El, extraterestrul, mă dădăcește de mă înnebunește, a pus ochii pe mine, aici, pe plajă, nu mă slăbește deloc. El zice cam așa! Inanimarea omului politic este cheia lumilor pornite, aparent, înşelător şi triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor.
Inocent sau ignorant, omul politic inanimat produce şi secretă ficţionale scurte sau lungi cu sârg şi cu aroganţă anunţând apocalipsele şi aşteptând din pricina asta recunoaşterea publică şi gloria. El nu se angajează în războaie. El e om politic respectabil sau damnat pentru că doar face politică! Bulversează electoratul cu alese ficţiuni pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri.
Inanimatul nu are habar că lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficienţei. El anunţă. El vesteşte. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruieşte luptei. Hoinăreşte prin lumile populare sau vânzoleşte evenimentele sporind nebunia lumii şi fălindu-se prosteşte cu ce mai proiecte fabuloase produce pe bandă rulantă. El e mintosul de serviciu al naţiunii. Altminteri, fiinţă nevolnică!
Fiinţă banală. Aruncat întâmplător în cârca gloriei de o pală de vânt, de o ambuscadă provincială sau de un ordin cu subînţeles sosit de la centru prin emisari şi slugi. Inanimatul om politic idiotizează regimul imaginar, îl perverteşte dar nu crede în proiectul naţional, nu crede în războaiele de imagine, nu are habar că războiul s-ar putea interesa de el. Păşeşte triumfal către nimicul existenţei sale şi bombardează lumea cu scenarii bombastice. Gloria lui! E suprema lui secreţie!
Gloria e neodihna omului politic mincinos şi pervers nu ameţitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La vedere, îngâmfat. La internaţionale, important. Inanimatul e însă formă goală. Vizibil. Îl vezi de la o poştă, îl simţi după ficţionalul lui tembel şi idiot, îl ai în mână. Nu te duce cu zăhărelul. Dar nici nu se bagă! Asta îl chinuie pe el, să nu se bage! Stă şi cască gura la războaiele lumilor şi tremură ca gelatina să nu care cumva să nu-l publice vreun editor, ceva. Dacă nu, umblă după sponsori, inanimatul, să ne bombardeze cu vicleşug, să stâlcească auzul, ochiul cu săracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se bagă inanimatul. Uneori, scapă. Se prelinge unsuros prin ochiurile năvodului existenţial. Păcăleşte lumea. Păcăleşte gloria. Păcăleşte poporul. Să fie văzut! Cuvântul de ordine. Să nu care cumva să nu-i apară fiţuicile ficţionale, copiuţele. Fură de la clasici, fură de la americani, îi copie pe ruşi, se bate pe burtă cu japonezii. Dar nu crede! Nu crede o iotă!
Nu se întovărăşeşte el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Dacă-l asculţi, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tâmpitul! Războinicii imaginarului îl simt de la o poştă. Pentru că, da, există! Este ceva! Se întâmplă ceva în genune! Se zvârcoleşte universul plin de universuri, realitatea e trucată. Dar proiectele inanimatului? Nu spun ele acelaşi lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtuală?
Nu vorbesc ele despre roboţi şi despre războaie stelare? Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspectă. Îţi zice, vezi în proiectul acela civic că acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu biţii, cu revoltele digitale, cu cyborgii şi cu political opera! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el însuşi e recuzită! Inanimatul e recuzită pentru săriţii de pe fix, pentru naivi, pentru midinete leşinate după experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzită pentru omul politic şi pentru curvăsăreala politică, e bun pentru orice.
Ăsta e inanimatul, obiect de inventar al puterii. Puterea se serveşte de el, îl ocheşte o vreme, îl curtează sau îl manipulează de la distanţă. Inanimatul inocent m-ar scuipa în ochi! El nu e insurgent! El trăieşte într-o lume a lui, în spaţii înalte. Îşi umple spaţiul cu referinţe auguste şi cu lume bolnavă. E un evazionist. El desfide lumea. Așa o fi dacă zice extraterestrul!
Super-fotografie:) LIBERTATEA TOATA ADUNATA INTR-O IMAGINE!
