Dincolo de Dunăre/O cãlãtorie imaginară prin hărţile sufleteşti ale exilului bulgar

Dincolo de Dunãre/ O cãlãtorie imaginarã prin hãrţile sufleteşti ale exilului bulgar

(1820-1870)

Atunci când naţiunile tinere prind viaţã şi ȋşi construiesc un contur sufletesc, timpul pare sã nu mai aibã rãbdare, devenind adeseori consubstanţial. În multe situaţii, acest ȋnceput este precedat de o emigrare voluntarã, ȋn apropieri sau vecinãtãţi uşor ȋndepãrtate pentru cã eliberarea necesitã schimbare de peisaj pentru a modela noi temperamente şi atitudini, pentru redefinire de mesaj şi structurare de conţinut cultural.

Secolul al XVIII-lea a cunoscut o continuã flanare cãtre Dunãre a unei emigratii bulgare, constantã şi mereu prezentã, situaţie care a continuat şi ȋn prima parte a secolului al XIX-lea. Negustorime foarte variatã, plugari şi meşteşugari, adesea familii şi sate ȋntregi, au primit adãpost şi o nouã viaţã ȋn judetele limitrofe Dunãrii precum Vlaşca, Teleorman, Romanaţi, Ialomiţa. Oraşele şi târgurile din Valahia cunosc prezenţa unor comunitãţi bulgare, tot mai consistente dupã 1800. Bucuresti, oraşul capitalã a Valahiei si apoi a României, a avut ȋncã din Evul Mediu o prezenţã etnicã bulgareascã foarte prezentã. În preajma lui se aşazã şi o comunitate catolicã bulgarã ȋn satele Dudeşti şi Cioplea, aflate la est de Bucureşti, astãzi integrate ȋn oraş. Negustorii bulgari aveau ȋn centrul oraşului artera lor comercialã numita și azi Gabroveni, iar unii dintre ei devin mari investitori precum familia Solacolu ȋn secolul 19 sau Prodanoff dupã 1900, care a avut ȋntre altele fabrica de ȋncãlţãminte «Talpa», numitã dupã naţionalizarea din 1949, fabrica «Pionierul».

Dar cum arãta aceastã nouã lume a refugiului? Cum arãtau porţile de intrare ale acestui exil şi anume porturile dunãrene de pe malul nordic? Deşi vorbim de un vilaiet turcesc, cum au fost principatele române Valahia şi Moldova, mai apoi România după 1860, era mai multã libertate pentru a face şi a gândi, pentru a cãlãtori şi pentru a construi. Dar ȋn primul rând era libertatea credinţei.

Încercãm sã ne imaginãm, prin litografiile si acuarelele, cromolitografiile si fotografiile contemporane acestui exil premodern al culturii si naţiunii bulgare, cum ȋi animau pe aceşti oameni primele imagini ale unei libertãţi promise? Vom ȋncerca sã cãlãtorim şi pe urmele poetului revoluţionar Hristo Botev, ȋn drumurile sale prin porturile dunãrene, apoi oraşul Bucureşti, care l-a gãzduit ani buni, dar şi mai ȋndepãrtata Basarabie, ȋn vremea lui o provincie româneascã, dacã ne referim la partea de sud a ei.

Vã invitãm aşadar sã cãlãtorim ȋmpreunã prin hãrţile sufleteşti ale miilor de oameni obişnuiţi, care şi-au visat ţara şi construit viitorul construind pentru ei si copiii lor un viitor diferit, ȋntr-o lume care promitea sã fie diferitã: principatele române.

Muzeul Municipiului Bucureşti a construit acest demers muzeal atât pentru revizitarea unui trecut comun, cât şi din dorinţa de a descoperi posibile hãrţi sufleteşti, care ne apropie şi ne definesc, români și bulgari deopotrivã.

Text de Adrian Majuru

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.