Din ce va fi produsă energia în secolul 22

Dacă trecutul energiei s-a aflat în subsol sau în locul cel mai ascuns al materiei, viitorul acesteia poate depinde de sursele care întotdeauna au fost aici, dar nu exista modul de a le exploata. Unele vor trebui căutate foarte sus.

Obţinerea energiei solare din spaţiu sau exploatarea vântului de la mare altitudine reprezintă două dintre ele. Dar şi mareele se prefigurează ca o alternativă energetică pentru următorii zeci de ani, şi chiar şi organismele mai mici, precum viruşii sau bacteriile, ar putea soluţiona viitorul energetic al planetei. Japonia, SUA sau Europa studiază noi formule pentru a exploata surse care au existat dintotdeauna, însă care pot fi utilizate doar cu cea mai avansată tehnologie.

Astăzi, toată lumea identifică energia solară cu panourile pe care le vede pe şosele, sau pe cea eoliană cu morile de vânt care populează peisajul, dar soarele şi vântul pot fi exploatate în multe şi diferite maniere. Oamenii de ştiinţă au început acum să descopere modul în care pot folosi razele de soare pentru reproducerea în mod artificial a fotosintezei plantelor. Totodată, companii din SUA şi Japonia au în plan construirea unor centrale solare în spaţiu.

În ceea ce priveşte energia eoliană, instalaţiile de pe mare vor depăşi în viitor parcurile eoliene terestre. În largul mării, vântul este mai constant şi mai puternic. În Golful Bizkaia, se prevede realizarea proiectului HiPRwind („supervânt”). În cadrul proiectului ce beneficiază de un buget de 19,8 milioane de euro şi coordonat de către Institutul german Fraunhoffer, 19 companii şi organisme vor proba o reţea de mari mori de vânt plutitoare, capabile să genereze 10 MW. Proiectul a fost deja demarat şi, dacă testele vor fi satisfăcătoare, va intra în funcţiune în 2016. Provocarea nu constă doar în realizarea de mori de vânt eficiente, ci şi în interconectarea acestora într-o reţea de furnizare de electicitate.

O altă opţiune pe termen mai lung, este captarea vântului din straturile mai înalte ale atmosferei, acolo unde suflă cu mai multă putere şi în mod continuu.

Dar nu este vorba doar de soare şi vânt. Există mult mai multe surse care îndeplinesc cerinţele (adică provin dintr-o origine naturală şi inepuizabilă), pentru a fi definite drept regenerabile. Cea mai avansată în dezvoltarea sa este energia mării. În acest domeniu, Marea Britanie este ţara care mizează cel mai mult pe exploatarea mareelor acesteia.

Mai aproape de ficţiune decât de ştiinţă este posibilitatea de a exploata cantitatea mare de energie pe care o aduc fulgerele sau cea pe care o produc bacteriile.

„Toate acestea sună a science fiction”, susţine profesorul Departamentului de Fizică Atomică, Moleculară şi Nucleară de la Universitatea din Sevilla, Manuel Lozano Leyva. „Pentru a face ştiinţă cu adevărat, este nevoie de multe investiţii, ar trebuie aduşi cei mai buni specialişti din lume, dar acest lucru îşi va arăta roadele pe termen lung şi mediu”, adaugă. Pentru el, fără această miză pe cercetarea de bază şi imediată, exemplele din acest articol vor rămâne simple poveşti demne de cărţile lui Jules Verne.