Tovarasul președinte este inanimat, zise secretara de cabinet particular a tovarășului medic specialist în cozi de covizi. Dacă nu stiati au apărut în ultimii doi ani specialiști în cozi, picioare, brate, cap, ochi și sistemul circulator al covidul, specialiști care tratează la domiciliul pacientului efectele perverse de tip lgbtiqist ale distinsului SAR covrig 22, cine ne infectează periodic pe noi? Medicul își dete ochelarii de pe ochi și cu lupa în mana trase concluzia, cu un pistol cu amortizor: insufleteste-l. Secretara începu respirația gura la gura cu masca pe figura, operație care efectuata cu anestezicul statului globalist nu reuși, pe moment, ca sa-l insufleteasca pe jucătorul de golf pe zăpadă și skyorul nautic pe uscat, pasa Plavanis. Dezbraca-te, zise medicul. De tot? Intreba secretara: de tot, zise medicul, dupa care iesi din spațiul de confort ca sa-si ia tensiunea cu un tensiometru de unica folosinta, marca Dacia San-Dero Ariel. La vederea secretarei, neinsufletitul se insufleti rapid și solicita un masaj în prezenta prompterului, de pe care citi saca-dat coltul ierbii: maseaza-ma cu foc, masează ca și cum ai încălzi un dobitoc. Incitata de cuvintele vlasganului, secretara începu respirația pe nas, fiindcă în camera temperatura scăzuse sub 0 grade, și aceasta numai din cauza ca în ea nu se afla niciun securist gradat ca să ridice gradele Celsius. În timp ce secretara era roșie de efort, navetistul urla cât îl țineau rărunchii: pe nas, pe gura vreau sa vina Carmen sub cuvertura „
Din fericire pe secretara o chema Carmen, asa ca domnișoară se cuibari urgent sub materialul din par de cămilă din epoca sclavagista, si-si continua acțiunea de însuflețire a președintelui. Ajuns în culmea însuflețire, Zerodoctul navetist ii ceru ministrului de externe sa declare război Americii și sa le dea un ultimatum rușilor. Ministrul care avea o personalitate puternica, declară război Americii, după care fugi în America și ceru azil politic pe viata zerodoctului. Rușilor nu reuși sa le dea ultimatumul, dar totuși reuși ca să le dea o bucata din Bucovina și o gura a Dunării,la vărsare în Marea Neagra, pe principiul : o gura de ozon face cât o farfurie cu castron. La auzul vestii, Americanii își trimisera ambasadorul la locul masajului, ii confiscara secretara insufletirii interioare, după care îl ridicata de la fata incidentului si-l puseră ca sa-si ceara scuze. Zerodoctul, din poziția în care îl puseră americanii, se aseza în patru labe si-n semn de regret fata de declarație, începu ca să-i lingă limbile ghetele atașatul militar la București, precum și limba câinelui de companie Multinațională neplatitoare de taxe și impozite statului nostru, ci numai statului paralel și celui sanitar dictatorial. Americanii ii acceptata scuzele și drept recompensa o introducere pe secretara sub pătură, în prezenta soției care venise cu un elicopter Puma neagra, de la vânătoare de pume de alta culoare. La vederea imagini, Carmen ramasese cu gura deschisa, dar si-o închise urgent fiindcă uitase ca să se spele pe dinți și ca sa-i pună proteza, ceea ce ii creea o imagine dezolanta de profesoara incapabila ca să mai muște și țânțari din zona de confluenta a celor trei curenți de aer din zona Sibiului prenatal.
La acel moment interveni extraterestrul care ii facu nevăzuți pe americani și foarte văzută pe secretara și cu un mega-afon de amplificator de sunete i se adresara plavanului: tovarășa Carmen este cu genunchii descoperiți. Au descoperit-o serviciile secrete aliate. Insufletitul devenit între timp neînsuflețit, cazu pe gânduri. Gândurile simțindu-i greutatea și neputinta incepura sa urle in gura mare: luați loaza de pe noi. E rece precum gheata și fara inima. E insuportabil. Una mai indrazbeata ii trase o directa im bărbie si-l trimise la pământ ca să lucreze in agricultura. El nu accepta munca de jos și drept urmare isi lua soția de brat, partidul in geanta diplomat, tara în dinții și pleca la o partida de sky pe pârtia de la Mamaia. Extraterestrul își facu cruce cu ambele mâini și concluziona: Asta ce cauta pe planeta pământ și în România? Apoi le poruncii subabternilor: luati-l și duceti-l la cules de ciuperci nebune și sa nu-i dați mimic de mâncare pana o sa ajungă sa consume din roadele muncii lui. Și uite asa îl incalecara pe o sa și toata lumea jubila. PS. La fata locului se afla în acest moment o mulțime de JUR-malisti care relatează efortul cetățeanului cu sapa în mana și grebla atașată de spate, asa ca să aiva spatele asigurat, culegând ciuperci, ghici ființă cine-i?
MARIUS :))))) super comentarii la super-articole!