de o parte și de alta în deja plină campanie electorală, arată nu numai o foarte firavă perspectivă generală asupra legii în ceea ce îl privește pe politicianul român, în fapt legiuitor, dar și o formă de vidare a mesajului public. Lupta politică se vede eliminată în favoarea unor amenințări lipsite de forța susținerii cadrului legal, în linia instaurată de statul paralel. Candidații, care sunt în acest moment și deținători ai unor funcții la vârful statului, în loc să profite de de situația specială în care se află, sub aspect intelectual, nu mafiot, se plasează exclusiv în linia unui autoritarism de care societatea este dramatic excedată. Conflictul între guvern și președinție se extinde, fiind pentru prima dată o concurență care, până la urmă, poate confisca nefericit preliminar scrutinul electoral.

Recentele decizii ale  Curții Constituționale, care se vede pentru prima dată în istoria ei implicată în decizii cu adevărat necesare, arată disfuncții de o gravitate extremă. Statul român actual este constituit pe o catastrafală armonizare juridică, de unde derapajele curente care se resimt fără a fi identificată cauza. Statul constituit în mizeria morală și tensiunile anilor ’90 nu a suferit în timp mari corecturi decât la nivelul vorbelor și a iluziilor orchestrate propagandistic. Justiție, economie, Constituție s-au circumscris unor reguli de castă, contrare principiilor unui stat democratic. Oricine ar veni în fruntea statului nu poate depăși rolul unui figurant, situația fiind teribilă când persoanele de la vârful instituțiilor sunt prin ele însele niște figuranți.

Gura mare a candidaților ar trebui să fie redusă la planurile pe care le au în ceea ce privește redarea statului român proprietarilor de drept, cetățenii români, și scoaterea acestuia din complexa captivitate în care se află. Declararea indirectă a incapacității funcționale a statului român este dovedită de anexarea sistemului la resursele împrumuturilor externe, în condițiile în care continuă abandonul pieței muncii prin emigrare sau deschiderea instituțiilor publice pentru o clientelă electorală malefică. In mare parte românii lucrează la statul care este împotriva cetățenilor.

Lupta electorală între guvern și președinție bate în aceleași direcții, diferite fiind doar persoanele care ar fi înlocuite. Despre schimbările necesare, obligatorii, pe care însăși criza economică le va impune, în lipsa inițiativelor celor de la putere, nimeni nu scoate o vorbă. Nici despre politica externă, subiect esențial într-o campanie electorală prezidențială, nu se anunță nimic interesant. Candidații cei mai vizibili la președinție par a fi legați la gură, în invocarea chestiunilor concrete, respectiv a soluțiilor pe care le au. Singura lor problemă este să dovedească faptul că nu sunt corupți, continuând într-o direcție a manipulării din ultimii cel puțin 15 ani. Corupția a produs tot materialul politic autohton, izolând societatea de mediul decizional pe care ar fi trebuit să îl poată cenzura în mod real și în timp optim.

Nu ar fi deloc lipsită de interes, poate chiar foarte adecvată, mutarea mizei alegerilor spre candidații mai puțin implicați până acum în actul politic. Aducerea lor în centrul dezbaterilor are toate șansele să redea o minimă consistență și perspectivă rezultatului campaniei alegerilor prezidențiale.